3,189 matches
-
un altar închinat voievodului descălecat din Maramureș. În interiorul bisericii, s-a amplasat mobilier sculptat de către meșteri din stejarul pădurilor bucovinene. În interval de 10 ani de la punerea pietrei de temelie, s-au înălțat biserica (care a fost pictată în tehnica frescă), turnul-clopotniță, chilii, o fântână adâncă de 20 de metri, monumentul închinat primului ctitor, Bogdan Voievodul, totul împrejmuit cu zid temeinic, de piatră. Deasupra intrării în biserică se află o placă de marmură cu următoarea inscripție: ""Biserica actuală și clădirile dimprejur
Mănăstirea Bogdănești () [Corola-website/Science/308484_a_309813]
-
dimensiuni, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, care a fost realizată în stilul tradițional ștefanian. Noul lăcaș de cult a fost pardosit cu marmură de Rușchița, prelucrată în atelierele de la Holboca (județul Iași), iar pereții interiori au fost pictați în tehnica fresco de către profesorul Vasile Buzuloiu din București și apoi de ucenicul său, Vasile Gheorghiță. Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” a fost sfințită la 8 septembrie 2008 de către IPS Teofan Savu, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, PS Ioachim
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
în memoria generalului Longinus (secolul II), dar încreștinat în cursul secolelor IV-V; abandonat după 568, acesta s-ar fi reutilizat ca biserică după mijlocul secolului al IX-lea. Acoperite cu un strat de var între anii 1566 și 1720, frescele interioare sunt operă a trei zugravi diferiți ca stil și formație artistică; meșterul principal, Ștefan, semnatarul picturii din 1443, este considerat un exponent al ambianței artistice sud-carpatice, dezvoltate în jurul mănăstirii Curtea de Argeș. Cel mai vechi preot cunoscut cu numele este Dalc
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
de pe latura sudică a bisericii actuale; pereții diaconiconului par să fi fost și ei zugrăviți în vechime. În perioada interbelică, urme de pictură au fost semnalate chiar și la nivelul coloanelor încastrate în pereții bisericii. Între anii 1566 și 1720, frescele au fost acoperite cu văruieli; bine reprezentate anterior, sgrafitele slavone și românești din această perioadă lipsesc. Pe baza acestei constatări se poate stabili, cu aproximație, și intervalul cronologic în care lăcașul cult ar fi deservit, în paralel, atât comunitatea ortodoxă
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
secolului XVIII, iar în 1720 adaugă două noi bastioane octogonale în partea nordic, este refăcut turnul de la intrarea în castel, pe latura de vest, turn care mai există și astăzi. În această perioadă are loc și redecorarea încăperilor castelului cu fresce pe tavane. Sunt refăcute lucrările din lemn ale ancadramentelor ultimului etaj și scara ornamentată cu motive populare și sunt aduse decorațiuni din piatră de tuf vulcanic de Dej. În cel de al doilea război mondial o parte din castel a
Castelul Kornis () [Corola-website/Science/307401_a_308730]
-
picturile dar a conferit pânzelor și reflexe aurite, dar Eastalke a observat că pânzele - odată cu poluarea metropolei - pierd don strălucire și devin pe zi ce trece tot mai opace. Astăzi se știe că orice tip de curățire a picturilor sau frescelor spală și o parte a culorii originare, incepand cu detaliile și umbrele - astfel că vopseaua operei, desi dobândește timbre cromatice mai clare și mai plăcute, sunt totuși false). Tot acest scandal a durat din 1847 până în 1854, când s-a
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
apărut imperiile, războaiele au fost purtate mai mult cu țări străine. Spre exemplu, regele Sargon a cucerit toate orașele din Sumer, unele orașe din Mari, iar apoi a început războaie în Siria de nord. Multe palate babiloniene erau decorate cu fresce ale luptelor victorioase, arătând inamici fugind cu disperare, sau ascunzându-se între buruieni. Un rege sumerian, Ghilgameș, era considerat două treimi zeu și o treime om. Aventurile sale, considerate foarte importante, au fost transmise din generație în generație, fiind considerate
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
morminte cu criptă, probabil aparținând ctitorilor. Zidul ce despărțea naosul de pronaos este de masiv străpuns de o deschizătură. Pictura murală interioară, aflată și ea într-o stare deplorabilă, încă mai păstrează porțiuni din cea originală, atenția fiind atrasă de fresca votivă care, în urma studierii atente de către specialiști, surprinde un adevărat album genealogic al familiei ctitorului (Paul Cernovodeanu „-Olt - un monument "genealogic" vitregit” în „Arhiva genealogică”, nr. 3-4, 1994, p. 43-60). Pe exterior, lăcașul de cult, era înconjurat de un brâu
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
au fost întreprinse probabil la sfârșitul secolului XVII sau la începutul celui următor, când au fost adăugate chliile și anexa situate pe zidul de sud al incintei. În urma cutremurului din 1802 complexul este probabil dărâmat în întregime. Ulterior, în 1815 fresca este repictată și sunt executate câteva lucrări de refacere, însă este desființată ca manăstire căci, într-un act din 15 ianuarie 1820, apare ca biserică de mir metoh al bisericii Kretzulescu din București. În anul 1926, vizitând zona, istoricul I.C.
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
rânduri de firide despărțite de un brâu simplu de cărămidă. Pictura interioară, de dată recentă, nu mai păstrează decât în spirit pe cea originală. Astfel, tabloul votiv și pisania îi prezintă pe presupușii ctitori din relatările celor ce văzuseră vechea frescă. În partea de nord a bisericii, spre șosea, în 1964, încă mai puteau fi zărite ruinele unor construcții aprținând fostelor chilii. Anul presupus al construirii lăcașului este 1647, însă această dată apare numai în „Marele dicționar geografic al României” editat
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
Această sfântă și dumnezeiască biserică, ce se prăznuiește hramul Întâmpinarea Domnului, fondată de Costache Ghica pe vremea lui Matei Basarab, ale căror ilustrațiuni se reprezintă în camera femeilor [...]". Pentru a susține acest lucru, istoricul Ion Ionașcu, care a văzut vechea frescă votivă, afirmă că în tabloul ctitorilor era (la acea dată) "[...]încă bine păstrată figura lui Matei Basarab[...]" în timpul căruia a ridicat-o un anume Constantin Ghica (Ion Ionașcu „Biserici, chipuri și documente din Olt”, Craiova, 1934, p.130). Problema numelui
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
ale unor faimoși lideri militari. Deasupra ferestrelor sunt reprezentate blazoanele regilor și ducilor. Intrarea principala este pe scările situate pe latura de est, mărginită de doi lei. Când intră în Parlament, vizitatorii pot merge până la marile scări ornamentale, pot vedea frescele de pe tavan și bustul arhitectului Imre Steindl, aflat într-o nișă din perete. Alte statui sunt cele ale lui Árpád, Ștefan și Iancu de Hunedoara. Una dintre cele mai celebre părți ale clădirii este holul central hexadecagonal, cu imense camere
Parlamentul din Budapesta () [Corola-website/Science/303136_a_304465]
-
care cel mai însemnat este reprezentarea lui Pavel cu două săbii: una a martiriului, cealaltă a „Cuvântului lui Dumnezeu”, nefiind exclusă nici interpretarea conform căreia ar fi opusul celor două chei ale lui Petru. (Pot fi amintite aici ciclurile de fresce ale lui Peter Vischer din Sf. Sebald la Nüremberg și ciclul lui Tilman Reimenschneider de la Würzburg, secolul al XVI-lea). Sabia care, în prezent, este atributul cel mai răspândit și în baza căreia Pavel poate fi identificat cu ușurință, apare
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
inspirație pentru artiști a constituit și episodul narat în Fap 9,17-19: botezul lui Saul. În general, este reprezentat nud, cufundat în „izvorul vieții” (apa botezului), în timp ce porumbelul - reprezentarea plastică a Duhului Sfânt - îi vorbește la ureche. Merită o mențiune fresca Detchani din Serbia (1504): Pavel în picioare, nud în apa botezului, Anania, asistat de un acolit, cu lumânarea aprinsă în mână, citește formula sacramentală a Botezului. Pentru a celebra personalitatea Sfântului Apostol Pavel, papa Benedict al XVI-lea a proclamat
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
le trăiesc în viața de apoi, aceste modele arătau muncitori, case, bărci și formațiuni militare, fiind reprezentări ale unei vieți de apoi ideale. Evenimentele se reflectau în schimbarea atitudinilor culturale sau politice. După invazia Hyksoșilor în a doua perioadă intermediară, fresce minoice au fost găsite la Avaris. Cel mai elocvent exemplu ale unei schimbări politice în forme artistice provine din perioada Amarna, unde figurile au fost radical modificate pentru a se conforma ideilor religioase revoluționare ale lui Akhenaton. Acest stil, cunoscut
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
influente îi comandă portrete. La sfârșitul anului 1879 pleacă în Italia, unde descoperă pe marii maeștrii ai Renașterii. Renoir începe săși formeze propriul său stil. Personajele scoase în evidență cu contururi ferme din fundalul deschis al pânzelor sale amintesc de frescele italiene, iar trupurile albe ca porțelanul trimit la arta lui Ingres ("période "ingresque""). Pânza ""Les grandes baigneuses"", pictată în 1884 și expusă în 1887, aparține acestei epoci. În 1889 se mută la "Chateau des Brouillards", în Montmartre și, în 1890
Pierre-Auguste Renoir () [Corola-website/Science/302384_a_303713]
-
locali și din Transilvania. S-au folosit multe materiale de import: marmură de Hațeg (la pardoseală, cele cinci pietre de mormânt și alte ornamente sculptate), călți de cânepă și in din Transilvania (la tencuială, aplicându-se peste ea pictură în frescă) și plumb din Polonia (la acoperiș). După sfințirea bisericii, s-au clădit în următorii ani casa domnească, chiliile călugărești, zidurile împrejmuitoare prevăzute cu bastioane la colțuri. Mănăstirea Slatina a fost astfel fortificată. În noiembrie 1561, Alexandru Lăpușneanu a fost alungat
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
XVI-lea de zugravi necunoscuți din Moldova. Ea a fost distrusă în timpul luptelor din 1821 dintre eteriștii refugiați în mănăstire și turci, când biserica a fost incendiată. Pictura a fost refăcută după cea originală de pictori anonimi, fiind realizată în frescă, în stil neo-bizantin. O inscripție pe peretele de la intrarea în pronaos precizează că repictarea lăcașului de cult a fost finalizată în anul 1828. ""Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânta biserica Ta, întru frica Ta. Doamne povățuiește
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
la sfârșitul lunii august se desfasoara festivalul ECO-ETNO-FOLC-FILM. Tot aici se află Râpile de la Gorunești formate dintr-un pisc de nisip de 50m. De asemenea o altă atracție turistică ar putea fi vechea biserică Viorești din satul Gorunești pictată în frescă, pe zidurile căreia se află pictat potecașul de la Gorunești, acesta este reprezentat de un soldat călare din vremea lui Tudor Vladimirescu. Sediul acestor potecași era la biserică Viorești, ei având rolul de a parcurge zi de zi poteca dinspre sediul
Comuna Slătioara, Vâlcea () [Corola-website/Science/302043_a_303372]
-
a urmelor cutremurului) se străduia să facă să dispară cât mai repede acest monument și lăcaș de cult. Din nefericire, monumentul nu a fost salvat, odată cu el dispărînd și picturile murale făcute de către Gheorghe Tattarescu, ca și cele anterioare acestuia, fresce de o mare valoare artistică. De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez) aflat pe strada Sevastopol a căzut victimă aceleiași acțiuni. Odată pornită, acțiunea de înlăturare a cât mai multor monumente de arhitectură și lăcașe
Cutremurul din 1977 (România) () [Corola-website/Science/302064_a_303393]
-
cu 26 camere, 2 șoproane, trapeza veche, clopotnița, turla de la biserica mică, tâmpla cu toate icoanele și candelele, iar pictura interioară este grav afectată. Biserica, clopotnița și două case vor fi refăcute prin străduința episcopului "Nichita Duma" și contribuțiile credincioșilor. Fresca a fost realizată între anii 1935-1936 de către "pictorul Belizarie". Mănăstirea este desființată în anul 1961 și transformată în "Casă de odihnă" pentru personalul "Episcopiei Râmnicului și Argeșului" în baza decretului 410/1959. În anul 1975 se revine la statutul de
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
de cărămizi așezate pe muchie. Soclul este proeminent fiind realizat din bolovani de munte în casete de cărămidă. Interiorul este reprezentativ pentru bisericile tradiționale, cu zidul ce desparte naosul de pronaos plin. Pictura murală din naos este realizată în tehnica fresco în secolul al XVIII-lea iar cea din pronaos este de secol XIX. Din nefericire nu se mai păstrează nimic din pictura originală. Schitul este ctitorie a marelui vornic Mareș Băjescu, mare feudal și apropiat al Cantacuzinilor. Alegerea locului s-
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
au ridicat monumente și s-au săpat inscripții în versuri (epigrame funerare) pentru cei căzuți, al căror monument comun, o movilă funerară, dăinuiește până astăzi. După aproximativ 25 de ani de la bătălie, victoria grecilor a fost reprezentată într-o imensă frescă ce decora Porticul din Agora și comemorată prin batere de monede. Nemuritoare a rămas și gloria alergătorului care a adus vestea victoriei la Atena. Semnificația acestei bătălii câștigată de Atena este multiplă: Orașul a izbutit să scape de soarta nemiloasă
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
însăși în mersul acesteia înainte. Două dintre operele sale sunt cu totul remarcabile sintetizând preocupările sale permanente. Una este "Les Seigneurs de la guerre" ("Seniorii războiului"), iar cealaltă este "Les virus ne parlent pas" ("Virușii nu vorbesc"). "Seniorii războiului" este o frescă o societății omenești din cele mai vechi timpuri până într-un viitor greu de prevăzut azi, analizată complex și extrem de original din multiple puncte de vedere, filozofic, istoric, religios, cultural și tehnologic din perspectiva aparent cinică, dar extrem de pragmatică a
Gérard Klein () [Corola-website/Science/302529_a_303858]
-
altă armată masivă, în scopul de a disloca Cavalerii de Malta. Otomanii au invadat în 1565, pornind Marele Asediu al Maltei, care a început pe data de 18 august și a durat până în 08 septembrie, și este portretizat viu în frescele lui Matteo Perez d'Aleccio în Sala Sf. Mihail și Sf. Gheorghe. La început părea că acest lucru ar fi o repetare a bătăliei de la Rodos, majoritatea orașelor din Malta fiind distruse, iar jumătate din Cavaleri uciși în luptă dar
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]