425,743 matches
-
Micaela Ghițescu Fiu al romancierului brazilian - la noi deja cunoscut - Erico Verissimo (1905-1975), Luis Fernando Verissimo, născut în 1936, a debutat târziu sub formă de carte, poate din pudoare față de renumele tatălui său. într-adevăr, o primă culegere de cronici și povestiri, îi apare abia în 1973. Până atunci - și până astăzi - a scris foiletoane, zilnice sau săptămânale, care, treptat, sunt preluate, împreună cu benzile
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
și discretă, iar circularitatea îi marchează rotunjimea și densitatea. Mi-a sugerat izbitor lumina și natura nordică, ca și femeile și bărbații din filmele lui Ingmar Bergman. Micile ritualuri, obișnuințele de o viață ale omului mărunt au cele mai bizare forme de manifestare: pasiunea pentru ordine și tăcere a unui meloman (Vigilență), ceremonia tunsului în frizerie ca probă a bărbăției (Scurtă istorie a tunsului), meandrele ciudate ale memoriei asociază plăceri gurmande și sexuale (Apetit). A doua reprezentație și Să vorbim franțuzește
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
dragă"). ș....ț Ne scufundăm în omogenitatea lui ,tu", iar ,tu" evoluează semantic spre ,nimeni". Nu ne-ar strica un pic de ștaif. Nu ne-ar prinde rău o scurtă epidemie de politețe". Chiar dacă unii, mai cîrcotași, își amintesc că forma, vai, nu totdeauna creează fondul... Orișicît, despre asemenea articole (și încă, despre altele, ca micul bestiariu de uz intern cu care începe ,capitolul" Ce țară-i asta? sau daraverile din Români în Japonia, de găsit în ,secțiunea" înăuntrul trebilor de-
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
cît se poate, conflictele printr-un umor șfichiuitor pe care, ca să-l suporți cînd ești, horribile dictu, în chestie, îți trebuie, pe alese, obraz gros sau spirit subțire. Oricum, clenciurile de care se folosește oratorul (fiindcă e vorba, chiar în forma unor pilule febrifuge, tot de oratorie), de la indexul clătinat amenințător la Peccavi (a se vedea tandra autocritică de final...), și dacă nu te conving, tot te fac să zîmbești. Sau te îndeamnă să ripostezi pe-aceeași gamă, și asta e
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
deștept și nu voi face schimbări de dragul schimbării". Ehe, cât de extraordinară-i modestia la ardeleni! De emoție, soacra lui Haralampy plânge cu icnete, pe Haralampy l-a apucat sughițul, iar pe micul nostru ecran apar fețe de prezentatori sub forme oscilând între romboidal și pătrat. Ca să vedeți, domnule Giurgiu, ce efecte bizare poate avea excesul dvs. de modestie... Pe viitor să nu mai faceți, fiindcă rămâneți fără telespectatori... l Andreea Esca, la ,Știrile Pro Tv", către un reporter, după atentatul
Numai presa e de vină... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11487_a_12812]
-
o prezență in absentia, cu puțin dialog și și mai puțină emoție, un personaj care vede transformarea lui în victimă ca pe ceva firesc. Această peliculă face parte, ca și Blood Simple, din perioada de început a fraților, în care forma predomina (nu mă înțelegeți greșit, fondul e departe de a fi neglijabil). Cum spunea și un alt critic, din cele două ore ale filmului, în nouăzeci se întâmplă ceva, iar restul este ocupat de stil și stilizări pur și simplu
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
îmi place!" După o scurtă clipă de stupoare, încurcat, Gherasim i-a replicat: ,Dar nu e a mea, e a lui Paraschiv!" La care Bernea, înaintând cu un pas, își pironi privirea asupra unei alte pânze: ,E într-adevăr în formă Paraschiv, și tabloul acesta îmi place!" A urmat o pauză de fracțiunea unei secunde: Nu e de Paraschiv, e de Mihai Sîrbulescu" preciză Gherasim, iremediabil descumpănit în fața acestui qui-pro-quo plastic cu totul neașteptat (nu e vorba de o anecdotă; faptul
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
și, totodată, o scrisoare de acreditare cu litere aurite, rotunjite de o peniță sprintenă, grațioasă. ,E o simbioză esențializată între estetic, spațialitate și densitate de idei, expansiunea dominînd asupra repetabilității concentrice, frumusețea de conținut împletindu-se cu aceea a unei forme inedite, iar clasicul punct pe i, devenind acum, din secantă la un anumit dat, o asimptotă la o pluralitate sensibilă spre un altceva". Scrisori de acreditare ce confirmă funcția de ambasador pe care o exercită arta sunetelor în configurarea fie
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
venite tocmai din San Francisco dau și titlurile aproape identice (doar ordinea enumerației diferă) ale cărților alcătuite, firesc, din cîte 13 secvențe textuale. E greu de spus ce anume semnifică bizarele nume. Ele sînt, în același timp, trupuri, stări, dimensiuni, forme, spații, medii, efigii, semnale... Dar, veți vedea, e foarte bine că e așa! La Dan Stanciu, primul în ordinea lecturii mele, aceste secvențe sonore magice declanșează, într-o stranie incantație de dicționar,ezoteric, explorări inițiatice prin memoria inconștientă a limbajului
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
mai întîi îți scoți ochii vechi. Ai varianta de a-i acoperi cu o rețea de lame rotitoare, însă puțini o aleg. Tăind vederea fragment cu fragment, printr-o succesiune de mișcări rotunde care sculptează pupila și o aduc spre forma cerută de serliq, cu intervale de 100% noapte între etape, lamele produc viziuni corupte: vezi masa la care ai plîns într-o farfurie cu terci cînd patria ta s-a despărțit de jugul Înaltei Morți și crezi că tabloul pe
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
adevărat deliciu filologic prilejuiește secțiunea Indicelui de cuvinte. Fiecare cuvânt înregistrat e un concentrat de savanterie: se menționează prima atestare a cuvântului în tipăriturile sau manuscrisele românești, se dau apoi echivalențele în germană și în franceză și se înregistrează toate formele flexionare, cu trimiterile corespunzătoare volumului. La volumul XI acest indice e alcătuit de Elsa Lüder și Paul Miron, iar la volumul VI acestora li se alătură Ioan Abrudan. Ca să dau câteva exemple, deschid, nu chiar la întâmplare, volumul XI la
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
însă fapt este că a făcut-o sub constrângere. Alții au refuzat să o facă, mi se va spune, au îndurat tortura și au refuzat să colaboreze. Ușor de zis, dar mai greu, infinit mai greu de făcut. Sigur că formele cedării trebuie să fie cunoscute, comentate, analizate, sigur că sunt regretabile cedările, dar nu oricine are căderea, cred eu, să aducă reproșuri celor care au cedat sub constrângere. Cum poți să acuzi pe altul, mă întreb, cum poți să denunți
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
aceea că era el ,turnat". Și nu doar omul ci și cărțile lui: ,Aspecte cu conținut interpretativ (sic!) au fost introduse și în volumul Despre purpură, care a fost de mai multe ori returnat pentru a fi refăcut, întrucât în forma sa inițială, prezenta o imagine denaturată, nu numai a epocii staliniste, ci și a uneia mai târzii..." Adică a epocii Ceaușescu. în fine, într-o succesiune firească, aș zice, acuzația de colaborare, de "relații neconvenționale" cu Securitatea cade acum asupra
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
Augustin Buzura este lucrat prin D.U.I. de către Securitatea județului Cluj, fiind semnalat cu aprecieri și comentarii necorespunzătoare referitor la politica culturală a partidului și statului. Are multe relații în mediul scriitoricesc din București, inclusiv cu elemente lucrate prin forme organizate de către noi sau luate în control, printre care și Eugen Simion, Dorin Tudoran, Nicolae Manolescu și alții". Așadar, ca în cunoscuta istorioară, lucrurile stau exact invers: nu ,lucra" ci era ,lucrat". Rezumând, efectele dării pe față (parțiale) a dosarelor
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
cei mai mari dușmani ai bolșevismului. E drept, sînt cîțiva lideri printre bolșevici care sînt evrei. Populația evreiască, NU...ť (p. 162). Virgil Duda nu încearcă să dea lecții. El descoperă, pas cu pas, valorile unei spiritualități străvechi, în toate formele sale de manifestare și nu ezită să denunțe intoleranța, indiferent de unde ar veni ea. Pentru a-i caracteriza pe liderii ,revoluției din octombrie" îl citează pe ziaristul și scriitorul italian Iganzio Silone: ,ŤCeea ce m-a uimit la comuniștii ruși
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
a discuta nepărtinitor opiniile contrare. Oricine îndrăznea să îi contrazică era un oportunist, dacă nu de-a dreptul un trădător sau un vîndut. Un adversar de bună credință li se părea pur și simplu de neconceputť" (pp. 56-57). O altă formă de intoleranță este cea a condițiilor puse de rabinat pentru obținerea statutului de evreu. Indiferent de faptele și de voința celui în cauză, el nu va putea niciodată să obțină statutul de evreu, cîtă vreme nu-și dovedește genealogia evreiască
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
voi rîde de prostia acestei lumi", își caligrafiază (la propriu!) revistele Apollo și Orașe de nikel, ține un jurnal fragmentar în stilul lui Jules Renard. Debutul ca atare se produce tîrziu, în 1971, cu Vedere din balcon, dar vîrful de formă stilistică îl atinge în 1979, cu Ucenic la clasici, carte pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Remarcabil la C. Olăreanu este modul cum transformă cele mai năstrușnice idei în teme epice. Astfel, mergînd prin oraș, observă într-o bună zi
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
centrismelor, parti-pris-urilor, tentațiilor tendențioase și pe de altă parte, afirmarea eterogenității și polivalenței, ceea ce devine o caracteristică majoră și un modus operandi al volumului. Ca și postmodernismul, cartea pare că re-branșează fragmente (opinii) într-un proiect de montaj în care formele paratactice sunt în defavoarea celor hipotactice, iar prin prisma fragmentării asistăm la o re-evaluare a diversității de idei și atitudini. Dincolo de alcătuirea oarecum miscelanee, redevabilă în mare măsură stepei ce acoperă teritoriile muzicologiei noastre fenomenologice și esteticii muzicale românești, studiile și
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
explicită a opiniei artistice față de schemele încremenite, cît și din pricina presiunii tot mai puternice pe care creația însăși a făcut-o asupra acestui mecanism perimat, cît și din cauze externe, cum ar fi dezagregarea structurilor administrative și deplasarea interesului de pe formele simbolice pe valorile economice imediate. Pentru prima oară, în lunga sa istorie de oficiu propagandistic și clientelar, Salonul a încercat să se reformuleze și preia fenomenul artistic în toate variantele și cu toate coordonatele sale, și nu doar să contabilizeze
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
de gramaticalizare). Importante sînt și descrierile construcțiilor analitice în utilizarea substantivului (folosirea prepozițiilor - dau la copii, ușa la casă -, dar și a articolului proclitic lui, devenit instrument analitic), observațiile asupra flexiunii numeralului, explicația unor modificări analogice în flexiunea verbală (ale formelor de imperativ de tip nu du, nu fă, ale formelor iotacizate, a participiului și a perfectului simplu ale verbului a face, care a înlocuit treptat fapt și feciu cu făcut și făcui), multitudinea perifrazelor de viitor în limba română veche
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
substantivului (folosirea prepozițiilor - dau la copii, ușa la casă -, dar și a articolului proclitic lui, devenit instrument analitic), observațiile asupra flexiunii numeralului, explicația unor modificări analogice în flexiunea verbală (ale formelor de imperativ de tip nu du, nu fă, ale formelor iotacizate, a participiului și a perfectului simplu ale verbului a face, care a înlocuit treptat fapt și feciu cu făcut și făcui), multitudinea perifrazelor de viitor în limba română veche - tipurile voi socoti, va să aibă, oi putea, am a
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
prin care aleargă motani desculți, sînt Ființele abstracte (1966). Se schimbă grafica, făcută de-acum (pînă la sfîrșit) din zei micuți și polimorfi, trași din aceleași linii leneșe, curbe. E diferită panta versului: ,adorm într-o femeie tînără/ pe care forma fructelor o-ncercuiește." Poezia începe, depărtîndu-se de basmele sprințare, să bolească, elegant, de vis. Este dispoziția din următorul volum, Interiorul legii (1968), avînd ca paspartu un ospicial număr 23, cu ,ieri serbări, astăzi serbări, serbări mîine." Se întîmplă într-o
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
Ea, vrăjitoare mînătarcă/ hulea pe toată lumea parcă/ el prin doi ochelari/ se uita ceacîr,/ aruncînd în lemne un satîr, / și copiii ziceau: ura/ și-i astupau cu laude deschisă gura. / Mama și tata, / ținîndu-se de mînă veșnic, / cu gurile în formă de o, / primitivi și naivi/ în tabloul lui Douanier Rousseau." Sînt, în fond, niște balade descusute și lăsate să pice, pe care le-ar putea înghiți, fără să mestece prea mult la ele, ,biografii" anilor noștri. Mai țepene își țin
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
intitulată Spirala, este contribuția lui T.O Bobe la volumul colectiv Tablou de familie (Editura Leka-Brîncuș, 1995) și poate că secvențele poetice de aici pierd puțin prin scoaterea din contextul editorial ,familiar" inițial. Altfel, poemele Spiralei reciclează kitsch-ul și forme poetice variate, prin urmare, avem o formulă minimalist-livrescă, elaborată & rafinată, inter/meta/hipertextuală, cu jocuri de cuvinte și rimă interioară, cu schimbări de discurs și perspective bizare, cu desene policrome suprarealiste, gravă și parodică în ton, degajînd deopotrivă nostalgie și
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
aripi este de a purta ceea ce este greu spre înalturi, ridicându-l sus spre regiunea unde locuiește rasa zeilor 10. Astfel, în Phaedrus se notează „... cu curentul afluent de hrană, penele se umflă și încep să crească din rădăcini dedesubutul formei complete a sufletului; pentru că anterior, întregul său fusese înaripat. Între timp, tot ansamblul tremură și palpită, iar experiența este ca atunci când dinții îți taie gingiile, mâncărimea și durerea care apar în jurul gingiilor când sunt străpunse de dinți: astfel este starea
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]