8,186 matches
-
vise și Picături de tristețe (1940), Slove de jar (1941), Flori albastre (1942). Nostalgică și meditativă, lirica vădește urme ale simbolismului, transpuse în peisaje de sugestie locală. Influența lecturilor bogate transpare în metaforismul abundent și, uneori, căutat. Versurile scrise în franceză au fost adunate în trei plachete, apărute, probabil, în 1929 (Le Luth brisé, L’Idylle d’un poète și À l’Inconnu), iar cele scrise în rusește, în placheta Zavitki hrizantemî (1937). D. este și autoarea romanului În ghearele vulturului
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
adaptat sau tradus, manuale pentru seminariile teologice sau pentru învățământul laic elementar, ca, de pildă, Biblioteca tinerilor începători sau Culegere de întâile cunoștințe trebuincioase pentru învățătura copiilor ce încep a ceti (1838). Tot o carte didactică este și traducerea din franceză, intitulată Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti (1858). Pentru educația morală a învățăceilor, el alcătuiește Principii generale de înțelepciune și datoriile tinerilor (1871). Un manual de omiletică poate fi considerată lucrarea sa teoretică Principii de retorica și
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
traducătoare. Este fiica Tudorei (n. Gămălan) și a lui Ion Enache, contabil. Urmează studii elementare și medii în Vadu, Lumina și Năvodari, apoi Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, secția franceză-română (1970- 1974). După absolvire, predă româna și franceza la școala medie din Valea Dacilor (1974-1985), apoi este profesoară suplinitoare de limba franceză la mai multe școli gimnaziale din Constanța (1985-1990) și redactor la revista „Tomis” (1990-1993); locuiește doi ani în Franța (1994-1996). Din 1997, colaborează ca redactor asociat
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
Cezar Petrescu și Mihail Sadoveanu (traduși în germană de Hortense Mateescu-Cisek), este inclusă și o scriere a lui I. L. Caragiale (La hanul lui Mânjoală, transpusă în limba maghiară de Iankovsky Dénes). Recenziile și cronicile culturale de la rubrica „Chronique”, redactată în franceză, sunt semnate de Valeriu Bologa, Luca Moga (pseudonim al lui Lucian Blaga), Valeriu Pușcariu. În fiecare din cele patru numere editate există o „Bibliografie” care semnalează apariții recente de reviste și cărți de cultură. De remarcat și bogatul sector de
CULTURA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286579_a_287908]
-
ca aparținând marii tradiții românești, la care autorul, într-un anume sens, subscria și care îi hrănea și îi justifica furia rece. Între ultimele lui scrieri se numără o serie de povestiri fantastice, redactate în cea mai mare parte în franceză (manuscrisul romanului-mozaic Le Rouleau diaphane datează din 1986), în italiană sau, în colaborare cu logodnica sa, Hilary Wiesner, în engleză, publicate între 1988 și 1991, fie în reviste, fie în volumul La collezione di smeraldi (1989). Remarcabile nu doar prin
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
sintaxa latină. Normele spiritului clasic originar, grec, au orientat, în toate componentele lui, învățământul public și privat din Țările Române în epoca fanarioților, nu fără a se menține, cu adaptările necesare, și după aceea, când limbii grecești i se substituie franceza și româna. Toți oamenii de cultură și scriitorii prin care s-au așezat temeliile culturii moderne s-au format sub egida modelului clasic: fie în școlile din București și Iași, cu limba de predare greacă, fie în cele din Blaj
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Galați (1832), apoi, la Iași, este înscris la Academia Mihăileană, pe care o termină în 1838. După absolvire, va fi numit profesor suplinitor la Academia Mihăileană, dar părăsește școala în semn de protest împotriva încercărilor de a se face din franceză o limbă de predare obligatorie. Între anii 1848 și 1853, revine ca profesor la Academie, unde predă istoria. A fost o vreme cenzor al publicațiilor din Moldova și apoi director al Arhivelor Statului din Iași (1856). Preocupările lui C., multiple
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
o indiferentă politețe, de persoane care fac gesturi inexplicabile de la început până la sfârșit (i se aruncă în față cu fulgi, asistă la un mic dejun), ceea ce îi prilejuiește anamneza unor scene din adolescență, acelea reale: reacția unei sărmane profesoare de franceză când o anunță că deocamdată nu îi poate plăti lecțiile. Personajul rătăcește printr-un labirint („Sunt propriul meu Minotaur”), unde se va lovi de o sârmă electrică și va muri, probabil, scufundat în pământ. Ultima oază este numai un purgatoriu
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
, Val[eriu] (2.VIII.1950, Iași), critic literar și poet. Este fiul Nataliei și al lui Gheorghe Condurache, profesori. A absolvit Facultatea de Filologie, secția română-franceză a Universității din Iași în 1973, după care a fost profesor de franceză, secretar literar (1974-1990) și director general (1992-1994) al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, redactor, împreună cu Mircea Filip, al revistei „Arlechin” și director (1994-1997) al Editurii Nord-Est. A colaborat, după debutul din „Familia” (1967), la „Cronica”, „Alma Mater”, „Convorbiri literare”, „România
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
o limbă moldovenească firească, cu unele preferințe lexicale (arhaisme sau neologisme) care le dezvăluie starea socială sau nivelul de cultură. A mai compus o comedie cu cântece, în patru acte, nepăstrată, Tribunalul femeilor, jucată în 1846. C. a tradus din franceză, pentru aceeași trupă ieșeană, melodramele Viața păstorească sau Munți, târguri și prăpăstii (apărută în 1844), Gabrina sau Odaia leagănului (1844) de J.-E. Alboize de Pujol și Capodopera necunoscută sau Mikel Anj (1845) de Ch. Lafont, ultimele două reprezentate, dar
COPCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286405_a_287734]
-
Marcel Iancu ilustrează revista, împreună cu mulți alți avangardiști din țară și de peste fruntarii, precum Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu, Mattis Teutsch, M. H. Maxy, Gropius, Le Corbussier, Kurt Schwiters. Literatură semnează Tristan Tzara (poeme românești predadaiste și versuri de avangardă în franceză), Urmuz, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Jacques G. Costin, Romulus Dianu, Filip Corsa, Tana Quill, spre a numi doar avangardiști, precum și numeroși autori străini: F. T. Marinetti, Ezra Pound, Herwardt Walden, Pierre Reverdy, Kassak Lájos, Tamás Aladár, Theo van Doesburg, C.
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
Jil Silberstein, Perre-Alain Täche sau Volf von Aichelburg și Cesare Zavattini. Sunt reproduse și fragmente inedite din fondul arhivistic Pier Paolo Pasolini. Un succint profil este consacrat lui Ilarie Voronca. Dintre textele semnate de români sunt de menționat poemele în franceză ale lui Vintilă Horia, eseul despre „scientism și poetică” al lui Nicholas Catanoy, versurile lui Matei Călinescu și Ion Caraion, considerațiile epice ale lui Lucian Grigorowitsch, portretul Ilarie Voronca semnat de Horia Liman și meditațiile asupra poeticii contemporane ale lui
CORRESPONDANCES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286430_a_287759]
-
Nicolae (1660-1712), cronicar și traducător. Al doilea dintre fiii cronicarului Miron Costin, C. a învățat la Școala iezuită și, probabil, la Școala Domnească din Iași, apoi la Lemberg. Cunoștea perfect limbile latină, slavonă și polonă, mai puțin greaca și, poate, franceza și italiana. Implicat, ca și Velicico Costin, unchiul său, în complotul din 1691 împotriva domnitorului Constantin Cantemir, este închis împreună cu frații săi, Ioniță și Pătrașcu. Eliberat pe chezășia unor boieri de frunte, cărturarul moldovean se refugiază în Țara Românească, la
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
roumain, le 8 Avril 1829, par J. Heliade Rădulesco” - sugerează ideea de continuitate culturală, intenția fondatorilor revistei de a se menține, dincolo de granițele țării, în tradițiile presei românești. Revista, imprimată prin șapirografiere, este alcătuită din două secțiuni: prima, scrisă în franceză și engleză, este consacrată actualității politice internaționale, în special evenimentelor care privesc și situația României. Semnează aici G. Mugur, Fred Reiser și mai rar, Pamfil Șeicaru. Cea de a doua secțiune, aflată sub același frontispiciu, dar scrisă în românește, este
COURRIER ROUMAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
bine treisprezece limbi, a îmbogățit cultura română cu traduceri din literaturile engleză (W. B. Yeats, Ț. S. Eliot, John Keats, John Milton, Byron), americană (W. C. Williams, Carl Sandburg), latino-americană (José Hernández, O. R. Castillo, Pablo Neruda, José Martí, Ernesto Sábato), franceza (Pierre Corneille), germană (Goethe, Wieland), italiană (Torquato Tasso, G. Basile, Corrado Alvaro), portugheză (Camões), rusă (Andrei Tvardovski, Marină Țvetaeva, E. Baratânski), spaniolă (Quevedo, Tirso de Molina, Lope de Vega), indiană și africană. Pentru omul-computer, cum a fost denumit, cunoscător al
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
împreună cu George Astaloș). Primul volum de versuri în limba franceză Neuf + un (1980), este urmat de două scurte romane, scrise în colaborare cu fiul ei, Adrian Cremene, și semnate cu pseudonimul Doina Dor. Un al doilea volum de versuri în franceză, Poèmes byzantins (1987), câteva eseuri publicate cu prilejul bicentenarului Revoluției Franceze și o carte cu rețete tradiționale, La Cuisine de nos grandes-mères roumaines (1983), iscălită tot Doina Dor, ilustrează creativitatea diversă a scriitoarei și capacitatea de acomodare la universul adoptiv
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
texte de Tristan Tzara, J.-F. Lyotard, M. Nadeau, I. P. Culianu ș.a. A prefațat sau a îngrijit ediții din opera unor scriitori precum Marin Preda, Petru Popescu, Nicolae Breban, Leonid Dimov, D. Țepeneag, Ionel Teodoreanu, I. L. Caragiale. A tradus în franceză nuvela Gemenii de Mircea Cărtărescu. Volumul Țepeneag. Introducere într-o lume de hârtie propune nu doar recuperarea unui „scriitor din exil” vitregit de soartă (autorul a fost „interzis” timp de aproape douăzeci de ani în România), dar și un sistem
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
, Artemie (8.IX.1834, Satu Mare, j. Suceava - 15.IX.1922), publicist. După școlile urmate la Suceava și Cernăuți, B.-I. studiază, din 1858, filologia clasică în cadrul Facultății de Filosofie din Viena. Poliglot, el cunoștea limbile clasice, câteva limbi romanice (franceza, italiana) și slave (sârba, ucraineana, rusa). După hirotonire (1862), se dedică activității de îndrumător al vieții național-culturale din Bucovina. Paroh, din 1865, în comuna Ceahor, el a fost și profesor la Institutul Teologic din Cernăuți. Mai târziu, B.-I. va
BERARIU-IEREMIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285701_a_287030]
-
secretar de redacție, „Curentul”, „Curentul nou”, „Viața românească”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „România maritimă și fluvială” (1931-1933), revistă înființată tot de B., care a îndeplinit și funcția de director ș.a. Din scrierile sale s-au făcut traduceri în franceză, italiană, spaniolă, germană, rusă, cehă, poloneză, maghiară, bulgară, portugheză și chiar în esperanto. Lipsită de vervă spectaculară și de epatante artificii, publicistica lui B. nu conține nici un dram de gratuitate și e străină de vanitatea oglindirii de sine. În spinoasa
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
ilustrat”, „Revista orientală”, „Revista copiilor”, „Revista literară”. Colaborarea (din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui B. A fost tradus în franceză, italiană, rusă, portugheză, bulgară. Un aer de diletantism blajin emană din intervențiile lui în materie de literatură. Cu toată tenta lor paternală, opiniile sunt intolerante în fond. Aderând, pe urmele lui T. Maiorescu, la principiul artei pentru artă, scriitorul se
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
seamă ale vieții culturale și politice din Anglia, Franța, Statele Unite. Făcea dese popasuri în țară (avea o moșie în Oltenia), fiind primit cu interes și deferență în cercurile artistice și literare, ținea conferințe, i se luau interviuri. A scris în franceză, începând din 1904, o serie de opere dramatice jucate cu succes, timp de patru decenii, pe scenele românești și străine. În 1932 a fost ales membru al Societății Autorilor Dramatici Români. Cele câteva piese intrate, în traducere, în repertoriul nostru
BIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285721_a_287050]
-
el etnopsihologie, dar interpretările sale sunt lipsite de punctul de vedere istoric. B. remarcă unitatea sincretică a cântecului, text-melodie, calitatea îndoielnică a informațiilor furnizate de lăutari și face un patetic apel pentru culegerea folclorului amenințat cu dispariția. A tradus din franceză câteva povestiri romanțioase în foiletonul ziarului „Românul” (Amédée Achard, Étienne Enault, Jane Mac Leod, L. Sermensan, Émile Souvestre). Culegeri: Poezii populare din Transilvania, București, 1893; ed. îngr. Maria Croicu, introd. I. C. Chițimia, București, 1970. Repere bibliografice: Petru Drăgănescu-Brateș, Viața și
BIBICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
Iordan Ivacov, sârbul Borisav Stancovici, italianul Fabio Tombari, grecul Grigorios Xenopoulos. De asemenea, Emanoil Bucuța traduce câteva dintre scrierile în engleză ale Reginei Maria (Casele mele de vis, Un vis în vise, Copila cu ochi albaștri) și un text din franceză al Elenei Văcărescu (Casa Văcăreștilor). Mult mai prezente decât beletristica propriu-zisă sunt, în revistă, critica și istoria literară. Emanoil Bucuța, un neobosit cronicar al fenomenului literar, publică aici, deseori fără a le semna, numeroase note, recenzii și comentarii despre cărți
BOABE DE GRAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285767_a_287096]
-
e însă consecvent în opțiunea lui pentru poezia simbolistă. Oricum, când scrie, e mai rigid și mai subiectiv decât în critica orală, în care își risipea scăpărările de inteligență și malițiile, butadele enorme și sentințele autoritare. A compus, numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
noastre, amintindu-ne de pregătirea de care a beneficiat regina Cristina a Suediei: "Înainte de micul dejun aveau loc lecțiile de Greacă, urmate de Latină și istorie, compunere, aritmetică, cosmografie, dialectologie, retorica și, desigur, teologie. Regele Iacob vorbea fluent Greacă, Latină, Franceza, Engleza și Scoțiana. Regele a remarcat la un moment dat că prima limba pe care o vorbise fusese Latină, si nu limba maternă, Scoțiana. Datorită abilităților sale lingvistice, regele Iacob nu avea nevoie în mod normal de un translator atunci cand
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]