5,879 matches
-
Există în această carte semnale de intertextualitate, de referiri la mitologia românească (un exemplu, între altele, e oferit de scenariul mioritic al uciderii lui Daie Gulu, cel nemuritor, de către doi mocani). Un repertoriu de ingrediente din basme, balade, povestiri fantastice folclorice și istorisiri de demonologie populară e mobilizat în capitolul Un orb, unde e prezentată povestea misteriosului personaj Sfânta de pe Vale: oaia năzdrăvană, viziunea paradisiacă a „gurii de rai”, șerpii și smârcul malefic, câinele iadului, fata frumoasă și iubeață ca metamorfoză
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
secret, potențialul cosmic. Prima impresie este de cântec de pahar, de romanță ratată, de plângere amoroasă, a doua lectură atrage atenția asupra unui proiect neobișnuit, ce se va împlini mai tîrziu, în altă limbă. Nu e de neglijat nici sugestia folclorică, dialogul rapid, insertul antipoetic, comedia amoroasă: „Mărie, merlița mea,/ Creanga s-a frânt, lumea-i grea// Dar cuibul tău, dar palma mea?// Grâul verde din ochii mei/ L-au cosit ochii lui răi // Mărie, holda mea, măi!// Nu te-a
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
copii de Benedek Elek. A mai semnat George Mihail, Dan Artemiu, P. Georgescu. Deși poezia lui nu impresiona nici prin volum, nici prin bogăția temelor, P. a reușit totuși să se impună printr-o voce lirică distinctă. Pornind de la rădăcinile folclorice ale ardelenismului său (invocate în poema Transilvanie, gură de rai) și impregnat de atmosfera lumii lui Lucian Blaga, el va afla, cu sinceritate și autenticitate, o cale proprie în mirajul legendei (pe care o vedea drept „spiritualism” „adaptat la forme
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Îmi vestejesc aripile și căzând sună/ Ca un fluier cu găuri de lună”). Sugestia regăsirii dimensiunii sacre a existenței prin moarte, prin creație și jertfă, cuprinderea rapsodică, în cadru de baladă, prilejuiesc reușite pagini și atunci când poetul reface mari mituri folclorice - Miorița și Meșterul Manole. Singurătatea artistului ca ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
din dop de plută - zarul cu noroc” (Mobilă cu lustru). Semnele morții se instalează în plin, odată cu dispariția femeii iubite. În Hora miresii și Pavană pentru o infantă vie, din General Museum, poetul face apel, cu multă grație, la modele folclorice și mitologice, care îndulcesc pierderea prin percepția semnelor unei sacralități-punte între tărâmurile despărțite: „Te-au suit păsări în pom / ca să-ți pună verighetă... Ai atâtea frunze-n palmă / și un crin pe inelar”. Gesturile suprarealiste, evocatoare de absență (în Salut
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
, scriere anonimă redactată în secolul al XV-lea, în versiuni germane și slavone. Povestirile despre Vlad Țepeș, larg răspîndite în Europa Centrală și de Sud-Est, își au sorgintea în creațiile folclorice din Țara Românească privitoare la domnul român, creații al căror ecou s-a răsfrânt în spațiul din sudul Dunării și în Transilvania. Anecdotele populare reunesc o serie de mărturii și fapte reale, alături de motive folclorice universale, adaptate figurii lui Vlad
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
își au sorgintea în creațiile folclorice din Țara Românească privitoare la domnul român, creații al căror ecou s-a răsfrânt în spațiul din sudul Dunării și în Transilvania. Anecdotele populare reunesc o serie de mărturii și fapte reale, alături de motive folclorice universale, adaptate figurii lui Vlad Țepeș, și de câteva povestiri tendențioase. Ele sunt prelucrate și dezvoltate original în două scrieri literar-istorice (una germană, alta slavonă), ce reflectă viziuni etice și filosofice diferite. Cele două versiuni reprezintă expresia artistică a unui
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
despre Vlad Țepeș. Versiunea slavonă, ulterioară celei germane, având cu aceasta o serie de elemente anecdotice comune, dar cu episoade mai dezvoltate literar, se deosebește prin optica favorabilă în care este așezat domnul român. Textul slavon îmbină anecdote de sursă folclorică și înregistrări de fapte sau situații istorice precise - luarea lui Vlad Țepeș ca prizonier, eliberarea lui, ultima sa domnie, informații despre familia și moartea acestuia. Varianta slavonă nu s-a păstrat în redacția originală, ci, ca rezultat al circulației în
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
se tipărea, din dispoziția lui Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum care, aflat în pragul tipăririi, a fost distrus, se pare, în perioada ocupației sovietice a Bucovinei. De altfel, acum P. se refugiază la București, continuându
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
îngeri triști (1970), sunt extrem de inegale valoric. Autorul prelucrează material din surse foarte variate, de la mitologie și basm la realitatea socială și viața contemporană, de la războaiele getice la al doilea război mondial, experimentând modalități literare divergente, ultramoderne și tradiționale, inclusiv folclorice, prozastice și poematice, corelează, ca și în proză, atitudini opuse, tabloul realist cu metafora și simbolul, conferă unor situații prozaice sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
1973, când îi consacrase o tabletă în „Contemporanul” (Scrisori de la un tânăr poet). Dezinteresat de căutările formale ale liricii moderne și, în general, de orice fel de artificiu prozodic, R. este fidel formulei clasice, cultivând versul tradițional, cu pregnante rezonanțe folclorice, într-o atitudine contemplativă, elegiacă. El stă retras undeva la munte, departe de zgomotul cafenelelor literare, înfășurat în norul său de melancolie („Mai singur, tot mai singur, în munții mei bătrâni, / Nici o dorință-n mine, nici un îndemn. Doar zvonul / Declinului
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
în Aron Cotruș, iar pe linia St. O. Iosif-Panait Cerna vădește filiații eminesciene: „Cade frunza, cade frunza / Și, noian s-așază-n vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului Măriei Sale?”. Stilul popular se regăsește într-o asimilare de substanță organică a concepției poetice folclorice, care obligă la respectarea structurii formale tipice, pe care autorul o exersează cu ușurință de la colind până la bocet și blestem sau la rezonanțe baladești pe motivul Iancului. Un ciclu de elegii, închinate satului patriarhal ce se stinge mocnit într-o
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
, specie folclorică exprimând, adeseori metaforic și uneori rimat, într-o propoziție sau într-o frază, un adevăr cu valabilitate generală , impus prin tradiție. Denumirea speciei este de proveniență cultă (din latinescul proverbium și francezul proverbe) și a înlocuit mai vechiul parimie, de
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
toate popoarele, din cele mai vechi timpuri. Pătrunzând foarte devreme în scris, s-a confundat cu maximele, sentințele, pildele filosofilor și scriitorilor din Antichitate, a fost difuzat prin texte juridice, religioase și cărți populare. Și-a păstrat, totuși, o existență folclorică proprie. Odată intrate în circuitul oral, p. presupuse a fi de origine cultă au devenit anonime, nedeosebindu-se de creațiile moștenite prin tradiție. În legătură cu geneza speciei, se poate stabili o clasificare: p. universale, aflate în patrimoniul folcloric al tuturor popoarelor
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
totuși, o existență folclorică proprie. Odată intrate în circuitul oral, p. presupuse a fi de origine cultă au devenit anonime, nedeosebindu-se de creațiile moștenite prin tradiție. În legătură cu geneza speciei, se poate stabili o clasificare: p. universale, aflate în patrimoniul folcloric al tuturor popoarelor din cele mai vechi timpuri, p. împrumutate fie pe cale orală, fie prin scris, p. locale, sintetizând experiența și situații specifice din viața unui popor. Ultimele pot fi, după conținut, istorice, religioase, mitologice, reflectând evoluția istorică, socială și
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
nelimitate ca număr și îmbinarea mai multor sensuri, uneori contradictorii. În circulația orală p. dobândește un mare număr de variante, prin adaos sau prin eliminare, prin nuanțări diferite în raport cu semnificația de bază sau prin substituiri. Cu toate acestea, dintre speciile folclorice, p. este cel mai apropiat de literatura cultă. În scris, a circulat, la noi, prin intermediul cărților populare (Albinușa, Archirie și Anadan), al diferitelor manuscrise și al operelor marilor cronicari din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Îndemnuri la
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
asupra proverbelor române, București, 1877; Gaster, Lit. pop., 197-201; I.C. Chițimia, Paremiologie, RITL, 1960, 3; Ist. lit., I, 193-199; Ovidiu Bârlea, Proverbe și zicători românești, București, 1966; Pavel Ruxăndoiu, Aspectul metaforic al proverbelor, SPS, 94-113; Pavel Ruxăndoiu, Proverbele ca gen folcloric, în Folclor literar, I, îngr. Eugen Todoran și Gabriel Manolescu, Timișoara, 1967, 183-199; Vasile Netea, Primele colecții de proverbe românești publicate, în Studii de folclor și literatură, București, 1967, 401-439; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 596-605; Gh. Vrabie
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
patrulea număr, fiecărei rubrici i se atribuie câte o vinietă, desenată de V. Rolla- Piekarski. Nici unul din materialele cu caracter juridic, medical sau agricol nu este iscălit, tot așa cum nici foiletoanele literare (cu unele excepții) nu poartă semnătură. Pe lângă texte folclorice (plugușor, orație de nuntă, cântece populare, strigături la joc și balade, precum Toma Alimoș sau Miorița), sunt reproduse scurte povestiri - dacă nu de-a dreptul snoave - cu pronunțat caracter moralizator, scrise în grai popular, ca de altfel întreaga revistă. O
RAVASUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289149_a_290478]
-
aplecarea spre satiră. Dar cu trei ani mai devreme el încă se mai afla sub zodie romantică, de vreme ce traducea în placheta Plăcerea sâmțirei (1837) din Lamartine, precum și alte stihuri, împânzite de simțăminte din „ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
o culegere adresată tot copiilor, cuprinzând rugi (Tatălui, Maicii, Îngerului), dar și poeme precum Ruga părintească către ai săi, Cum mă închin, Titanic ș.a. Expresia sentimentelor candide în dialogul cu divinitatea se oglindește într-o scriere naivă, de aparentă sorginte folclorică. Romanul parodic Cărțile cu Alfonz. Dintre primele cărți (1988) este construit în jurul personajului principal, vânzătorul de ziare Alfonz Carbit, surprins într-un univers absurd și grotesc, amendat de narator la fiecare pas cu ironie și sarcasm. În final, Alfonz se
RAŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289145_a_290474]
-
Pavelelscu (epigrame), Gallia Tudor, precum și proză de Ludovic Dauș, Ioan Nicolau, Tudor Arghezi, Fata de demult (2/1932). Sunt reproduse câteva studii și articole mai vechi: A.D. Xenopol (Literatura haiducească, un studiu critic acid la adresa contrafacerrilor literare, declarate „de inspirație folclorică”, ale unor autori obscuri); I. Pop-Florantin (Sufletul artelor, scurt studiu de estetică a artei). Gh. Oroveanu dă în Călătorind prin Ardeal un reportaj pe teme de etnografie și folclor. Articole de popularizare sunt Cultura între anii 1601-1716 și Premiul Nobel
REVISTA GENERALA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289213_a_290542]
-
bilunar, între 15 octombrie 1907 și martie 1911, sub conducerea unui comitet redacțional din care, de la 1 noiembrie 1909, fac parte Mihail Strajanu, D. Demetrescu, Al. Bărbulescu ș.a. Publică poezie, studii și articole istorice, eseuri critice, filosofice și muzicale, culegeri folclorice, cronici. Colaborează cu versuri Scarlat C. Moscu, Maria Moscu, însemnări dau Mihail Strajanu (asupra vieții și operei lui Schopenhauer), G.L. Meriș (Ion Creangă), Gr. D. Gabrielescu, iar Nic. I. Dumitrașcu publică folclor. În numărul 11-12/1910 e reprodus textul unei
REVISTA CULTURALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289200_a_290529]
-
S. Fl. Marian, Țiț Bud ș.a., scriu numeroase articole despre folclorul românesc, Nicolae Densușianu fiind autorul unui important Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile terilor locuite de români, prin care intenționa colecționarea datinilor populare și a legendelor străvechi. Printre producțiile folclorice culese și tipărite figurează o variantă a baladei Iovan Iorgovan și una a Mioriței, neautentica însă. În paginile rezervate poeziei, în afară de Aron Densușianu și Ovid Densusianu (primul cu pseudonimul I. Corban), mai sunt prezenți V.C. Molna și G. Dâmbovițeanu. În
REVISTA CRITICA-LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289198_a_290527]
-
Aici apare poemul Lumânările de Nichifor Crainic, sunt inserate și poezii de Victor Eftimiu ori fabule de Cincinat Pavelescu, sunt retipărite un Sonet de Al. Vlahuță și două poeme, Copiilor și Pace, de O. Goga. Numărul 2/1921 reproduce texte folclorice din culegerea lui G. Dem. Teodorescu. În sumar intră, de asemenea, proză de Al. Cazaban, Victor Eftimiu, Ilie Marin, C. Săteanu, I.C. Vissarion, Alceu Urechia, Benedict Constantinescu, Carmen Sylva, Ana Codreanu-Niculescu. Basme dau Victor Eftimiu, Ioan Timuș și Ioan Slavici
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
țară și prin țară). În cele patru volume intitulate Rustice (1893-1894, ultimul premiat de Academia Română), el descrie, în versuri și în proză, peisaje sau munci campestre, aspecte „din viața zilnică a țăranului” (cum sună titlul unui ciclu), versifică în manieră folclorică diverse motive. Mici întâmplări constituie nuclee epice pentru prozele din aceste culegeri, fără virtuți deosebite, dar considerate de autor bune prilejuri de a-i instrui și moraliza pe săteni. În anii următori scrisul său vine în întâmpinarea programului inițiat de
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]