3,294 matches
-
mirare. "Avem o țară minunată continuă Președintele în transmisia în direct din odaia triunghiulară, celebrul său cabinet de lucru din Palatul Rakavanda Nouă, sediul Președinției în Republica Vandana de Nord -, o țară minunată cu un sol mănos și un subsol gemând de minerale ce trebuiesc doar să fie extrase, o țară cum doar puține sunt dacă sunt? pe lumea asta, o țară ce a fost apărată cu jertfa de sânge a eroilor noștri! Nu ne mai putem bate joc de ea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mirare. "Avem o țară minunată continuă Președintele în transmisia în direct din odaia triunghiulară, celebrul său cabinet de lucru din Palatul Rakavanda Nouă, sediul Președinției în Republica Vandana de Nord -, o țară minunată cu un sol mănos și un subsol gemând de minerale ce trebuiesc doar să fie extrase, o țară cum doar puține sunt dacă sunt? pe lumea asta, o țară ce a fost apărată cu jertfa de sânge a eroilor noștri! Nu ne mai putem bate joc de ea
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
special între sunniți, wahabiți și șiiți, alawiți; kurzii au fost uitați de-a dreptul ș.a), care explodează acum sub diverse forme, ducînd la tot felul de conflicte interne și externe. Alte exemple pot fi date în regiunea Caucazului, care geme de conflicte înghețate pe cale de a se reîncălzi. În Asia, creșterea pretențiilor Chinei asupra a aproape 90% din mările din sud și est riscă să reaprindă conflicte vechi cu Japonia, Filipine, Vietnam și alții. Nemaivorbind de faptul că vechiul Imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Lumina puternică le frângea privirea și, orbiți, rămâneau nemișcați pentru câteva clipe. Se încumetau totuși a umbla prin sală, ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu-se. Împiedicându-se, cădeau la podea și gemeau, simțind duritatea marmurei care le zdrelea coatele și genunchii. Juliți pe mâni și picioare, o luau de la capăt. Bâjbâiau, întinzând mâinile la întâmplare. Persistau în refuzul credinței că urmau o cale greșită. Am trăit o epocă a absurdului, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și a patrimoniului public în favoarea acestor rețele de interese. Nu se poate continua astfel; miroase tare de tot. Banul a devenit rege. El comandă totul. Imoralitatea a ajuns o virtute, credința o fățărnicie, obediența o rampă de lansare. Instituți-ile noastre gem de corupție și birocrație, în timp ce o armată de flămînzi se uită prostiți în gol, neînțelegînd ce se întîmplă cu ei, de unde răsar atîtea palate și mașini de lux? Nu producem mai nimic, dar consumăm rapace. Nu exportăm mai nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
vorba de lebăda numită și lebăda cîntătoare (Cygnus cygnus), care în țara noastră este oaspete de toamnă și de iarnă, ci de altă specie de lebădă, care, după credința vechilor greci, este mută tot timpul vieții, iar înainte de moarte, în loc să geamă, să țipe, ea... cîntă. La Eminescu, și lebăda trăiește o dramă. În poema La o artistă îi găsim versurile: "Cum lebăda știe că glasul ce iese din luciul adînc Sunt inimi de lebede stinse, ce-n valuri eterne se plîng
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a fiascoului, frica de a fi un subdotat al carnalului, de a nu semăna cu Superman (Superwoman) în amor. După timpul transgresiunii, cel al transformării lui Eros în marfă; după vârsta păcatului, cea a sexului performant, hipertehnic și operațional. Librăriile gem de lucrări și manuale care te învață ce să faci pentru a deveni amant expert. Pornografia reduce la zero cuvintele și sentimentele, punând în valoare isprăvile unor recordmeni ai pozițiilor și combinărilor, ai numărului și ai erecției. După anii ’90
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lor. Pictorul de război a sorbit iar din coniac, după ce toastase În tăcere În direcția peretelui aproape circular, ca un toreador care salută din centrul arenei. Ea era acum pe malul Întunecat, unde umbrele vorbeau lătrând ca niște câini și gemând ca niște lupi. Gemitusque luporum. Cât despre Faulques, ultimii pași ai lui Olvido Îl redaseră pe veci umbrelor ce populau turnul: un bărbat În picioare lângă un râu negru, căutând de pe celălalt mal strigoii melancolici ai celor pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un deget; se deplasează; deplasează-te; deranja; descurcăreț; detectat; discotecă; dispărea; drumeț; dulap; dulapul; dur; du-te; efort; emoționa; erecție; este; evoluează; a exista; face; a face ceva; fereastră; flexibilitate; foi; foiește; frămîntă; frecare; frică; frunză; funcționa; furnica; furnici; găleată; geme; gest; gesticulează; gimnastică; gîndac; gîndaci; gîndi; haine; iarba; imediat; imobilitate; imobilizare; indiferență; insecte; a întoarce; împinge; a începe; încetini; îndoaie; îndreptare; jenat; leagănă; lejer; lemn; lene; lent; locomoție; locul; lucru; lucrurile; lumea; manevra; masa; masivitate; melc; merg; mergea; mic; mintea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
anume; cînt; circularitate; cîrnați; cîteodată; clipe; curînd; curiozitate; curs; da; data; la orice dată; o dată; deschis; dispoziție; dorință; drag; dragoste; drapel; dublu; duce; Dumnezeu; ea; familie; a face; fată; la fel; fericire; fericit; a fi; ai fi; flexibil; frumos; fulger; gem; gînd; glumeț; grăbit; ieri; îmbrățișare; imens; implicare; împreună; încredere; indiferență; inginer; întîmplare; se întîmplă; înveți; libertate; merge; mergem; mîine; mîncare; moarte; pe moment; necondiționat; nedefinit; nedeterminat; nelimitare; nelimitat; noapte; oameni; ocupat; odată; oră; orice oră; ore; de multe ori; oricare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea blestemă în numele vieții și scrie orații de nuntă în numele dragostei: "Poate se pun la cale prin semne fără grai/ Nunți noi cu vornici aprigi și mândre druște fete." Pe Labiș îl
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cantitatea de volume publicate, culegerea "Echinox" adună ceea ce este mai reprezentativ în lirica lui. O reîntoarcere la anii tinereții și-ai jubilației apare în poemul "Câinele toamnei", unde îl descoperim pe Ion Barbu, care-l invocase pe Fox: Se aud gemând butucii la echinox,/ ciorchina tremură de îndoială./ Pe unde ești bătrână umbră,/ când masca toamnei dă în voi năvală". Sub semnul trecerii timpului, poetul evocă vatra părintească, ceasornicul, ritualul mesei de prânz: "Și numai târziu, altădată,/ umbrele luară aminte/ că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noastră vei apărea lucind/ O, urletul cu care te despicarăm, moarte!/ O, sângele pe buze, al primului hymen!/ Prima fecioară a omului". Obsesia morții, ipostaza sentimentală și nostalgică este într-un fel bacoviană: "Goală, soru-mea se-ntinde,/ Și o aud gemând. Îi pipăi clar obrazul și urlu" sau " Va veni un dric la voi, ca melcul,/ cu cornițe negre scoase afară./ Signor vierme, cu profilul gingaș,/ Chip de roză, ori de trestioară,/ Nu primi-n împărăția ta/ morții altora". Senzualitatea, zbuciumul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
frunzelor,/ umbrelor/ păsărilor." Poetul pretinde că trăiește în numele merelor, al frunzelor, al cailor, al păsărilor, al pietrei ("A șaptea elegie"). Și iată-l bolnav de realul a cărui esență n-o poate atinge: " Iată-mă, stau întins peste pietre și gem/ organele-s sfărmate, maestrul e nebun căci el suferă/ de-ntreg universul. Mă doare că mărul e măr,/ sunt bolnav de sâmburi și de pietre,/ de patru roți, de ploaia măruntă..." Un elogiu adus realului, vieții, nașterii permanente apare în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de primăvară". Poetul trăiește direct o stare de identificare cu divinul, dar în același timp mărturisește o mare singurătate. Finalul poemului este o invocație către un principiu sau către o ființă care să-l împlinească în anotimpul mieilor primi: "Afară gem berbecii, înăuntru plâng mieii,/ Targa de iarbă tulbure e jilavă, vino și ridică-mi mâinile de pe pământ/ Vino și binecuvântă mieii care se așază pe pământ și plâng și dorm în numele lui Dumnezeu/ Noi suntem razele și armele". Pentru Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mii de fire, Curg luceferii-n neștire. Sufletul, ca un burete, Prinde lacrimile-ncete Ale stelelor pe rând Sticlind alb și tremurând. Seama tristeților mele Se-ncurcă noaptea cu ele, Genele lui Dumnezeu Cad în călimarul meu. Deschid cartea: cartea geme. Caut vremea: nu e vreme. Aș cânta: nu cânt și sunt Parc-aș fi și nu mai sunt. Gândul meu al cui gând este? În ce gând, în ce poveste, Îmi aduc aminte, poate, Că făcui parte din toate? Scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mistice, din acele devize ale partidului roșu de care asculta orbește toată suflarea patriotică, că noi, neconsacrați în misterele organizațiunii internaționale (...), atinsesem cu vârful un triangul cabalistic din marea carte secretă a partidului. Odată atinsă, această formulă a început să geamă sub pana domnului C. A. Rosetti ...". Vom ști să populăm mânăstirile cu acei vagabonzi în manuși albe și să le tăiem pofta de instigațiuni și machinațiuni", sunt vorbele premierului I. C. Bratianu la adresa ziariștilor, rostite în Parlament. Eminescu nu putea fi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
n-avea chestii pe care să le piardă. Dar nici o patimă așa de mare. De fapt, nici una mai mică. Juca fiindcă jucau și ceilalți, că într-o gașcă nu faci lucrurile aiurea. Cînd ieșea afară, la aer curat, plămînii lui gemeau după aerul de-acolo, greu de fum. Cu profesoara, treaba era diferită. Nu l-au lăsat decît să stea de pază. Asta poate și din pricină că, atunci cînd se ivea ocazia, sugera că trecuse prin astfel de experiențe. Își construise o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
îmbolnăvit de dragoste, înțepată cu otrava din "spinul prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă are farmecul ei: Sunt bolnav de cântece, mamă,/ Adu-mi-o, să joace culcată și să geamă", interogațiile criminalului din Tinca au un ton justițiar: Cine ți-a dezlegat părul cu miros de tutun?/ Cine ți-a scos cămașa, ciorapul?/ Cine ți-a îngropat capul/ Nebun/ În brațele lui noduroase, păroase", iar portretul Fătălăului este de sorginte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
realitatea este cumplită, iar replica fostului popă și hoț: "Mă credeai mort, nu-i așa?" îl scoate din minți. Nuvela este structurată în trei capitole, care dezvăluie în mod gradat, drumul spre nebunie, deplasarea de la real spre oniric: La început geme, apoi "se ridică drept în picioare, cu chipul îngrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile încleștate, cu gura plină de spumă roșcată". Stilul se caracterizează prin replici scurte, conciziune, limpezimea enunțurilor. Caracterizarea lui Stavrache Stavrache, eroul din nuvela În vreme de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trupul meu apt pentru răni". Prin recontextualizarea unor imagini cunoscute, poetul reușește să corporalizeze ființa. În prima secvență a elegiei se face apel la imaginea "maestrului nebun", din Scrisoarea IV de M. Eminescu ("Iată-mă, stau întins peste pietre și gem,/ organele-s sfărâmate, maestru/ oh, e nebun căci el suferă/ de-ntreg universul"). Într-o altă secvență recunoaștem imaginea biblică a Salomeei dansând cu capul Sfântului Ioan pe tavă: "Sunt bolnav. Mă doare o rană/ pe care mi-o port
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin anumite sunete sau mișcări. Băiatul ca țintă În schimb, băiatul nu se prea exprimă atunci când simte o excitație sexuală. E adevărat că uneori îl poți auzi cum respiră mai greoi pe nas sau spunându-ți pe șleau, dar să geamă de plăcere n-o să-i prea auzi pe băieți. Indicatorul cel mai clar al excitației pe care o simte un băiat este, desi gur, apariția erecției. Dac-ai avea ocazia s-o vezi, ai putea observa și acea picătură limpede
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
său, unul implicându-se în viață, celălalt, fugind parcă din ea, ambii suferind. "Tânăr fiind, mi se întâmplă adesea să mă arunc pe jos, într-o criză de epilepsie voluntară și să lovesc pământul cu pumnii, strivit de apăsarea vidului. Gemeam, suspinam, în căutarea unui răspuns, a unui sens. Caut și azi un sens, aștept și azi un răspuns, dar nu mai am puterea să mă arunc la pământ, nici pe aceea de a suspina sau de a geme"19 spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
apăsarea vidului. Gemeam, suspinam, în căutarea unui răspuns, a unui sens. Caut și azi un sens, aștept și azi un răspuns, dar nu mai am puterea să mă arunc la pământ, nici pe aceea de a suspina sau de a geme"19 spune Cioran. Copilul care pierde absolutul se simte ca un rege ce a pierdut coroană, spune Cătănia, iar modul în care copilul se desparte de inconștiență iluziei sale asupra vieții îl va marca pentru toată viața: " Când m-au
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Nu era chip să te apropii de dânsul, că așa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plângeau în pumni blestemându-și ceasul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]