19,543 matches
-
întâlnesc compatrioți extaziați în fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep în realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În traducerea Septuagintei de la Colegiul Noua Europă am pornit de la un cu totul alt deziderat decât cel pur stilistic, și anume dezideratul clarității. O frază fără sens pentru cititorul comun de azi poate suna oricât de fermecător cu putință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În traducerea Septuagintei de la Colegiul Noua Europă am pornit de la un cu totul alt deziderat decât cel pur stilistic, și anume dezideratul clarității. O frază fără sens pentru cititorul comun de azi poate suna oricât de fermecător cu putință, ea nu-și are locul într-o traducere matură. Asta nu înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de azi poate suna oricât de fermecător cu putință, ea nu-și are locul într-o traducere matură. Asta nu înseamnă că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, în paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a făcut-o și mai lată cu acele câteva traduceri apărute la Humanitas). Diortosirea Anania și reelaborarea Petru Creția constituie cazuri, aș spune, flagrante de traducere „etnocentrică”, adică hiperpersonalizată. Sună splendid, mai ales Creția, dar la ce bun? Sunt ca frazele din Biblia lui șerban, de care se extaziază unii amici de-ai mei, dar al căror sunet îmbietor nu-i totuși suficient pentru a transmite autenticitatea și acuratețea teologică a textului biblic. Noi încercăm să evităm cele două extreme și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în mod fidel”. Putem vorbi, în cazul traducerii Bibliei, de o responsabilitate sporită, conștientizată de echipa dumneavoastră, sau ați lucrat într-o perspectivă strict istorică care nu poate ține seama de criteriile enunțate de Luther acum patru sute de ani? C.B.: Fraza lui Luther ar trebui recitită mereu de ateii care se pretind, cel puțin în Occident, urmași ai lui Luther și care practică biblistica ori patrologia cum ar practica schiul nautic ori saltul cu parașuta. Convingerea mea adâncă este că nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oameni de știință și că orice afirmație n-o lăsăm la jumătate, ci venim și cu argumentația necesară. ― Furat de imaginea momentului revederii celor doi cercetași, am pierdut - pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Furat de imaginea momentului revederii celor doi cercetași, am pierdut - pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște”. Gruia a fost surprins... „Uite cât de repede a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai mic de cuvinte decât Pușkin, Eminescu a creat capodoperele sale. ― Și câte Înțelesuri poate avea doar un singur cuvânt românesc! ― Pus - se Înțelege - Într-un anume context - a precizat Gruia. ― Și lasă-l pe român să alcătuiască propoziții sau fraze care să te ducă cu gândul Într-o sumedenie de direcții... E mare meșter! ― Mă aflam În orașul Brad. Într-o dimineață, tocmai treceam pe lângă doi tineri ce discutau pe malul unui pârâu, când unul din ei l-a Îndemnat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la acest examen. Cei din comisie așteptau cu sobrietate rece prezentarea lucrării Întocmite În acest scop de Gruia, pentru a putea pune apoi Întrebări... Când Gruia a primit Încuviințarea să-și prezinte lucrarea, a simțit că renaște... Revedea toată țesătura frazelor tipărite din tomul Întocmit cu atâta trudă... A privit În ochii profesorului, unde a Întâlnit lumina Încurajatoare, și a pornit să vorbească... Când a sfârșit, razele soarelui strecurate pe după un colț de perdea arătau deja ora prânzului... Rectorul a propus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unui automat. Nu simte epuizarea provocată de efort și concentrare. Este ora prânzului, dar nu are nici o senzație de foame. Detestă să ia masa la restaurantul spitalului unde, desigur, trebuie să dialogheze cu colegi, dialoguri lipsite adesea de conținut, simple fraze banale sau emfatice. Se așează la biroul din somptuosul lui cabinet și abia atunci îi revine în minte pacienta pe care tocmai a operat-o. Este sigur că a făcut, fără greș, exact ceea ce era necesar. De acum totul depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
talisman rar pe care îl voi păstra ori și ce ar fi să mai fie. Nu pot, nu am destule cuvinte ca să răspund la același "de ce?" pe care mi l-a adresat de nenumărate ori și... Dora se oprește la mijlocul frazei. Simte că ar face o impietate rostind numele lui Victor. O impietate față de amândoi, atât față de cel rămas acasă fără răspuns la "de ce ? ", cât și față de Dragoș. Cum spuneam amândoi, orice ar fi să mai fie de acum încolo, clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a pus stăpânire pe bogățiile țării și că comunismul prinde din ce în ce mai mult teren. Se vedea bine că își căuta cuvintele, că nu îi era ușor să îi ceară lui Atanasie serviciul care îi schimbase cursul vieții. După câteva întorsături de fraze, Atanasie înțelese că trebuia ca cineva să treacă cu șareta "dincolo", la ruși, de unde să aducă o femeie și o fetiță. Într-adevăr, delicată și periculoasă treabă ! Dacă ar fi vorba numai de mine, ar mai fi ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
deținuți. Urgențele: un acoperiș de-asupra capetelor și un minimum de alimente erau asigurate. Despre bărbați și cei doi băieți mai săltați în vârstă duși la pescuit pe Obi, nu se sufla o vorbă. Simțeam din tăceri, din priviri, din fraze întrerupte și mai ales din timpul lung în care rămâneau toate patru tovarășe ale mele îngenuncheate în fața unicei iconițe ce o aveau, simțeam cât de mult se gândeau și se temeau pentru ei, pentru bărbații și copiii lor. Dar nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că ne părăsesc medicii și informaticienii, că patriotismul a devenit o glumă, că numele de român a ajuns o ofensă... Nu i-ar mai răbda pământul!" Mare lucru experiența de viață, impresionantă memoria fabuloasă, indubitabilă măiestria relatării profesorului, în care frazele curg domol, bine-așezate în pagină, cu figurile de stil ascultătoare la locurile potrivite, cu relatarea amplă, "spartă" de intervențiile dialogate ce dau vioiciune și savoare particulară, prin limba folosită. Se simte în el participarea la viața socială, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Asta era invariabila frază care marca finalul spectacolului. I se dusese vestea bunicului, prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Domnul tovarăș era subtil, voia s-o laude pe doamna, pentru că avea un elev atât de strălucit, dar nu știa cum... Dar eu voiam ca toate laudele să mă copleșească doar pe mine, precum că i-am răspuns frumos, în fraze corect închegate și patriotice, așa cum ne învățase doamna: "Nu, nu ne-a spus, pentru că știe că noi pricepem singuri. Am văzut și noi că școala este despărțită de biserică. E despărțită de strada noastră cea frumoasă și măturată mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce se plimba prin casă și, deodată, mai amintea, răstit uneori, de câte un sfânt sau un cuplu de sfinți. Asta nu înseamnă că, la mare supărare, nu-și lua libertatea de a aminti de mai mulți sfinți într-o frază ceva mai lungă... Și ce-au vrut de la tine?... N-am când răspunde, că tata iar o face pe eruditul, cu noi sfinți strigați, dintre care unul mi-a atras în mod deosebit atenția: preacuviosul nou mucenic Gheorghe Croitorul, Metilineanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să scrii ceva, orice ar fi acel ceva, cu greu poți intui sau ghici măcar momentul aproximativ, în care va fi să sfârșești lucrul acela. Tot astfel, într-o zi, Osvald se trezi pe neașteptate că tocmai scrisese și ultima frază a operei sale. Era, în sfârșit, gata! Se afla acum în culmea fericirii, dar o fericire matură, care izvorăște întotdeauna ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să scruteze dimensiunile profunde și greu de pătruns ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi transfigureze în prozele sale prin profiluri psihologice
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
capitolului următor, să fim anunțați că personajul eponim al cărții nu mai este, fără a se recurge în acest sens la vreo stratagemă de tranziție epică: "Strălucitorul Genji murise și nu mai exista nimeni care să-i fie pe potrivă". Fraza concentrează atâta emoție sublimată, încât orice comentariu din partea mea ar deveni inutil. Genialul Filimon însă nu se mulțumește să relateze cu lux de amănunte sfârșitul personajelor sale negative (Tuzluc, Costea Chiorul și Păturică; Duduca sfârșise în Dunăre, așa că absenta de la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
profunzimile „haosmului“ său, nici emigranții externi n‑au scăpat de privirea atentă a scriitorului. Mai ales În publicistica sa, Dostoievski taxează cu asprime fenomenul specific rusesc al tocării averilor În străinătate. Pe mai toți emigranții Îi pune sub umbrela unei fraze, despre care susține că o citează de la sursă, În sensul că principalul motiv al părăsirii țării de către aceștia ar fi : „În Rusia, oamenii cumsecade și inteligenți ca ei nu au ce face“2. În 1863, Încă neștiind că va scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
și cea mai satisfăcută persoană sfârșește mai devreme sau mai târziu într-o situație în care divertismentul încetează și orice plăcere ia sfârșit. Bucuria de a trăi care durează nu se exprimă în cuvintele "sunt fericit", ci mai curând în fraza "sunt în armonie, în pace cu mine însumi, sunt mulțumit". Acest comportament nu exclude bucuriile și dezamăgirile condiției noastre sufletești. O conviețuire satisfăcătoare " Care a fost cea mai frumoasă zi din viața dumneavostră? Cea mai mare fericire?" Iată întrebări din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
până la prădători. Teoriile fundamentale ale lui Darwin au fost confirmate de microbiologie, nu darwinismul social, care nu derivă deloc de la Darwin și caută să justifice capitalismul de pradă ce ne amenință viețile. "A devora și a fi devorați", îmi reamintește fraza ironică pe care o folosea deseori unul dintre profesorii mei la Roma referindu-se la viața socială: "Pisces maiores manducant pisces minore", peștii cei mari îi mănâncă pe cei mici. Lege a naturii și istoriei umanității dificil de împăcat cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
animalul trăiește în prezent, doar omul posedă o conștiință de sine autentică a timpului, a istoriei și a propriului sfârșit. Doar omul are capacitatea de a reflecta asupra morții. Numai el are la dispoziție o limbă cu structuri diferite ale frazei, posedă capacitatea să gândească strategic, să evalueze alternativele actelor sale și să reflecte asupra lui însuși: toate premisele gândirii abstracte și ale condițiilor mentale orientate către persoane sau obiecte precum iubirea și ura, convingerile și dorințele, temerile și speranțele. Chiar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]