3,509 matches
-
soluția. S-a ridicat și a început să se joace nervos cu mărunțișul din buzunar, un gest pe care Lisa îl cunoștea de mult. Asta făceau bărbații în timp ce încercau să adune curajul pentru a o invita în oraș. Putea observa frământarea din ochii lui, iar corpul îi era atât de tensionat, de parcă urma să se arunce într-un vârtej. Haide odată, se rugă ea în tăcere. Apoi ochii lui se limpeziră și toată tensiunea păru să se împrăștie. — Hai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unui vechi rug. Poarta cea mare și ferestrele erau zăvorâte. Nu se vedea nimeni și era cu neputință să intri. Zgomotele imensei Alexandrii se pierdeau în apă. Cine știe încotro se îndreptaseră, în acea lungă liniște ireală, gândurile pline de frământări, poate resemnate, poate pentru prima oară filosofice, ale lui Marcus Antonius, omul care visase pașnicul regat al Aegyptus-ului, dar pierduse, iar acum aștepta doar ca dușmanul său, implacabil până la moarte, să se hotărască să vină după el. — S-a sinucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de tânăr... Gajus nu reacționă. Ajunsese să-și controleze perfect mușchii feței, mișcările involuntare ale mâinilor, poziția picioarelor. Germanicus spusese odată că omul nu vorbește prin cuvinte, iar câteodată nici prin priviri, ci, asemenea cailor și câinilor de vânătoare, prin frământările și încordările trupului. „Dacă bănuiești că minte, uită-te cum i se crispează degetele, cum i se mișcă picioarele în încălțări.“ Gajus reținuse aceasta și acum asculta relaxat, inert, privind blând în ochii ei. Iar când termină de vorbit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar mai fi rămas de Înfăptuit. Gândește-te, Însă, că dacă renunți nu vei mai putea da nimic nou, ba chiar vei strica tot ce-ai clădit până acum, tu nu găsești puterea de a crea decât În mijlocul unei intense frământări În liniștea vieții cotidiene, niciodată. Pe tine nu te leagă nimic, de nimeni. Ai iubit un om, nu ți-a fost pe măsură, dar ți-a dat poezia, rezultat al zbuciumului tău sufletesc. Acum, nu datorezi nimănui nimic. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
umbrelate, pe care le desprindea de la rădăcinile copacilor noduroși și bătrâni. Spunea, printre altele, că picturile Hildei sunt de o calitate excepțională. Că lucrul bun în artă nu se poate înfăptui decât prin muncă grea și neîntreruptă. Că talentul și frământarea spirituală, vin pe planul al doilea. Că pictorul trebuie să lucreze ca un salahor pe scară, cu găleata și bidineaua și că numai de la fresca gigantică se poate trece la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
le ascundă. Micile dovezi de actorie pe care le adusese În ultima vreme apropiindu-se, la sfârșitul actului Întâi, de stâlpul verandei și lipindu-și fața de el, pierdută În gânduri, fuseseră excepționale. Iar Alexander se arătase capabil să comunice frământările adevărate ale eroului principal, sfâșiat Între mai multe feluri de loialitate, atunci când renunța să Își expună chipul frumos și picioarele Îmbrăcate În pantaloni strâmți În atitudinile cele mai favorabile. Ca regizor, Îndrumând jocul celorlalți, era excelent. Repetițiile se desfășuraseră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de lumină cu-n freamăt sfânt de Zori. 20-10-2007, 2220h TRUP DE SOARE domnului Horea Zilieru Eu sunt ploaia ce-ți cade pe trupul plin de OAZE, În suflet port durerea din soarele divin, Și în trăiri de clipe sunt frământări de raze Și cântecul tăcerilor din sfera ce-o combin. Prin ceruri răzvrătite și înnoptări terestre Din visuri înghețate te văd cum, plângi POETE, Și-n ochii tăi de înger sunt dăinuiri sihastre, Ce Dumnezeu te-alină prin taine de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
h ALBIA DE NOPTE Am trăit prin viața unui asfințit de sânge, M-am răsfirat în bezna uitată de văpae Cu trupul alb de șoapte pe-o flacără ce plânge Și-un zâmbet adunat prin zgura de noroaie. Și-n frământări iscate în cruzime Am scris cu mâna dreaptă pe trupuri fără glas Și-n umbrele de AER, destinul ars de spume Mă însoțea prin așteptarea aceluiaș POPA’S, Și-n ceața veșniciei, mă alina ușor, Uitării să îi spună de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un pai, mai citești o dată, te gîndești la o sucțiune la distanță, deschizi dicționarul de sinonime, o carte de ortopedie, fereastra, Începi să desenezi, chemi o femeie și-o obligi să citească, să te ilumineze printr-un exercițiu concret, totuși frămîntarea nu-ți dispare mai ales dacă ea n-a apucat să ia În gură aproape nimic Încă de dimineață, avînd probleme cu dinții. Ajungi la constatarea că progresul erotic depășește lumea căreia i se adresează, gonești femeia Înapoi În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
boală pe micii infractori narcomani, În special pe celebritățile de la Hollywood și pe muzicienii de jazz, ceea ce confirma niște zvonuri mai vechi: el chema la locul arestărilor lui spectaculoase revista Hush-Hush. Vincennes a fost transferat la Moravuri ca urmare a frămîntărilor de după Crăciunul Însîngerat. Alt teanc de rapoarte: operațiuni legate de pariuri și alcool, nici un pic de zel, o grămadă de fraze de umplutură. Misiune În cadrul Moravurilor În primăvara lui 1953: Russ Millard, comandantul diviziei, o anchetă legată de pornografie, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și atât de puternic moral nu înțelege, nici la sfârșitul sfârșitului, care a fost eroarea lui capitală. I-o explică aproape didactic un prieten care îi arată, pas cu pas, reperele transformării. Părăsindu-l în cele din urmă, după lungi frământări și chinuri ale dragostei, Ioana i-a dat posibilitatea de a se regăsi ca om complet, din care voința și suferința își trag părți egale: „«Ți-ai pus ceva în cap și ai realizat. Ai vrut să te ocupi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și o cunoscuseră și părinții ei și care mai rezista printr-o minune, între cocoașe de munți, oprindu-se întotdeauna, și la dus și la întors, în poarta mânăstirii, întrebând ce serviciu le-ar fi putut face maicilor rupte de frământările lumii de câteva decenii. Dar știind să facă încă o mulțime de lucruri ce păreau incredibile pentru vârsta și singurătatea ei. De la început această femeie i-a spus doamnei Marga Pop că trebuie să privească toate evenimentele cu seninătate, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar știa că va veni de undeva. Foarte repede. Simțea asta. Își repeta de mai multe ori că ar fi inutil să întâmpine schimbarea care putea veni pe neașteptate. Putea fi și bine, și rău. Percepea așteptarea ca pe o frământare obositoare și fără capăt, încât parcă trăia într-un alt ritm, ce nu era al lui. Se obișnuise să fie conștient de fiecare gest și de fiecare zi trăită, știind sau măcar presupunând toate urmările faptelor sale. Ioana Sandi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-l fi îndemnat și lecturile preferate, Seneca, Marc Aureliu, Montherlant și alții de felul lor, pentru care înjosirea Îistorică în cazul lor) poate fi înfrântă și depășită prin creație. N-ar fi vrut să-i spună Ioanei Sandi de frământările lui, cel mult i-ar fi atras atenția Îdar nici asta n-a făcut-o) asupra gândului exprimat cândva de Camil Petrescu - da, pe acesta, în sfârșit, ea nu-l ura! - despre dramele personale: pentru mine, care nu trăiesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
următoare Andrei n-o mai afla direct de la ea, glasul ei rece și încă speriat n-avea să i le confirme decât mai târziu, acum el, Andrei, le afla de la alții, de la Aurora îndeosebi. În acele momente părându-i-se frământările și obsesiile lui minore, nu fără o anumită importanță, ba chiar alterându-i liniștea și stările sufletești, dar minore în comparație cu marile necazuri ori cu problemele esențiale. Conștient chiar atunci când avea această înțelegere că este numai rezultatul comparației inconștiente, nenecesară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la ea îl liniștea în clipele de mare încrâncenare. Nu i-ar fi putut spune Ioanei Sandi ce-l frământa. O simțea foarte aproape de el, dar la suprafață, niciodată nu se arătase deosebit de interesată de adâncurile lui. O oboseau repede frământările cuiva, ea voia să zburde, să se distreze, să râdă, să se simtă bine, cum zicea, viața asta-i prea scurtă și sunt prea multe necazuri pretutindeni în jur ca să le dai atenție și să-ți mănânci timpul cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un țel unic în viață. M-ar disprețui poate, dacă ar citi asta. Pentru că se închipuie plin de vitalitate, înțelept, matur, sigur pe el. Dar ceva nu e în regulă. O fire nefericită care vrea să ajungă să scrie despre frământările lui și ale altora și care nu ostenește să afle și să învețe. Dar asta n-o pot înțelege eu, pentru că trebuie să te oprești la un moment dat și să trăiești fără să te mai urmărești trăind și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai era deloc același, pentru că nu mai era în stare să pună suflet în ce spune și nu mai reușea să convingă și să liniștească. Ceva se petrecuse cu el. Ceva rău. Ca și cum ar fi fost posibil să aline frământarea cuiva, dar numai cât era liniște în el. Ea se uita la perdelele subțiri umflate de răbufnirile vântului cald. Își rotea privirile prin încăpere de parcă ar fi urmărit o umbră. Își clătina capul și părul negru și înfoiat îi sălta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
salarii și prime. Ei bine, eu vă spun: să vă fie rușine, domnule Scargill! Acum când noi toți ne chinuim să punem din nou pe picioare această țară, cum de vă permiteți să ne duceți înapoi în vremurile întunecate ale frământărilor sociale? Cum de îndrăzniți să puneți lăcomia voastră egoistă înaintea interesului național? Hilary se uită la ceas. Primul ei articol îi luase ceva mai puțin de douăsprezece minute de scris: nu era rău pentru o începătoare. I-l duse redactorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
târguieli. În orice caz, Fiona și cu mine aveam chestiuni mai serioase de rezolvat, din cauza schimbării spectaculoase pe care boala ei o adusese obiceiurilor noastre de vizionare, căci s-a întâmplat ca ea să coincidă cu o perioadă de mari frământări, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. La sfârșitul lui noiembrie, la câteva zile după ce s-a dus la medicul ei a doua oară, criza Partidului Conservator a ajuns la apogeu și doamna Thatcher a fost silită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din nou în șoaptă), am auzit pe căi neștiute că membrii unei familii de vază se pregătesc să înfrunte o pierdere tragică. Mortimer Winshaw se stinge repede. — Păcat. E singurul care s-a purtat frumos cu mine. — Adulmec revolte. Adulmec frământări. Cunoști la fel de bine ca mine natura sentimentelor lui Mortimer față de familia lui. Dacă lasă un testament, s-ar putea să conțină câteva surprize urâte pentru ei; și, desigur, dacă va exista o înmormantare, va veni și Tabitha și va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eu m-aș compara cu acești oameni mari, nici măcar pe departe, ci că m-am gîndit că exemplul lor demonstrează că nu este de blamat cercetarea în sine, ci ea reprezintă un mod de a atrage atenția Superiorilor Bisericii asupra frămîntărilor și ostenelilor Miresei lui Isus Cristos. 2. Încurajîndu-mă îndeajuns, prin aceste considerații, că pot fără teamă să-mi transmit gîndurile, care mi se adunau în suflet, asupra stării și condiției prezente a Bisericii și că nu e nimic de reproșat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dintre cele mai semnificative și mai controversate figuri din istoria Italiei și a Bisericii Catolice. Preot, teolog și filosof, fondator al unei Congregații și al unui Institut de caritate, om pe deplin intrat în spiritul timpului său și-n focul frămîntărilor culturale și politice, autor a numeroase cărți filosofice și teologice, ascetice, pedagogice, juridice și politice, Rosmini a fost adesea, fără voia sa, în centrul polemicilor bisericești și teologice. Deși apropiat al unor Pontifi Romani (Pius al VIII-lea, Grigore al
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Astfel, după ce a descris atît de nobil puritatea vieții intime dedicate contemplării, adaugă, atrăgînd atenția că însărcinarea episcopală îi fusese impusă: "Dar, dintr-odată ispita a pus stăpînire pe mine și m-a aruncat de la înălțime în adîncurile temerii și frămîntărilor. Căci, astfel, dacă pot să rămîn de neclintit în ceea ce mă privește, sînt îngrijorat pentru acei ce mi-au fost încredințați. Valurile care mă lovesc din toate părțile și potopul care mă afundă mă îndreptățesc să spun: "Sînt în ape
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pot evita printr-o pregătire temeinică, atât din partea agentului de pază, dar și o mai mare atenție din partea șefului de obiectiv. 2. Stresul, teama, frica și panica a) Stresul este un proces psihologic caracterizat printr-o agitație continuă și o frământare interioară determinată de o stare de pericol sau când individul nu are certitudinea reușitei, în cazul în care este pus în situația rezolvării unei anumite sarcini de serviciu, cu un anumit grad de dificultate. Starea de stres exprimă un dezechilibru
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]