8,103 matches
-
OPREA, Nicolae (30.I.1950, Optași-Măgura, j. Olt), critic și istoric literar, eseist. Este fiul Floarei și al lui Ilie Oprea, țărani. După școala generală urmată în localitatea natală (1957-1965), frecventează, la Cluj, Liceul „Gh. Barițiu” (1965-1969) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană (1969-1973). Redactor și cronicar literar la „Echinox” (1972-1974), debutează aici în 1972. Lucrează ca profesor în județul Mehedinți, muzeograf la Golești, metodist la Casa de Cultură din Pitești
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
, Virgil (21.II.1864, Reghin - 21.X.1915, Brașov), prozator. Este fiul Terezei (n. Cătană) și al lui Alexandru Onițiu, magistrat. Face clasele primare la Reghin și Caransebeș, liceul la Seghedin și Seminarul Teologic din Sibiu. Din 1886 frecventează, la Viena, cursurile Facultății de Litere, dar își termină studiile la Budapesta. Președinte al Societății „România jună” din Viena (1888), membru în Societatea „Petru Maior” din Budapesta, este totodată redactor al revistei „Roza cu ghimpi” (1888). Din 1890 e profesor
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
înscris la Facultatea de Drept, dar nu a terminat-o. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (din 1911), pentru volumele sale acordându-i-se un premiu în 1912. În 1914 devine redactor-șef la săptămânalul liberal „Tribuna Oltului”. A frecventat atât cenaclul lui Al. Macedonski, cât și cel al lui Ovid Densusianu. Debutează în adolescență (probabil în 1907), colaborând cu poezii, articole și traduceri la numeroase periodice: „Floarea darurilor”, „Convorbiri critice”, „Frăția românească”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc”, „Voința națională”, „Noi pagini
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
lui Grigore Bibescu, fiu al domnitorului Gheorghe Bibescu. Bunica paterna, Zoe Mavrocordat, dobândise prin adopție numele Brâncoveanu și Basarab. N. primește în casa o instrucție umanista (tatăl îi preda istoria), rafinată în contactele cu numeroase personalități artistice și diplomatice care frecventează familia; printre acestea, Frédéric Mistral, Sully Prudhomme, Ignace Paderewsky sau viitorul rege al Angliei, Eduard VII. Mama, pianista de virtuozitate, o pregătește pentru această carieră și, la opt-nouă ani, fetița execută furtunos piese de Beethoven, Mozart, Chopin, Mendelssohn. E însă
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
apoi învață la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung (1939-1941) și la Colegiul Național Militar „Nicolae Filipescu” de la mănăstirea Dealu (1941-1945). În perioada 1945-1949 este student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, iar între 1945 și 1947 frecventează cursuri la Facultatea de Drept. Încă din timpul studiilor își începe lunga carieră de profesor de română și franceză în învățământul secundar bucureștean (1948-1999), dintre care paisprezece ani la Colegiul Național „Mihai Eminescu” și douăzeci și șase de ani la
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
OPREA, Marius (22.V.1964, Târgoviște), poet și gazetar. Este fiul Corneliei Oprea (n. Mihăilă), muncitoare, și al lui Toma Oprea, ofițer. Urmează Liceul „Unirea” din Brașov și Facultatea de Istorie a Universității din București, absolvită în 1988. Frecventează Cercul literar 19 condus de Alexandru Mușina, fiind unul din membrii „grupului de la Brașov”. Lucrează la Brașov ca profesor (1988-1990), ca redactor la „Interval” (1990-1991), redactor și redactor-șef la cotidianul „Mesager” (1991-1992), corespondent la posturile de radio BBC (1992
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
al Mariei (n. Gane) și al scriitorului Costache Negruzzi. A învățat la Academia Mihăileană din Iași, apoi la un pension particular din același oraș. În 1853, împreună cu fratele său, Iacob Negruzzi, pleacă la studii în străinătate. La Berlin și Viena frecventează cursuri de medicină, filosofie și drept, dar în 1864 se întoarce în țară fără să fi obținut vreo diplomă universitară. A fost judecător la Curtea de Apel, procuror general, apoi prefect și primar al orașului Iași. Figură deosebit de jovială, a
NEGRUZZI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288414_a_289743]
-
, Ioan D. (1812, Câmpulung - 5. IV. 1851, Istanbul), traducător. Foarte dotat pentru pictură, fiul preotului Dumitrache Oaie a primit primele îndrumări în atelierul Mariei Rosetti, la București, unde frecventează un timp și Școala de la „Sf. Sava”. După studii de pictură la Iași, iar din 1833 la Paris, N. se întoarce în București și devine unul dintre cei mai cunoscuți pictori din Muntenia. Împrietenindu-se cu I. Heliade- Rădulescu, este
NEGULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
NENIȚESCU, Ștefan I. (8.X.1897, București - 3.X.1979, București), poet, estetician și traducător. Este fiul Elenei (n. Ștefan) și al poetului Ioan S. Nenițescu. Urmează școala primară și liceul în orașul natal (1904-1916), frecventează cursurile Universității „La Sapienza” din Roma și ale Facultății de Litere și Filosofie din București. Își susține doctoratul cu teza Istoria artei ca filosofie a istoriei. Teoria criticei (1925). Docent în estetică, va fi conferențiar la Universitatea din București, apoi
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
Mihai (17.VII.1932, Ogretin, j. Prahova - 17.I.2001, Ploiești), prozator. Este fiul Sevastiței (n. Voiculescu) și al lui Ion Mihai, țărani. La vârsta de un an rămâne orfan de mamă, iar la treisprezece ani îi moare și tatăl. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești. Un an lucrează ca învățător suplinitor în comuna Bertea din județul Prahova. În 1951 devine student la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București, dar
NICOLAE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
găzduit, în 1923, de „Universul literar”, care îi publică intermitent și alte poezii. Colaborează cu versuri, articole, medalioane și cronici plastice, iscălite uneori G. N. Florești, la „Țara de Jos”, „Adevărul literar și artistic”, „Omul liber”, „Clipa”, „Țara noastră”. După ce frecventează o vreme cenacul lui Mihail Dragomirescu, se atașează grupării lui E. Lovinescu, colaborând la „Cetatea literară” și la „Viața literară” și asumându-și secretariatul de redacție la a doua serie a „Sburătorului”. Între timp își editează plachetele Destrămare (1926) și
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
la cantină. Aveam impresia că sunt singura care este singură! Mi-era teamă să nu fiu respinsă, dar nu reușeam să fac eforturi pentru a merge în întâmpinarea celorlalți. Nu eram obișnuită să fac acest lucru deoarece, încă de la grădiniță, frecventam aceeași prieteni. Intr-o zi, la cantină, mi-am dat seama că sunt așezată alături de cel mai frumos băiat din clasă și am avut impresia că roșeam de fiecare dată când acesta mă privea sau spunea ceva. La un moment
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
s-a recăsătorit trei ani mai târziu, iar Doamna B. a fost victima unor abuzuri sexuale din partea tatălui său vitreg, în mod intermitent până la vârsta de cincisprezece ani, când a fugit de acasă și s-a instalat într-un spațiu frecventat de către toxicomani. Ea a fost inițiată în utilizarea produselor psihotrope și a devenit dependentă de heroină. Pentru a-și procura dozele zilnice și a satisface nevoia de consum a partenerului său ea s-a prostituat. Ea a întâlnit, pe când își
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de la Mărășești în 1917. Bunicul patern era aromân din Ohrida. Urmează la București cursurile Liceului „Dimitrie Cantemir” (1926-1933) și ale Facultății de Litere și Filosofie (1933-1937), după care pleacă la Paris, unde face studii postuniversitare de filosofie la Sorbona (1938-1939), frecventând, în aceeași vreme, cercurile suprarealiștilor francezi. Mobilizat, a participat la cea de-a doua conflagrație mondială ca ofițer pe frontul de Est. În 1941 a participat la constituirea Grupului suprarealist din România, a cărui activitate s-a încheiat în 1947
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
1909, Oltenița - 4.VIII.1994, Londra), poet și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Dinescu) și al lui Lazăr Niculescu, institutori. Urmează școala primară, al cărei director era chiar tatăl său, în orașul natal, după care, familia mutându-se la București, frecventează cursurile Liceului „Mihai Viteazul”. Va fi student, în paralel, la două facultăți ale Universității bucureștene, obținând licența în drept în 1930 și licența în litere în 1931. În 1931 devine elev al Școlii Militare de Ofițeri în Rezervă de Geniu
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
al lui Aurel D. Bugariu; 27.III.1919, Moldova Nouă), poet, prozator și traducător. Este fiul Anei (n. Gruescu) și al lui Dumitru Bugariu. Urmează școala primară în localitatea natală, iar liceul la Bozovici și Oravița, absolvindu-l în 1938. Frecventează doi ani cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. Debutează cu versuri în revista „Carașul nou” (1935) și colaborează la „Fruncea”, „Reșița”, „Universul literar”, „România literară”, „Dacia rediviva”, „Ardealul”. Mobilizat pe front ca sublocotenent de cavalerie, participă
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
NICOLESCU, Ioan Dan (16.V.1947, Ploiești), poet și prozator. Este fiul Corneliei Zoe (n. Opran) și al lui Vasile Nicolescu, economist. Frecventează Liceul „N. Iorga” din Vălenii de Munte, trecându-și bacalaureatul în 1965. Din 1968 student la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, își ia licența în 1972. Participă la activitățile cenaclului revistei „Luceafărul” și face parte
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
pseudonim al lui Dinu C. Ioanid; 18.VI.1886, București - 10.XII.1948), prozator. Despre biografia lui se cunosc puține date certe. Mai edificatoare, evocările contemporanilor acreditează un personaj original, excentric. Era de condiție aristocratică, lucra ca agent bancar și frecventa cenaclul Sburătorul, E. Lovinescu compunându-i în Memorii un portret de neuitat, intitulat, în chip definitoriu, Un anglo-saxon autohton, în care N. e rând pe rând un „Des Esseintes bucureștean”, „yankee” și dandy wildeian. Omul era un erudit sui-generis, „purtat
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
musulmani, care apropie fidelii celor două religii. Este vorba, de pildă, despre credințele legate de pietre, de arbori, de ape, de Înălțimi, de peșteri, cunoscute tuturor. Aceasta explică de ce, În numeroase locuri ale Sud-Estului european, fidelii celor două religii le frecventează Împreună sau unii după alții. Se poate adăuga și că fidelii religiei mozaice mențin aceleași credințe arhaice (Stahl, 1980a). Noile religii bazate pe texte scrise nu puteau ignora cu totul credințele trecutului, scrise sau nescrise; acestea din urmă au fost
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
superioară știință. Nimic din artificialitatea uscată a textelor de metode și tehnici de cercetare cu care suntem obișnuiți; autorii evită cu maliție enumerările, clasificările, precizările de manual pentru Începători. Soții Pinçon au fost contaminați de mediile pe care le-au frecventat : clasele privilegiate, aristrocrația, marea burghezie și Înalții funcționari trecuți prin școli de elită, dar mai ales deprinși să controleze situațiile, interlocutorii și pe ei Înșiși. Formați În școala lui Pierre Bourdieu, au fost impregnați de tematica și modelul de abordare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
OPRIȚĂ, Mircea (25.X.1943, Timișoara), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Marioarei (n. Șerb) și al lui Remus Opriță, muncitori. Frecventează școala elementară și gimnaziul la Cluj (1950-1957), apoi este elev al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza și al Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, dar termină ca absolvent al Liceului „Emil Racoviță” din Cluj (1961). Urmează Facultatea
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
oraș; de aici este trimis la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București, ale cărei cursuri le urmează între 1950 și 1952. Este repartizat în redacția revistei „Viața românească”, în secția de teorie și critică literară. Între 1952 și 1955 frecventează Institutul „Maxim Gorki” din Moscova. Revenit în țară, se înscrie la Facultatea de Filosofie, secția ziaristică, a Universității din București, pe care o termină în 1959. În 1956 este numit șef al secției de teorie și critică literară la „Viața
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
Universității bucureștene (1977), cu o teză despre Simbolistica apei în poezia lui Lucian Blaga. Funcționează ca profesoară la Slobozia, apoi ca bibliotecară la Institutul Politehnic din București (1979-1983). Din 1990 devine redactor-șef adjunct la revista „22”. Fără să fi frecventat vreun cenaclu, P. este solidară în intenții și în declarații cu grupul optzecist. Detectată de criticul Lucian Raicu de la „România literară”, P. nu va debuta direct la revista bucureșteană, unde cenzura funcționa mai strict, ci la „Tomis”, în 1979. Prima
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
marginali nerealizați, dar cu o bună formație intelectuală, și care împărtășeau o chemare structurală către viețuirea în imediat, către frondă și refuz al înregimentării în limitele convențiilor filistine. Dintre cei de care a fost legat ori pe care i-a frecventat pot fi amintiți, Tudor George („Ahoe”), Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Stan Palanca, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș, graficianul Florin Pucă (cu care P. forma un fel de duo inseparabil, frapant și prin, de altfel absolut întâmplătoare, paronimie onomastică). Debutul
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
Fundațiilor Regale”, „Femeia și căminul”, „Dorul românesc”, „Viața românească”, „Luceafărul” ș.a. Debutează cu nuvela Revedere în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1942) și editorial, cu romanul pentru copii și tineret E pace noaptea asta-n codru (1958). În perioada 1944-1947 frecventează cenaclul Sburătorul, iar în 1947 un comitet format din F. Aderca, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Camil Petrescu, Perpessicius, I. Negoițescu îi acordă premiul Asociației „E. Lovinescu” pentru nuvelă. Manuscrisul premiat, Caii dracului, nu va fi tipărit, în schimb, după aproape
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]