8,881 matches
-
trebuie citit, și nu comentat, pentru că, aici, tăcerea de aur spune totul - este înscris la p.20, sub titlul „negustorul travestit în coșar”. În pulberi de oglindă, încercăm și noi, acum, aceste poeme scrise „cu fir de borangic”. Pentru că „de furia scrisului”, intră în „labirintul frigului”, prin poezie. Încercăm să refacem câte ceva din scenele vieții, cele care i-au dictat, aceste poeme. „Prefer să-mi țin amintirile stivuite/ în adâncul inimii/ tăcute/ și nu răvășite pe suprafața cuvintelor”. Poeta Tania Grigore
CARTEA CU PRIETENI XXXIV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340736_a_342065]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > CONSILIUL ORDINULUI NEGRU Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului CONSILIUL ORDINULUI NEGRU Lordul Darksoul se înnegrise de furie. Iar ce era în sufletul lui nici nu mai trebuie amintit. În consecință, aruncă ziarele în focul șemineului închipuindu-și că sunt cele ale Gheenei. Flăcările se ridicară, iar lumina lor roșiatecă reflectată în lambriurile de mahon ale uriașei biblioteci
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]
-
că sunt cele ale Gheenei. Flăcările se ridicară, iar lumina lor roșiatecă reflectată în lambriurile de mahon ale uriașei biblioteci dădu încăperii un aer sinistru. Foarte bine completat acum de silueta întunecată, cocârjată și filiformă a lordului care-și măcina furia umblând cu pași rari prin fața șemineului. Luă clopoțelul de aur de pe biroul de lucru și sună. Peste nici un minut ușa se deschise și în prag apăru majordomul. Comparativ cu el lordul era un fel de june prim în filme de
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LUI ....... Autor: Lidia Florina Turcuș Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Dorul mă lovește din toate părțile Cu furie Cu putere Lacrimile-mi curg șiroaie pe obraji Pe buze Pe buzele care cheamă încet numele tău Ochii tăi plini de stele Care-mi mîngîiau odată sufletul doresc să-i mai revăd O data Măcar o dată Dar nu mă auzi. Ai
LUI ....... de LIDIA FLORINA TURCUŞ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341188_a_342517]
-
crezut ea la început că este, un coșmar, dar când s-a mai liniștit, cu lumina aprinsă, și-a dat seama că a retrăit clipele petrecute în magazia de la C.A.P. Viorel apăruse din spatele său și cu ochii injectați de furie, ca un disperat, se repezise asupra ei și, oricât a țipat ea și l-a implorat să o lase în pace, el nu a auzit. Trăgea să-i rupă hainele de pe ea, o săruta pe obraz și se lupta să
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
dar cum ea se răzvrătea, nu reușea. Cu mâna printre picioarele sale, trăgea să-i rupă chilotul și atunci ea s-a împiedicat și a căzut cu capul de ciment. În inconștiența sa cauzată de puternica lovitură, a rămas întipărită furia de care a dat dovadă Viorel când a violat-o. A vrut să se răzbune pe ea și pe Mircea. Nu putea să-l părăsească fără să fie și a lui măcar o dată. Era obsedat de acest lucru și de
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
vuiet pe lângă urechea sa dreaptă și apoi un trosnet puternic în poartă, întoarse capul și văzu o toporișcă înfiptă în poartă, iar pe tatăl său ce o aruncase înjurând și venind după el, în acea ocazie reuși să scape de furia bătrânului. Va urma... Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI, 04 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POVESTEA UNUI ÎNVINS (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341185_a_342514]
-
este chiar soția dvs.! îmi calc până la urmă pe inimă. Căpitanul se holbează la mine. - Annike!!! - Am văzut-o de câteva ori vorbind la stație, zic, se răstea la cineva și vorbea în spaniolă! Francesco Grosetto nu-și poate controla furia și lovește cu pumnul în masă. - Femeia! Între timp, biroul se umple de oameni, ofițeri, polițiști, șefi de echipaj, aproape tot echipajul. Mă retrag, profitând de îmbulzeală. Pe scări mă intersectez cu Thomson. - S-a terminat? - Nici n-a început
DRUMUL APELOR, 22 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341232_a_342561]
-
respectul. După care Toader bătând ușurel cu palma în masă spuse: ,,Virgil pune salariul tău pe masă ca să văd ce voi opri pentru nevoile casei și ce îți las ție ca să te pregătești de armată.” Virgil simți cum valuri de furie oarbă adunată de atâțea ani de zile îl învăluiau, gândi: ,, Chiar și ultimul salariu vrea să i-l dau, îl zdrobesc acum.” Lenuța spuse: ,,Luna asta avem destui bani, lasă-i tot salariul să mai aibă ceva pentru armată îi
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
nu avea în acel moment nici unul din instrumentele cu care uneori când se îmbăta își îngrozea familia și o căuta cu cuțitul în mână pe Lenuța ce disperată fugea prin vecini. Vocea lui Virgil se auzi în cameră ștrangulată de furie: ,,De astăzi înainte în prezența mea nu o mai lovești ai înțeles?” Toader se albi la față, încercă să înjure dar nu putu articula nici un cuvânt preț de câteva clipe apoi spuse: ,,Lovește-mă nerușinatule, răzbunăte acum înainte de a pleca
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele și contorsionările ei. A fost un spectacol degradant și, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini. De furie și de rușine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. Nu puteam, dar nici nu voiam să mă opresc, în ciuda atenționărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor. La sfârșitul ședinței de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!... Ce-i
„Dar le băteați pe gimnaste?...” Răspunsul lui Octavian Bellu la jurnalul bătăilor scris de gimnasta Maria Olaru () [Corola-blog/BlogPost/337930_a_339259]
-
locșor de pus capul și trăgea fără griji la aghioase. Pentru puținii insomniaci pripășiți pe vapor din rândul celor care confundă vâsla cu lopata, care răpuși de rău de mare, care cu sufletul la gură și cu ochii nedezlipiți de furia valurilor de la proră, pentru neadormiții aceștia, spectacolul lumii grecești scufundate în somn are ceva lugubru. Ceva care le amintește de scenele din Povestea vasului nălucă a lui Hauff, de teroarea înghețată pe care o stârneau trupurile piraților țintuite de punte
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
Enemies of the Free World Must Be Stopped.” Atât în discursul lui Trump, cât și în cele ale lui Puțin, intenția vorbitorului este aceea de „ a stârni emoții viscerale de frică și de dezgust, înainte de a le alină cu o furie purificatoare care copleșește orice altceva. Liderul va canaliză ură și frustrarea ta și va face totul să meargă mai bine. Cum, mai exact? Ei bine, acest lucru nu este important acum”, scrie Kasparov. Acesta atrage atenția că în general cei
„Donald Trump îmi amintește de Vladimir Putin. Și acest lucru este înspăimântător” () [Corola-blog/BlogPost/337999_a_339328]
-
cu cartonaș roșu. Chiar și scandalul lui cel mai mare este ceva nedăunător, legat de distracție și plăcere. Nu aranja meciuri, doar paria pe ele. N-am înțeles niciodată de ce erau atât de rele și de grave atacurile lui de furie inocentă, aproape infantile, manifestările de bucurie nebunească și comuniunea entuziastă cu poporul din Giulești. Mereu am văzut fotbalul ca o activitate la care te duci ca să te distrezi și să te emoționezi. Exact asta ne oferă Șumudică, și nu numai
Pe acest om l-aș vrea antrenor la Real Madrid () [Corola-blog/BlogPost/338063_a_339392]
-
context, retorica inflamatorie a Turciei este explicată de momentul electoral sensibil prin care trece Olanda, întrucât o mare parte dintre cei aproape 400.000 de cetățeni turci care locuiesc în această țară au dublă cetățenie. Cu toate acestea, accesul de furie și declarațiile cu tendințe de escaladare ale lui Erdogan nu sunt un eveniment izolat, ele putând fi identificate începând cu iulie anul trecut când, în timpul presupusului puci de la Ankara, președintelui turc i s-a refuzat azilul în Germania. Ulterior parlamentul
Invazia Imperiului Erdogan în Europa () [Corola-blog/BlogPost/338039_a_339368]
-
prin muncă, și-au investit frustrările și speranțele în Trump, un actor versat în a proiecta imaginea învingătorului și a bogăției. Acesta le-a dat ceea ce aveau nevoie: iluzii, justificări și dușmani - ținte și țevi de eșapament pentru o durere/furie mocnită ce aștepta să răbufnească. N-aveți locuri de muncă pentru că vi le iau imigranții, refugiații, străinii, discriminații pozitiv, etc. Eu o sa fac America great (mare și tare) din nou. Etc, etc. Demagogie de manual. Divide et impera. Pe acest
O palmă mică, domnule Trump! Iată de ce ați pierdut () [Corola-blog/BlogPost/338121_a_339450]
-
Pe când fiica ei era în clasa întâi, Rodica Doban a ajuns mai târziu la ședința cu părinții și, înainte să intre, i-a auzit de pe coridor pe ceilalți părinți vorbind cu furie și etichetând cu cuvinte grele un copil care „trebuia să dispară din clasă” - fetița ei. Este un singur episod din nenumărate altele petrecute în decursul a 25 de ani, în care Rodica Doban s-a luptat cu lumea și cu
„Acești copii au un cromozom în plus, un cromozom al dragostei. Au atâta bunătate în ei, încât pot să ierte și să uite” () [Corola-blog/BlogPost/338119_a_339448]
-
de trist pe cât mi se pare. Ar fi un subiect bun pentru investigație științifică fără parapon naționalist. Spoiala vest-europeană a elitelor noastre nu acoperă fondul gros al chefirului de țară nici măcar azi, după mai mult de 25 de ani de furie galopantă pe urmele duhului occidental. Mă întreb și eu retoric, ca protagonistul din Aferim! ce-or zice despre noi, urmașii noștri peste vreo sută, două sute de ani. „Se vor gândi ei că le-am netezit drumul în viață” sau ne
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
de trist pe cât mi se pare. Ar fi un subiect bun pentru investigație științifică fără parapon naționalist. Spoiala vest-europeană a elitelor noastre nu acoperă fondul gros al chefirului de țară nici măcar azi, după mai mult de 25 de ani de furie galopantă pe urmele duhului occidental. Oricum nu mare mi-ar fi mirarea să mișune români călare pe hover boards americane jeluind în ritmuri de cicalaca-cichicea soarta mașteră (vitregă) care ne-a făcut să-l izgonim din țară cu nepăsarea și
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
mediu? Ce fel de relație crezi că ai putea să stabilești cu această persoană care se comportă astfel? Ce crezi că vei învăța despre tine și despre ceilalți din interacțiunea cu această persoană? Pentru orice copil, indiferent dacă este tința furiei dezlănțuite a unei educatoare sau asistă la ceea ce trăiește un alt coleg, acest tip de interacțiune generează frică, nesiguranță, neîncredere și chiar teroare. Un copil mic nu are nicio posibilitate de a se apăra în fața unui adult care a pierdut
Lumea vazută prin ochii unui copil de trei ani, aflat în grija unui educator abuziv () [Corola-blog/BlogPost/337736_a_339065]
-
educatoare sau asistă la ceea ce trăiește un alt coleg, acest tip de interacțiune generează frică, nesiguranță, neîncredere și chiar teroare. Un copil mic nu are nicio posibilitate de a se apăra în fața unui adult care a pierdut controlul asupra propriei furii. Nu poate să îi spună că îi este frică și nu poate să facă nimic pentru a-l determina să se oprească. Singura modalitate care-i rămâne la dispoziție este reacția de îngheț. Într-o situație amenințătoare, sistemul de răspuns
Lumea vazută prin ochii unui copil de trei ani, aflat în grija unui educator abuziv () [Corola-blog/BlogPost/337736_a_339065]
-
strategia cea mai eficientă de a face față pericolului. Cum un copil mic nu are cum să plece din această situație și nici nu are resursele necesare de a se confrunta cu un adult, care este orbit de propria sa furie, el rămâne încremenit în frică. Liniștea care pune stăpânire pe copil este aparentă, pentru că nu este liniștea care vine din relaxare, ci este dată de stare de încremenire. Această stare de încremenire îi creează cadrului didactic iluzia că metodele agresive
Lumea vazută prin ochii unui copil de trei ani, aflat în grija unui educator abuziv () [Corola-blog/BlogPost/337736_a_339065]
-
de viață, avem nevoie ca noi adulții să învățăm mai întâi. Experiențele negative intense din mica copilărie se asociază cu numeroase consecințe negative pe termen lung: dificultăți de concentrare a atenției, hiperactivitate, dificultăți de adormire, coșmaruri, iritabilitate crescută, crize de furie, exagerarea răspunsului de tresărire. Copiii la acestă vârstă nu știu cine sunt, sunt în plin proces de construire a identității de sine. Întâlnirea unui copil cu un adult care și-a pierdut sâmburele de umanitate se asociază cu un risc crescut de
Lumea vazută prin ochii unui copil de trei ani, aflat în grija unui educator abuziv () [Corola-blog/BlogPost/337736_a_339065]
-
mai pot trezi la timp dimineața. Am încercat toate aplicațiile posibile, și alea care-ți cer să rezolvi ecuații de matematică înainte să tacă soneria, și alea care te pun să te învârți în jurul propriei axe, degeaba. Îi invidiez cu furie pe oamenii din jurul meu care se trezesc senin la 6 dimineața. Eu nu pot. Idealul meu în viață e leneșul din pădurea amazoniană, pe care care l-am deranjat cu restul hoardei de turiști în timp ce îmbrățișa un copac. Să îmbrățișezi
Eu procrastinez. Tu...? () [Corola-blog/BlogPost/337731_a_339060]
-
plecat din cort și nu dau de el. Îi sun părinții și, ca prin minune din cortul alăturat iese Eduard. Vine la mine zâmbind și îmi spune că a fost într-o călătorie 3D. Timp de câteva secunde simt cum furia îmi atinge ultimul nerv, însă mă liniștesc și încep să discut cu el despre frica pe care am simțit-o atunci când am realizat că nu îl găsesc niciunde Îmi arunc nasul în hârtii să mă asigur că am totul asigurat
„Bună dimineața, domnule învățător, ce facem? Îi mai aducem pe copii?” Nouă elevi, un învățător și un maraton pe ploaie () [Corola-blog/BlogPost/337818_a_339147]