KorAP: Find »[drukola/base=găină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...281 >

7,015 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

Hunedoara. Apoi, încet, s-a instalat peisajul de Veac de singurătate. Decompozițiunea, cum îi zisa, am trăit-o mai întâi atunci. Călanul creștea blocuri noi și piețe, apa curgea prin șurub. La rudele de la țară mai veneai să iei o găină și smântână și să te uiți de sus, deh, țărani. Astă vară am fost la Călan într-un bloc. Marquesianism pe dos. Blocurile sunt răpciugoase, scările - știrbite, șurubul cu apă - închis. Cocseria nu mai poluează. Stă. Vara trecută am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
toate gusturile, stroboscop, muzică de ultimă oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan, câte o găină mai cârâie la muzică, un cârd de rațe ignoră private propriety și își fâțâie fundul pe aleea grădinii de vară. Să turbe ecologiștii de pretutindeni în fața democrației extinse a biosferei! La fel de suprarealistă mi-a părut reclama de la capătul unui sat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
bărbați. S-a mirat foarte. Femeia era o combinație de islamism cu egalitarism comunist. Era șefa unei organizații de femei care avea drept problemă centrală faptul că, după ce li s-a dat voie să aibă animale în proprietate, bărbații șterpeleau găini și capre de la femei. În rest, nici o problemă specială, că deh, ce Feminine mistique să subminezi în Albania? Eu eram în etapa lăcomiei intelectuale. Nu aveam bani de cărți și ceream de seara până dimineața câte una de la colegele vestice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
mioriticul pursânge. A doua experiență ciudată a fost cea a cartierelor de locuințe. Modeste, cochete, cu un farmec aparte. Blocuri ce încadrau un spațiu ecologic. În acel spațiu, ce să vezi? O curte ca la bunica acasă: oi, purcei, văcuțe, găini. Copiii învață că la capătul de sus al fripturii și al burgerului stă acel animăluț. Că McChiken este un cocoșel zglobiu la origini și că laptele nu e Brenac pasteurizat încă de la începuturi. Învață dragul și respectul pentru sursa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
tăia lumina și apa caldă și îi făcea pe părinții mei să stea ore întregi la cozi interminabile, iar pe tatăl meu îl făcuse „procurator”, adică aducător de alimente, dar pe mine mă durea în cot. Parcă era vorba de găinile din Bangladesh! Aveam prieteni, femei de iubit, cărți de citit, iar când nu-mi ajungeau pentru chefuri banii din vânzarea cartelei, săpam gropi în cimitir. O groapă - 600 de lei! Seara mă urcam cu picioarele pe masă și-mi turnam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Tămaș se uita la cer, nu se mai uita pe stradă. „Nii, bă, țoapele!” Țoapele pășeau apăsat, râdeau zgomotos, se îmbrăcau fără gust, aveau puține idei, dar fixe. „Astea vin la facultate numai ca să se mărite mai bine. Sunt ca găinile alea care, alergate de cocoș, se gândesc că dacă fug sunt proaste, dacă stau, zice lumea că sunt curve, și atunci se împiedică. Nii la ele, cum pășesc, ce mers împiedicat au!” Ore întregi stăteam cu Tămaș pe terasă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
să fișez cărți. Nu era de mine. Am petrecut o lună în zona Rădășeni, Fălticeni, prin satele de lângă Suceava. Intram în curțile oamenilor cu chestionarul în mână. Primele reacții erau mortale: - Doamnă, eu n-am decât un vițel și patru găini! Oamenii erau obișnuiți că oricine vine cu o hârtie în mână și arată a orășean vrea să le ia ceva, dacă se poate, chiar pielea de pe ei. Bariera era ucigătoare. Dacă treceai de ea după câteva zile de câștigare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
de la București. Te-am văzut la televizor. Bărbatu’ tău e în Guvern. Dați-ne cocseria înapoi, ori faceți ceva că murim fără lucru, nu mai au bărbații rost. Cu noi e mai ușor. Ni-i mintea plină de copii, de găini, de vaci, de rațe, de grija ălor vii și ălor morți, da’ ei? Ei nu mai au nimica. Cosmin e un munte de bărbat, un Schwarzenegger rural. A făcut lupte greco-romane la Club, pe când era oțelar. Acum dă cu barosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în vale și și-au ascuns capul sub aripă. Zorelele s-au strâns, regina-nopții s-a deschis, floarea-soarelui se rotea, năucită. Găinile și-au adunat puii și s-au retras la culcare. În afară de ai mei și de vecini, toți erau în casă, dându-se cu capul de pământ la icoane sau privind cu ochii dilatați la televizor. Când treptele de lumină au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
somn! Nu îmi vine să cred că e aproape 12 noaptea, când eu de urât mă vâr în pat la 8,30-9. Nu am fost niciodată în stare să lucrez seara. Am rămas mereu o țărancă. Mă scol mult înaintea găinilor. 3 noiembrie Iată că nu am scris nici sâmbătă, nici duminică. Toate aceste zile au fost bune, chiar foarte bune. În fiecare dintre ele am lucrat cam 6-8 ore, dar serios și după aceea m-am relaxat în stilul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

amenințător spre pământ. Pe urmă se împăcau și dădeau vecinilor lămuriri: Ce să facem? dacă n-avem copii... Dintre vecini, prietinul de aproape al polițaiului era cuconul Gheorghieș Horga, directorul Prefecturii, mijlociu, sprinten și mare amatior de cucoși și de găini. Ograda lui era plină de tot soiul de cobăi, și dimineața domnul Horga se scula cel dintăi, ca să vadă bătăliile dintre cucoși. Peste zi povestea prietinilor asalturile și vitejiile împintenaților săi, cu amănunte și înflorituri. Cucoana Caliopi era acuma sură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-se la galițele lui colorate. Alți vecini erau: Th.Th. Gavrilescu, grefierul, care totdeauna, după ce lua leafa, se întorcea în trăsură cu capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
fața-i roșcovană și plină. Mă privi cu ochii mici veseli: Treaba e ca și făcută!... Atunci, când vii pe la noi? — Chiar mâne... Numai vezi de-mi pregătește ceva mâncare bună... Cum? Aoleu! Pun pe nevastă, domnule, și taie o găină... Am și vacă, domnule! Pe onoarea mea! Eu am fost caporal la artilerie! Îți pregătesc o mâncare grozavă... Vra să zică treaba e ca și făcută... Ce mâncare îți place dumitale? Și mă privi iar zâmbind, cu bărbia în piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
de cineva și răcni la un țânc numai de o șchioapă, care se prăjea la soare: —Mă, tătuță, mă! fuga la neică Marin, mă! Până ce-mi duse calul în șopron, până răcni la muiere: „U! Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia scundă, afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el. Uite-l, ăsta-i! zise mândru Sandu, și întinse mâna spre om. Pușcașul, scund, lat tare în spete, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
își vântura spetezele pe cerul pustiu al răsăritului. Vă rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de mândrie în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
grea și trecu în tindă, spre focul din vatră. — Te pătrunde la ciolan umezeala... zise el frecându-și mânile și întinzându-le spre flăcări. Dă, așa-i pe ploaie... vorbi chihaia privind în pământ. Apoi adăogi îndată: Am tăiat o găină... s-o facă nevasta c-o leacă de borș... Boierul Costea simți într-o clipă foamea încălzindu-i coșul și gura i se uncropi. - Apoi își plecă ochii. Lângă laturea cealaltă a vetrei, omul bolnav deschise ochii mari, sălbatici, tulburi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Chiar să am avere, tot așa aș purta-o... Și el colinda pe drumurile lui, iar fata se năcăjea singură să se îmbrace. Singură își plivea și-și prășea o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo sărutând pe Julieta, și altele. Haia intra și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
lipitură subțire și coșcovă de lut. Fumuri ieșeau din toate cotloanele acestea săpate în pământ. Geamuri mici cât pumnul luceau pe alocuri în bătaia piezișă a soarelui. Nicăieri nu era împrejmuire. Vitele și porcii rătăceau de-a valma, pe dinaintea ușilor. Găinile scurmau în gunoaiele grămădite pe bordeie ca niște cușme murdare și jerpelite. Aicea stau bordeienii... zise moșneagul. Iaca cu cine muncim noi moșia... După cum văd eu, are mulți oameni boierul... Hm! are, ce crezi? Pe-acolo de unde vii, n-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Sandu vătaful. Apoi stăi tu dacă nu-ți place!... Lăsă calul; făcu doi pași și-și desfășură harapnicul negru. — Măi Lepădatule! strigă el iar. Tu dacă-i sări la mine, eu te rup în două ca pe un pui de găină!... Eu în vremea mea, măi băiete, am făcut multe! Ș-acuma vreau să-mi știi și tu de frică, ca toți ceilalți... Să tremuri, măi, când îi auzi de Faliboga! Da’ ce ți-am făcut eu, bade Sandule? grăi Niță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
dulăii - o dată, de două ori, pe urmă parcă-i apăsa în amorțire negura ploii. Târziu se opriră înaintea curții. —Doarme și călugărița singură în casa boierească... zise cu voce joasă Faliboga. Contabilul e bătrân și se culcă și el odată cu găinile - după ce-și pune comanacul peste chelie... Dinspre partea lor poate să ardă și să se înece toate. Boierul petrece departe cine știe unde... poate s-a dus prin străinătăți... și iaca a ajuns un hoț ca Faliboga să-i păzească averile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
căruntă și cu ochii îngropați sub tufele sprâncenelor. Umbla numai puțintel într-o parte: avea un ușor beteșug la un picior. M-a cinstit foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-o oală cu borș o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai, gospodarul îndrăzni să se așeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas potolit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să-și îndestuleze oaspeții. Să alerge de zece ori la căsuța cea mică; și de la căsuța cea mică la camară; de la camară în pod pentru niște clisă; din pod la poiată, pentru ouăle cele mai proaspete pe care le cântau găinile în cuibare; pe urmă iarăși la căsuță și iarăși la domni. În vremea asta doctorul trecuse din nou la Culi, să vadă dacă stă liniștit. Stă liniștit; are să se facă bine, încredință doctorul. A avut mai cu samă un șoc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ocolit răspunsul, ca pe o camară încuiată cu cheie de vorbe magice, în care domnii cei mari și prea învățați n-au îngăduința a pătrunde. Acuma ce-or pofti domnii? întrebă ea, cu zâmbet încă tânăr. D-aduc ciorba de găină? ori să pun friptura ce-am scos din corfa domniilor voastre? Ce credeți domniile voastre că mi-a rămas de la răposat soțul meu? Mi-a rămas multă grijă, domnilor, și multă sărăcie. Cu sărăcia m-am învălit, cu grija m-am hrănit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

rămâne cu tatăl maică-mii, nefericitul soț al lui Buni Maguire. Cum îl chema? Nu mi-l aminteam pentru că... —...nu l-ai cunoscut niciodată. A murit la scurt timp după ce te-ai născut, zice. Mi s-a făcut pielea de găină și m-a trecut un fior pe șira spinării. —Așa e. Oh, Doamne. L-a întâlnit pe Aidan? Acolo? Adică, unde-or fi ei? Leisl era încruntată și își ținea degetele apăsate pe tâmple. — Îmi pare rău, Anna, intră altcineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
descrierea i se potrivea micului Jack tot atât de mult pe cât i se potrivea lui JJ. Poate că Aidan încercase - prin intermediul lui Leisl - să îmi spună despre el? Am simțit un fior pe șira spinării și deodată mi s-a făcut pielea găinii. Așadar Leisl primise cu adevărat mesaje de la Aidan? Nu știam. Și bănuiam că n-aveam să știu niciodată. Și oricum ce mai conta acum? —Ce-ai făcut cu pălăria mea bună? Maggie țâșnise în hol; purta un costum sobru bleumarin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]