2,457 matches
-
din cavitatea bucală prin esofag în stomac se numește deglutiție. Transformările mecanice sunt reprezentate de masticație și declanșarea deglutiției. 2.1. Masticația Masticația este ansamblul mișcărilor coordonate, voluntare și reflexe, ale mandibulei, limbii, buzelor și obrajilor, care au ca rezultat fragmentarea alimentelor și amestecul acestora cu saliva. Astfel sunt favorizate: contactul alimentelor cu enzimele salivare; stimularea receptorilor gustativi de către substanțe dizolvate în salivă; înmuierea alimentelor, în special cele care conțin celuloza și nu pot fi atacate enzimatic. Fragmentarea alimentelor se realizează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
au ca rezultat fragmentarea alimentelor și amestecul acestora cu saliva. Astfel sunt favorizate: contactul alimentelor cu enzimele salivare; stimularea receptorilor gustativi de către substanțe dizolvate în salivă; înmuierea alimentelor, în special cele care conțin celuloza și nu pot fi atacate enzimatic. Fragmentarea alimentelor se realizează în principal de către dinți prin mișcările mandibulei asociate cu ale limbii. Predominant incisivii intervin în tăierea alimentelor, caninii în sfâșierea acestora, iar molarii în zdrobirea lor. In procesul de triturare a alimentelor deplasarea verticală a mandibulei realizează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
alimentelor care pot fi ingerate la o singură masă; segmentul responsabil este porțiunea proximală a stomacului (fundus și corp gastric); rolul de rezervor se explică prin relaxarea musculară a acestei porțiuni, ce permite creșterea de volum fără creșterea presiunii gastrice; fragmentarea alimentelor în particule mici și amestecarea lor cu sucul gastric, rezultând chimul gastric, proces ce are loc la nivelul porțiunii distale a stomacului (antrum); absorbția de apă și substanțe liposolubile; acțiunea antibacteriană, prin lizozimul salivar și mai ales prin aciditatea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
acționează lipaza linguală (secretată de glandele Ebner din cavitatea bucală; devine activă numai în stomac la un pH de 5,5) care scindează lipidele din lapte, eliberând AG cu lanț mediu și gliceride parțiale. Primul pas în digestia lipidelor este fragmentarea globulelor de grăsime în picături mici, pentru ca lipazele să poată acționa asupra acestora. Acest proces se numește emulsionare și se produce sub acțiunea sărurilor biliare (fig. 14, 22). Suprafața mucoasei intestinale este acoperită de un strat apos; pentru a-l
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
atât În poezie, cât și În proză, recuperate până și În istoriografie și oratorie, evocate constant de iconografie, rod ale unor versiuni originare imposibil de găsit, miturile reprezentau limbajul comun al Întregii Grecii, element al coeziunii culturale și religioase În fragmentarea politică a cetăților. Dacă povestirile cosmogonice și teogonice propuneau sistematizarea lumii, marea și multiforma mitologie eroică avea drept referent universul variat și compozit al cetăților. Coordonatele lumii mitice erau constituite de centrele geografiei politice și religioase grecești. În interiorul acestui scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
libertate deplină culturile publice. Însă zeii panteonului erau mereu aceiași și comune erau și povestirile mitice, ca și formele rituale. Nu puține sărbători purtau același nume În cetăți diferite, În timp ce cultele panelenice, celebrate periodic de către toți grecii, contribuiau la depășirea fragmentării politice și la Întărirea identității etnice. Este o identitate de sânge patronată de zei, așa cum afirmă Herodot (V, 49, 3), care se exprimă Într-un sistem cultural recunoscut de către toți grecii. Fiecare cetate Își trimitea o delegație oficială (theorìa) ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
expedițiile lui Alexandru cel Mare (356-323 Î.Hr.) o cotitură memorabilă prin toate evenimentele politice și culturale petrecute În lumea din jurul Mării Mediterane, fixează În anul morții acestuia Începutul unei noi epoci istorice. Această perioadă, după ce a Început cu progresiva fragmentare a numeroaselor regate ale diadohilor imperiului supranațional constituit de tânărul prinț macedonean În cei treisprezece ani ai fulgerătoarei sale cariere militare și politice (336-323 Î.Hr.), se Încheie În anul cuceririi romane a Egiptului după bătălia de la Actium (31 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr.) a dat o nouă vigoare iranismului și, parțial, zoroastrismului, mai ales În epoca acutizării conflictului cu Imperiul Roman (Wolski, 1993, pp. 197 sq.). Societatea iraniană trăiește În această perioadă o nouă etapă a istoriei sale, marcată de o puternică fragmentare politică și culturală, favorizată de orânduirea de tip feudal al noului stat, pe care sasanizii Îl transformă Într-o mare monarhie națională. În timpul sasanizilor (secolele III-VII d.Hr.), zoroastrismul devine o adevărată religie națională, cu o Biserică organizată ierarhic, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acum comunitățile zoroastriene din trei țări asiatice În care sunt prezenți Într-un număr nu foarte consistent (În proporții variate, iar fenomenul are loc din cauze diferite): În India, Pakistan (unde comunitatea locală provine, din punct de vedere istoric, din fragmentarea celei indiene, separate de „Partition” În 1947) și În Iran, respectiv la Bombay, Karachi și Teheran. Este vorba despre un progres foarte important, inclusiv În ceea ce privește viața religioasă a unei comunități care a trăit o perioadă Îndelungată dintr-o economie În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clar de tribul tricorilor. Pe lângă aceasta, În lumea irlandeză era frecvent jurământul „Jur pe zeii pe care jură tribul meu” - formulă care confirmă tocmai existența divinităților tribale. Aceste argumente nu par Însă decisive. Este adevărat că mărturiile epigrafice demonstrează o fragmentare puternică a teonimelor, Însă o dovadă În sens contrar este adusă de toponimie, care relevă, de exemplu, cultul zeului Lugusxe "Lugus" Într-o arie vastă care cuprinde Franța (Lyon, Laon), Olanda (Leida), Silezia (Liegnitz) și Britania (actualul Carlisle era În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la „Revista tinerimii” (Dorohoi). Va colabora la „Voința școalei”, „Orion”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Însemnări”, „Înnoiri”, „Glasul Bucovinei” ș.a. Versurile, adunate în volumele Învolburări (1933), Luminișuri (1936) și Diamante albe și negre (1938), se încadrează în mișcarea iconaristă bucovineană prin fragmentarea de tip modern a imagisticii și printr-o peisagistică citadină inspirând melancolie. În colaborare cu Neculai Pavel a tipărit în 1934 un Breviar de poezie bucovineană contemporană. SCRIERI: Învolburări, Cernăuți, 1933; Mia, Cernăuți, 1933; Luminișuri, Cernăuți, 1936; Diamante albe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
fost mereu dominate de probleme specific locale. În martie 1949, la apogeul conflictului dintre Stalin și Tito, un KKE aservit Moscovei a transmis la radio (din București) un apel pentru independența Macedoniei. Manevra, menită să-l destabilizeze pe Tito prin fragmentarea teritorială a Iugoslaviei, nu a avut efectul scontat. Sugerând că o victorie a comuniștilor ar Însemna autonomia nordului macedonean al țării (cu minoritari slavi și albanezi) și, prin urmare, fărâmițarea statului grec, ea a distrus În schimb, pentru o generație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
săi deopotrivă, În numele „armonizării” transnaționale sau a compensării legitime, și alimentat din sacul aparent fără fund al Comunității. Pe scurt, „Europa” devenea treptat un „pericol moral” semnificativ, după cum jubilau oponenții ei cârcotași, mai ales În Marea Britanie. Efortul de a depăși fragmentarea continentului prin măsuri strict tehnice era evident politic, Însă Îi lipsea legitimitatea pe care o are un proiect politic tradițional, propus de o clasă de politicieni cunoscuți, aleși prin vot direct. În măsura În care „Europa” avea un țel distinctiv, strategia sa economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anticipată aproape de nimeni. Trei state care urmau să dispară În anii ’90 - Cehoslovacia, Iugoslavia și URSS - fuseseră ele Însele create după 1918. Totuși, nu este o coincidență faptul că acestea, și nu altele erau ultimele state federale multietnice din zonă. Fragmentarea teritorială din anii ’90 a Însoțit extincția ultimului dintre cele patru imperii continentale ale Europei - cel rus. Pe ruinele fiecărui imperiu (Turcia otomană, Austria habsburgică, Germania wilhelmină) s-au format noi state; fisiunea teritorială din anii ’90 era doar epilogul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uniuni de republici naționale Îi interesa numai pe savanți și pe apologeții sovietismului. Însă recent apăruse o elită politică identificată declarat cu interesele „ucrainene”, iar limba ucraineană era vorbită de tot mai mulți orășeni și folosită În presă, așa Încât complementul fragmentării sovietice a fost, cum era de așteptat, naționalismul local 11. În noiembrie 1988 a fost fondată la Kiev, după multe decenii, prima organizație politică ucraineană autonomă: RUKH („Mișcarea Populară pentru Perestroika”). Ea s-a bucurat de un sprijin considerabil, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Djilas, Vremuri de război (1977) Din povestea asta nu avem nimic de câștigat. James Baker, secretar de stat american (iunie 1991) Cel mai rău la comunism e ce-i urmează. Adam Michnik Adevărul e Întotdeauna concret. G.W.F. Hegel Fragmentarea pașnică a Cehoslovaciei contrastează puternic cu dezastrul abătut asupra Iugoslaviei În aceiași ani. Între 1991 și 1999, sute de mii de bosniaci, croați, sârbi și albanezi au fost uciși, violați sau torturați de concetățenii lor; milioane au fost izgoniți din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Ucraina, Slovacia sau țările baltice, politicienii de după 1989 au putut face apel la independența națională pentru a lăsa În urmă trecutul comunist (clădind concomitent un stat nou și o democrație nouă), Însă ei nu aveau grija minorităților. În Iugoslavia, fragmentarea federației În republici constituente Însemna că, În fiecare caz, cu excepția Sloveniei, una sau mai multe minorități semnificative vor rămâne rătăcite În țara altcuiva. În aceste circumstanțe, odată ce o republică Își declara independența, celelalte s-ar fi simțit obligate să Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu invadarea citoplasmei de către numeroase enzime autolitice, care modifică mediul intern al celulei, făcându-l incompatibil cu desfășurarea proceselor vitale. Morfologic se constată creșterea eozinofiliei citoplasmei, vacuolizarea, granularea sau chiar hialinizarea acesteia. Concomitent nucleul, începe să se dezintegreze, inițial prin fragmentarea cromatinei-karyorexa, apoi lizarea acesteia-cromatoliza și în final topirea membranei nucleare-karyoliza (Fig 1.1Ă. Fig. 1.1. Modificările nucleare în instalarea morții celulare. A - celulă normală; B - picnoză; C - hipercromatoză periferica; D - karyorexă; Ekaryoliză ; F- cromatoliza. Dacă nucleul, în drum spre
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
distrugere sau autodistrugere (sinuciderea celulară pus în mișcare și desfășurat prin activarea unui program genetic specific (Mc Conkey D. și colab., 1972Ă. Ea se caracterizează morfologic printr-o pseudoînmugurire a membranelor celulare, segmentarea membranei nucleare, condensarea și degradarea legăturilor internucleozomice, fragmentarea nucleului cu formarea de apoptozomi și în final clivajul celulei cu formarea de corpi apoptotici care vor fi fagocitați de către celulele vecine (Denis H. și Mignote B., 1994; Vasilakos J. și Shivers B., 1996Ă. Din punct de vedere biochimic
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau TNF, activată de serinproteaze și este capabilă să activeze caspazele 1-7, 9 și 10( Dănăilă N. și colab., 1994Ă. Caspazele sunt responsabile și de activarea endonucleazei, care la rândul ei activează clivajul internucleozomic al ADN, proces foarte important în fragmentarea eucromatinei nucleare sub formă de nucleozomi, punctul de plecare al corpilor apoptotici sau al kariorexei din citopatologia mai veche. IOAN PAUL16 Calea intrinseca Calea extrinseca Granzime DD 95 h Mitocondrii CD 95 Citocrom C DISC Casp. 8 și 10 Apoptozom
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și 2. calea extrinseca inițiată de numeroase semnale alterate legate de receptori ai morții, ca CD95 și formarea unui complex de semnalizare a morții (DISCĂ care și el prin intermediul caspazelor 8 și 10 va activa caspaza 3, ce va induce fragmentarea ADN și în final apoptoza. Alterarea nucleară Alterarea ADN nuclear este una dintre fazele cele mai studiate ale apoptozei, Oncogena p 53 induce expresarea mai multor membrii proapoptotici din familia Bcl-2 și în special particulele Bax, Noxa și PUMA. Aceste
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Normal sau redus Mărit, hidratat Plasmalema Intactă, uneori crenelata Distrusă din fazele timpurii Citoplasma Condensata, hidratata cu organite la început normale apoi fragmentate Tumefiata prin hidratare crescută Organitele citoplasmatice Inițial intacte Afectate rapid Nucleul Condensare periferica a cromatinei și ulterior fragmentarea prin clivaj internucleozomic - corpi apoptotici. Mici mase de cromatina dispersate în corpul nuclear, pe cale de liza (cromatolizăă și în final carioliza. Reacție locală În general absența, dar uneoriși exacerbata. Reacție inflamatorie mai mult sau mai putin accentuată. Proces biologic Activ
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
găină infectați cu virusul BIA (virusul bursitei infecțioase sau al bolii de Gumboroă la 3 zile P.I. Aspectul este recunoscut în literatura de specialitate și se caracterizează macroscopic prin mărirea în volum a bursei, culoare roșie-violacee a pliurilor și histologic, fragmentarea cromatinei bursocitelor în nucleozomi punctiformi. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT EXSUDATIVE Predominantă în țesuturile inflamate a unuia sau a altuia dintre tipurile de exsudat determina formele morfologice ale inflamațiilor predominant exsudative. Se deosebesc astfel inflamații: seroase, fibrinoase, hemoragice, purulente, gangrenoase, catarale, limfomonocitare etc.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
narativă, pornind de la nivelul reprezentării realiste, prin a distruge ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea unității, a ordinii compoziționale a întregului solicită un act de interpretare, un act hermeneutic. Stilul decadent nu exclude prezervarea convenției realiste, dar procedează la o fragmentare a compoziției în subansambluri autonome, compoziție care se recompune ca întreg numai printr-un rapel interpretativ. "Mișcările inovatoare în artă în acest moment s-au orientat în general, în direcția figurilor încețoșate și a contururilor dizolvate. Whistler i-a învățat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care face apel deopotrivă la rațiune și simțire. Pe baza unei observații a lui Des Esseintes, John Reed conchide că trăsătura esențială a picturii lui Moreau și cea care-i configurează profilul decadent este fragmentaritatea. "Este în mod special această fragmentare care apropie opera lui Moreau de o altă manifestare a artei decadente"44. Sau, ceea ce Desiré Nisard condamna la poeții latini ai decadenței, focalizarea excesivă a detaliului în detrimentul întregului, devenită caracteristică fundamentală a criticii decadenței începând cu Paul Bourget. Și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]