2,598 matches
-
inamicul - și vrea să-mi ia calul steaua mamei lui! Bine că am scăpat, Toadere. Cine știe dacă am scăpat? Cine? Că te poate vedea unul căruia i-au luat rușii un animal... Te vede că intri în pănușiță cu găleata plină... Nu se întreabă: „Da’ ce face Maranda lui Toaibă? Adapă păsările cerului sau broaștele din Șărpărie? Parcă aveau un cal... Unde-i?” Și se pune omul la pândăăă. Ce ai de spus despre asta, Marandă? Păi ce să spun
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Te doare?”... Ca și cum i-ar fi înțeles vorbele, calul gungurea mereu dând din cap. Ia să-ți aducă tata ovăz și apă. Parcă nici nu-l mai durea piciorul rănit. Cât ai bate din palme, în fața calului au poposit o găleată cu apă și una cu ovăz. În timp ce calul a băut apă și apoi a început să ronțăie la ovăz, Toaibă a pus mâna pe țesală și l-a curățat de scaieți și de funingine. I-a scos căpăstrul și i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
măturoi prin apropiere, a alergat la căpiță și a început să adune omătul moale din jur, aruncându-l peste foc. Între timp, smulgându-și părul din cap și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței a rămas doar un morman de cenușă fumegândă, Toaibă s-a așezat pe o buturugă din apropiere, ca să-și revină cât de cât. Cine ți-a pus foc
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bărbatul mascat care era gata să-l lovească din nou. După două ore, acoperit de sudoare și amețit de efort, Antonius nu-și mai simțea trupul, doborât de oboseală și de durere. Era când șfichiuit cu biciul, când udat cu găleți de apă înghețată. Nu-i era îngăduit să leșine, nu-i era îngăduit decât să se ridice, să cadă, să se ridice iar. Era încă noapte; mai erau două ore până la ivirea zorilor. Cineva făcu un semn. Cei trei bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să zică puțin mai tîrziu Italo Calvino prin mignona frază „Cred că amuzamentul este ceva serios”. Germanul credea că seriozitatea e seriozitate, adică atunci cînd omul nu rîde; hidrazidă, filozofie, moarte la Veneția. Turnînd În capul de pară al lumii găleți de cuvinte la fel de artificiale ca florile artificiale, dar ceva mai grele, fără să bănuiască măcar o clipă cît de plictisitor e scriitorul serios. În genul unui bolnav care vorbește numai despre dificultățile sale gastrice. Spre deosebire de Faulkner, care nu prea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se zbate, scrie tremurînd: „Ar fi ceva rău dacă tricolorul ar flutura În fiecare zi la intrările În clădirile primăriilor, ale sediilor organelor, ale școlilor?” N-ar fi rău. Să fluturească. Îl arunc pe Cernea la gunoi și, pe fundul găleții, văd o femeie, Elena Dan, să-i zicem Nuți. Ea a citit deodată o carte de parasociologie scrisă de-un francez din care citează cu nesaț și ne explică la aragaz cum stă treaba, flacăra, cu un termen modern, grecesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înfiorător a bătrîni pe moarte și făceam duș turnînd pe noi apa de ploaie strînsă Într-un butoi agățat de-o țeavă, numai că nu ploua, isterizam liceence În minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam șampanie din găleată, am făcut encefalită, drept pentru care am cîntat și prin restaurante, Îmi Înghețau buricele degetelor pe coarde și drăcuiam În alterații și clienții mîncau fasole În ger cu căciulile pe cap, chiar și la nunți, voiau muzică populară, le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-nceput să-mi placă să scriu, am renunțat la punctele erotice discutabile, și mi-am dat seama destul de repede că nu sînt geniu ci pe-aproape, așa că am continuat din sadism. Și prin anii ’80 nu-mi plăceau nici gospodarii, găleata cu care căram apă de la cișmea pînă-n casă vărsînd jumătate din conținut pe ulița copilăriei lor și foarte multe alte lucruri, inombrabile, gonococul, găinile, gajurile ba, dar nu le mai jucam În curtea școlii, crescusem, nu mai eram la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bară de lemn. Dedeam la o parte învelitoarea spumoasă care atârna deasupra patului și plecam să mă spăl în curte, într-o cabină de tablă care acoperea cada de ciment, în care servitorii turnau de cu seară câteva duzini de găleți cu apă. Era un ceremonial nou și reconfortant dușul acesta improvizat în mijlocul curții. Scoteam apa cu o cană și o zvârleam pe trup, tremurând tot, căci era iarnă și curtea pietruită. Dar eram mândru de curajul acesta al meu; ceilalți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și reconfortant dușul acesta improvizat în mijlocul curții. Scoteam apa cu o cană și o zvârleam pe trup, tremurând tot, căci era iarnă și curtea pietruită. Dar eram mândru de curajul acesta al meu; ceilalți aduceau cu ei și câte o găleată cu apă caldă și, când au aflat că îmi iau întotdeauna dușul rece, nu și-au putut ascunde mirarea și admirația. Gîteva zile, toată casa n-a vorbit decât despre baia mea de dimineață, fără apă caldă. Așteptam să-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e timpul să ne îndreptăm spre square, spuse. Nu e departe. - Totuși, dacă întîlnim un taxi, îl luăm, adăugă Colomban. L-am găsit înainte de a ajunge la capătul străzii. - Deci, rămăsesem numai noi șase, continuă Colomban. Și pentru că ploua cu găleata, ne-am refugiat sub stejar... - Și, evident, la un moment dat, îl întrerupse zâmbind, la un moment dat... - Da. La un moment dat, când, de altfel, nu ne mai așteptam, căci socoteam furtuna aproape trecută, și ne întrebam dacă în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l mai putea opri. Începuse să se plimbe prin fața oglinzii, descoperind necontenit alte scorburi și alte stânci, și liane cu flori nemaiîntîlnite și, printre ele, siluete neverosimile ale invitaților, cu paharele de șampanie (înalte cât o cizmă sau largi cât găleata) în mână, având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar devenind repede contagios, râdeau acum cu toții, și în oglindă îi vedea cum se privesc unii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mal, l-am rostogolit. A alunecat ușor pe rulou. Nici măcar nu l-am buzunărit. N-aveam chef să-mi mai pierd vremea cu el. Îi cursese ceva sînge din nas și din gură pe punte, așa c-am luat o găleată cu apă, de era să mă și răstorn la viteza cu care mergeam, și am curățat totul bine cu o perie. — Mergi mai Încet, i-am spus lui Eddy. — Dacă apare la suprafață? — L-am lăsat să cadă la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apăruse Încă, așa că era Întuneric, dar siluetele celor doi bărbați se profilau În lumina care venea de pe lacul din spate. Acum nu vorbeau, Își rezemaseră coatele pe masă. Apoi Nick auzi cum cuburile de gheață răscolite se loveau de pereții găleții. — Nu mai e bere, spuse unul dintre bărbați. — Ți-am zis eu că n-o să ne-ajungă. Tu nu, că-i destulă. — Adu niște apă. Vezi că-i un urcior În bucătĂrie. Nu mai beau. MĂ duc să mă culc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sub brațul stîng avea un toc În care era așezat un revolver Smith & Wesson de calibrul 38. Acum, că se trezise, Își căută pistolul, Își feri ochii de lumina soarelui și se duse-n bucătĂrie, unde bău niște apă din găleata de lîngă masă. Fata-n casă făcea focul În sobă și pădurarul o Întrebă: — Ce-i la micul dejun? — Nici un mic dejun, spuse ea. Fata dormea Într-o colibă din spatele casei și venise-n bucătĂrie cu o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sus de tot, și pe urmă s-a Întors și, trecînd pe deasupra noastră, a zburat printre copacii Întunecați. În bucătĂrie mai erau două mese - pe una mîncam și pe cealaltă spălam vasele. Amîndouă erau acoperite cu mușama. Mai erau două găleți - una de tinichea cu care luam apă din lac pentru boiler și alta din granit, cu care luam apă de băut. Pe ușă era agățat un prosop și pe rafturi mai erau niște ștergare de vase. În colț țineam mătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și atunci unde mergem? — Vedem noi. Nu contează, nu-mi pasă unde mergem. Încearcă să-ți menții atitudinea asta, spuse tata. Își aprinse o țigară și-mi Întinse pachetul. Nu fumezi? — Nu. — Asta e bine. Așa, acum du-te cu găleata afară, urcă scara și pune-o pe horn; eu rămÎn să Încui aici. M-am dus afară. Era Încă Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-te cu găleata afară, urcă scara și pune-o pe horn; eu rămÎn să Încui aici. M-am dus afară. Era Încă Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul. De partea cealaltă se vedeau acoperișul magaziei, gardul și dealurile. Acum se făcuse mai multă lumină și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a pornit trenul și am mai apucat să-l văd pe prizonier cum stătea cu capul pe spate, sprijinit de un perete. Plîngea. MĂ simțeam destul de rău cînd ne-am Întors În vagonul pentru fumători. Unul dintre mecanici adusese o găleată și niște cîrpe cu care ștergea sîngele de pe jos. Cum se simte, doctore? Îl Întrebă pe tata. — Nu sînt doctor. Dar cred că o să se facă bine. Două scule pe bascule. Și nu s-au descurcat cu juma’ de buletin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu mai vedeai bine ce-i afară și, oricum, ploaia le făcea pe toate să arate la fel. Am trecut prin multe orașe și orășele dar ploua peste tot, iar cînd am trecut rîul Hudson prin Albany ploua deja cu găleata. MĂ dusesem În vestibul și George deschisese ușa, ca să văd mai bine dar tot ce puteai să vezi erau pilonii uzi de oțel ai podului, ploaia căzÎnd peste apele rîului și trenul picurînd de apă. Însă mirosea frumos. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
moș Dumitru. Tare mă tem că nu șade la umbră acum la vreme de seară. Cred că alta-i cauza. Doar n-o fi aceeași pricină la care mă gândesc eu, Pâcule. Ba bine că nu. Eu parcă și văd găleata cu ulcelele lângă ea, ca în toate toamnele la vremea asta... Cum să vezi, Pâcule, găleata și ulcelele de la depărtarea asta? Le văd, Dumitre. Le văd cu ochii minții. Ce spui, Pâcule? De când te dă pe tine mintea afară din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că alta-i cauza. Doar n-o fi aceeași pricină la care mă gândesc eu, Pâcule. Ba bine că nu. Eu parcă și văd găleata cu ulcelele lângă ea, ca în toate toamnele la vremea asta... Cum să vezi, Pâcule, găleata și ulcelele de la depărtarea asta? Le văd, Dumitre. Le văd cu ochii minții. Ce spui, Pâcule? De când te dă pe tine mintea afară din casă? De când mă știu - a bravat Pâcu, râzând încetișor. Dacă vezi găleata și ulcelele, poate îți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cum să vezi, Pâcule, găleata și ulcelele de la depărtarea asta? Le văd, Dumitre. Le văd cu ochii minții. Ce spui, Pâcule? De când te dă pe tine mintea afară din casă? De când mă știu - a bravat Pâcu, râzând încetișor. Dacă vezi găleata și ulcelele, poate îți dai seama și ce are în găleată. Pentru a-ți da seama ce are în găleată nu-ți trebuie prea multă minte, Dumitre. Stii doar că în fiecare toamnă moș Petrache ne iese în cale cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
văd, Dumitre. Le văd cu ochii minții. Ce spui, Pâcule? De când te dă pe tine mintea afară din casă? De când mă știu - a bravat Pâcu, râzând încetișor. Dacă vezi găleata și ulcelele, poate îți dai seama și ce are în găleată. Pentru a-ți da seama ce are în găleată nu-ți trebuie prea multă minte, Dumitre. Stii doar că în fiecare toamnă moș Petrache ne iese în cale cu o găleată plină cu tulburel... Pe nesimțite, au ajuns. Moș Petrache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]