28,018 matches
-
SCRISOAREA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA Pe un scăunel în Rai, Șade Moșul Niculai, Șade, șade dus pe gânduri Și citește niște rânduri Scrise de un băiețel Pe-o foaie de carnețel: „Dragă Moșule, te-aștept Nici nu știi, dar simt în piept Niște-nțepături, de zici Că s-au aciuat furnici. Rău de-am fost sau cumincior, Să îți spun nu mi-e ușor! Ce e foarte-adevărat Este că
SCRISOAREA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383106_a_384435]
-
plagiat, mi-am propus nici să nu mai citesc poezii ca să nu cad în păcat. De scris, însă, am continuat să scriu, pe ascuns, să ,,inventez” fraze tip, bune de plasat la ocazie, nu plagiate, ci personale. De teama că foile m-ar putea deconspira, le rupeam. Cu toată îmbătrânirea memoriei și azi recitesc în gând din versurile care nu au fost niciodată dedicate unei persoane anume. Mi-e dor de această înțelepciune, vorbesc de dedicații, dar regret distrugerea primelor mele
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
și situația Băncii, pe care o conduce cu onoare. Și el știa care era „situația”. De aceea nu avea nevoie ca nătăfleții ăștia să scormonească prin afacerile lui și să dea prilej celor din presă să înceapă scandalul. Așa că...întoarse foaia. Adoptă și el atitudinea plângăcioasă a lui Trache, dar cu vorbe mieroase și lingușeli. --Vă cer iertare, băieți și scuze că v-am subestimat, dar...sunt nervos, grăbit, afaceri, probleme, chestii(împrumutase bagajul verbal al premiantului Zamfirescu). Știu că suntem
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
2016 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel: “Magia unei vechi fotografii” Alexandru studia cu interes, în sala bibliotecii universitare, cursurile de geometrie diferențială. Era student la “Matematică” și se afla în sesiune. Deodată, frunzărind cartea din care ìnvăța, printre foi, găsi o fotografie. Era o poză alb negru, veche. “Este din epoca trecută, din socialism”, gândi tânărul, privind-o fascinat. Observă că ceva în poză îl fermeca cu totul și nu știa ce anume. Cadrul, având în fundal Biserica Neagră
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
lipsise de la un curs. O rugă atunci pe Alina, studenta care avea numai zece pe linie la toate examenele, să-i aducă cursurile. Tânăra i le aduse a doua zi. Alexandru se bucură și începu să caute cu nerăbdare printre foi. Dar rămase stană de piatră. Cursurile constau în înșiruiri indescifrabile de semne ciudate, din care nu puteai înțelege o iotă. Și fata lua numai zece ! Atunci Alexandru înțelese tot ce se întâmpla. Părinții fetei îi cumpărau examenele! Tatăl, fost șofer
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
mine în birou, aici vei avea liniște, îți aduc o cafea și te las, să lucrezi. După plecarea Soniei, Olga a început, să lucreze. A urmărit șirul de calcule, apoi a luat hârtia a scris problema neglijând celelalte calcule. Cu foaia de hărtie în față și subiectul scris pe ea , s-a revăzut în aula facultății ca studentă. După două ore și 17 minute, Olga a intrat în sufragerie cu rezolvarea corectă a problemelor. -Poftiți sunt gata, am întârziat puțin, au
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
în față în care se găseau situațiile la zi a lucrărilor, erau în biroul Olgăi. Toți aveau întipărită pe față îngrijorarea, nici unul nu se aștepta să primească laude din partea șefei. Singurul dezinvolt era Eugen, în fața lui nu se găsea nici o foaie de hârtie. Olga, îmbrăcată într-o rochie fără decolteau cu croială la baza gâtului, legată cu un cordon pe mijloc și mai lungă cu un lat de palmă de la genunchi , cu părul strâns coc în creștetul capului ,privea cu ochii
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
voi vedea, cum va fi. -Trec pe la copii, apoi merg, să mă culc. Strângi tu, da? -Da, stai liniștită spuse mama în timp ce o pupa pe frunte. Două zile mai târziu era în apartamentul Soniei, pe jos ca de fiecare dată, foi de hârtie mototolite, aruncate peste tot în jurul biroului. Mereu se întrebase de ce nu le punea la coș? Avea special pentru hârtii un colector lângă birou. Aspirând, nu a observat că o hărtie a intrat în aspirator. Cu greu a recuperat
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
cu podul palmei.La un moment dat a observat o greșeală în calcule, hârtia era plină cu socoteli. A luat o coală albă și a început să refacă calculele, într-un târziu a reușit să rezolve problema, umpluse foarte multe foi cu cifre. Timpul trecuse și nu a observat că Sonia sosise de la lucru și privea din ușa biroului la ea. -Cum îndrăznești să stai pe scaunul meu? De altfel văd, că nu ai terminat curățenia, ieși afară, să nu te
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
spitale, unul în Cluj - și un altul la Orăștie. Dar numai Orăștia-l omagiază, cu recunoștință evlavioasă în fiecare an. Clujul, se pare, are mult mai multe alte priorități! Dominic și verișorul său Radu Stanca, fost-au două flori pe altarul foii de scris. Două flori împădurind timpul în veșmânt de tainică amintire. Două flori - bisturiu tăind vertical două vieți. Două flori - unde de râu, balsam mângâietor. Două flori, cu har și dar. Un adevăr contrazis de-această reflecție, deloc de neglijat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
mai fi, însă știu precis că nu pot încheia acest articol, sau ce o fi el, fără să mă alătur unicei interpretări critice, dată poemului Cântarea oilor între 1992-2016, de către dr. M.M. Deleanu ( în afara unui semnal editorial publicat într-o foaie locală, în 1993, tot de Domnia Sa. ( : „Între toate acestea- cercetătorul enumeră poemele publicate de I. Kaleve - nuclear-simbolic stă Cântarea oilor pentru care, iată, scriu din nou și subscriu ca pentru una dintre cele mai elaborate alegorii poetico-filosofice pe tema esențială
CÂNTAREA OILOR „POEMUL DESPRE NIMICIREA CULTURII PASTORALE” [Corola-blog/BlogPost/92426_a_93718]
-
în picioare, tot mai sănătos și mai trainic, înfruntând gustul actual și vremea cu schimbările ei capricioase și făcând, din ce în ce mai mult, fala limbii noastre românești - un volum de «Balade și idile», de George Coșbuc”. Poezia lui „In opressores” „circulă în foi volante printre cititorii transilvăneni”. Într-un articol calomnios, Grigore Lazu, grefier judecătoresc la Piatra, îl acuză pe Coșbuc de plagiat „contestându-i originalitatea” unor poezii din volumul „Balade și idile”, avându-i alături (parcă nici nu se putea altfel!) pe
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
Craiova), cu fragmente din Rig-Veda, Mahabharata, Ramayana, Sacontala lui Calidasa (la București). Pentru traducerea „Eneidei”, la propunerea lui Hașdeu, George Coșbuc primește premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei, în 1897. După dispariția revistei „Vatra”, la 1 iunie 1897, Coșbuc preia conducerea revistei „Foaia interesantă”, începând și îndelungata activitate la revista „Albina”, inițiată de Spiru Haret. Îi ies de sub tipar volumul al doilea din „Balade și idile”, ediția a doua din „Fire de tort”, publică poeziile „Povestea căprioarei” și „Cântecul redutei”, colaborează la „Revista
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
o vreme, ca funcționar, la Administrația Casei Artelor, în 1907 terminând traducerea integrală a „Divinei Comedii”, a lui Dante, apărută postum, între 1925-1932, sub îngrijirea lui Ramiro Ortiz. În acest an 1907, poezia lui Coșbuc „Noi vrem pământ!” circula, în foi volante, printre răsculați. În anul 1908, Coșbuc se reîntoarce în Ardeal, în drum spre Hordou „stă mai multe zile la Năsăud, se oprește la Sibiu, Bistrița și Prislop. În vară, Coșbuc, împreună cu familia, se află, din nou, la Năsăud, „unde
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
în față în care se găseau situațiile la zi a lucrărilor, erau în biroul Olgăi. Toți aveau întipărită pe față îngrijorarea, nici unul nu se aștepta să primească laude din partea șefei. Singurul dezinvolt era Eugen, în fața lui nu se găsea nici o foaie de hârtie. Olga, îmbrăcată într-o rochie fără decolteau cu croială la baza gâtului, legată cu un cordon pe mijloc și mai lungă cu un lat de palmă de la genunchi , cu părul strâns coc în creștetul capului ,privea cu ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
în față în care se găseau situațiile la zi a lucrărilor, erau în biroul Olgăi. Toți aveau întipărită pe față îngrijorarea, nici unul nu se aștepta să primească laude din partea șefei. Singurul dezinvolt era Eugen, în fața lui nu se găsea nici o foaie de hârtie.Olga, îmbrăcată într-o rochie fără decolteau cu croială la baza gâtului, legată cu un cordon pe mijloc și mai lungă cu un lat de palmă de la genunchi , cu părul strâns coc în creștetul capului ,privea cu ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
că stă în însăși adâncimea înfricoșătoare a pădurii dacice, ea fiind, cum evocă anticii, adăpostul acestui popor și, clar pentru noi astăzi, sursa existenței și dezvoltării lui. Codrul este invocat și în prezent, în reminiscențe de formule magice, ca exemplu,,foaie verde”, ascunsă în cântecul popular. Romanii, dar și alte popoare ce tânjeau la bogățiile dacilor, învăluite la rândul lor în aceeași taină a misterului, cunoșteau această pădure de departe, când se vedeau nevoiți să o ocolească - sau mai de aproape
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
teme, colaboratori, instituția cea mai la-ndemâna cetățenilor. Iar în directorul acestei instituții Victor Creangă a crezut încă de la început, acordându-i încredere și sprijin. Din acest buletin informativ apar 9 numere în perioada 1997-1998. Apoi a fost înființată o foaie culturală, în aceeași perioadă, menită să promoveze aspectele culturale din orașul Bocșa. Această publicație purta numele „Ramuri”, dar din cauza fondurilor insuficiente, dar și din cauză că nu exista o echipă închegată, nu rezistă nici această publicație, apărând doar 5 numere în perioada
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92996_a_94288]
-
cuprinde următoarele: Fișa tip de înscriere la studii de masterat Curriculum vitae Copie legalizată după certificatul de naștere Copie legalizată după certificatul de căsătorie (unde este cazul) Diplomă de bacalaureat în original sau copie legalizată Diplomă de studii universitare și Foaia matricolă în original Adeverință medicală Copie după buletinul de identitate 2 fotografii tip buletin de identitate un eseu (minim 500 de cuvinte) care să cuprindă motivația înscrierii și interesul pentru specializarea masteratului. Admiterea propriu-zisă constă în susținerea publică a unui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93268_a_94560]
-
tot atâtea ori în programul TV tipărit, ca în cele din urmă să fie definitiv interzisă. O tempora, o mores... Eu însă am rămas credincios, cel puțin cât am fost la ”Adevărul”, acelui textuleț pe care l-am semnat în foaia ce a apărut în seara zilei de 22 Decembrie 1989, ”Glorie vouă tineri eroi”, ca și acelor zile astrale pe care le-am trăit atunci, și pe care le povestește într-o carte un tânăr istoric, Matei Gheboianu, din care
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
am adus fapte de la fața locului. Până am ajuns la televiziune am stat de vorbă cu niște tineri care fuseseră noaptea precedentă la baricadă și am făcut un mic reportaj. Cel pe care l-am semnat și a apărut în foaia care a fost tipărită în aceeași zi. Am ajuns în redacție și le-am spus că trebuie să facem ceva și noi. Să ieșim, să dăm o declarație. Se dădeau în acel moment la televizor declarații în care se spunea
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
tipografie și le-am cerut să mi se semneze articolul. Se dăduse un ordin ca nimeni să nu își semneze articolul. S-a făcut acest lucru pentru că nu puteau să semneze toți din Scînteia, întrucât erau prea mulți și această foaie îi reprezenta pe toți. Nu cred că din alt motiv. După venirea reporterilor de pe teren s-a început strângerea materialelor pentru ediția specială care a fost scoasă în acea seară. Mircea Bunea povestește momentul în care s-a realizat revista
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
a sintagmei dorm sclipind prin atlaseprovoacă neîncredere (a lectorului) în potențialul real al Poetului, cu toate că nu e DELOC cazul; sau, în alt fel: Sintagmă neprogramată/ Într-o propoziție lipsită de/Sensuri și predicate/Adjectiv ascuns de vocabular/ În noaptea sclipitoare, foaie albă/Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte/Prelungită pe degete/Banderole cu inspirație maximă - cf. Inspirație... - Poetului parcă i se face frică de reușita personificant-metaforizantă Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte - și eșuează în mediocritatea sub-metaforică
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
muncă, la „Los Habaneros”, punând la cale un program pentru viitorul apropiat. Ambiția ei cea mare este să-i adune pe cei câțiva români din Cartagena la un eveniment de promovare, o „Seară românească” unde să miroasă a sărmăluțe în foi de varză, a cozonaci cu mac și cu nucă, gustoși așa „ca la mama acasă” și unde să se audă vorbă și muzică românească. Viitorul sună bine, nu-i așa ? Adriana Baghiu, Spania, membru al UZPR ,
Se spune că „nu aduce anul, ce aduce ceasul” [Corola-blog/BlogPost/93383_a_94675]
-
Señas de identidad. Femeile țipă isteric, provocând taurul și ațâțând bărbații, mulțimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate, cu toate mijloacele. „E un public simplu, primitiv, fără turiști..., fără Señoritos cu pălării mari, cu boruri largi și țigări de foi, fără femei frumoase, cu piepteni în păr și mántile fistichii, instalate comod în rândul din față, fără anglosaxone frigide, avide de senzații autentice, în căutare de emoții tari.” Taurul este alergat și vânat cu metode identice celor din vremurile preistorice
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]