40,327 matches
-
aspirațiile sale, cu modelul său intelectual (de existență/rezistență). Liviu Antonesei este, în multe privințe, ultimul criterionist, în sensul admirației, al entuziasmului, dar și în cel profund, al valorificării modelului productiv construit în urmă cu aproape șaptezeci de ani de generația de aur a elitelor intelectuale românești din acest secol; el militează - atît cît permite tonul nu o dată grav al cercetărilor de istorie a culturii - pentru unitatea culturală a umanității, pentru explorarea (și exploatarea) afinităților dintre culturi, împotriva provincialismului și în
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Emil Cioran, Petre Țuțea, Mihail Sebastian, M. Vulcănescu, Constantin Noica (și cei afiliați lor, ideatic, ori măcar simpatizanți ai "trăirismului" prin anii '30: M. Blecher, H. Bonciu, Geo Bogza, M. Celarianu, O. Șuluțiu). Momentul "Criterion" - un model de acțiune culturală, Generația "Criterion" și receptarea lui Eminescu, Eliade, omul arhaic și omul neprovincial constituie, probabil, cea mai temeinică cercetare a rolului jucat, în cultura română, de Asociația de arte, litere și filosofie "Criterion", din cîte avem pînă azi. Liviu Antonesei e, se
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
și pe micul ecran, după 1990, ale lui Cioran, Ionescu, Țuțea, e încă o dovadă a profundei motivații pe care gesturile și cărțile lor o au pentru ceea ce credem că ar trebui să fie gesturile și cărțile noastre). Surprinzătoare studiile Generația "Criterion" și receptarea lui Eminescu și Interpretări ale timpului popular în cultura română interbelică. Eminescu și Cioran? Eminescu și Eugen Ionescu? Da, spune și dovedește cu bune argumente Liviu Antonesei. Mircea Scarlat a avut, în urmă cu douăzeci de ani
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
era, pentru el, o formă, prima, de eminescianism, cum, la fel, Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu. E timpul să ne întrebăm, odată cu Liviu Antonesei, dacă nu cumva întreaga cultură se supune acestui ciclu "fatal" și dacă nu cumva "grila" lovinesciană a generațiilor maioresciene în critica literară se repetă într-o "grilă" eminesciană în poezia noastră. Celălalt studiu, solid, bine argumentat, privește "timpul popular", plecînd de la un fapt aparent lipsit de însemnătate, anume reformarea, în 1924, a calendarului. Argumentele lui Liviu Antonesei vin
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
nevrotic timid) e un slujbaș al zilelor noastre, plantat în fața unui computer; un sclav cu guler alb; un individ cu un apartament pus la punct ("Apartamentul e viața mea!"), cu canapele Ikea, cu costume Armani, cu echipamente stereo de ultimă generație ș.a.m.d. Dar existența lui, oricît de high-tech, e lipsită de SENS. Viața se reduce la un ritual detestabil, trăit într-o amară letargie (nici treaz, nici adormit, nici real, nici ireal)... Omul ros de vid își descoperă, singur
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
prezentă prin chiar formația autoarei, include o judecată estetică implicită prin selectarea unor autori ilustrativi, mai precizează textul introductiv. Răspunsurile la o anchetă a revistei Paralela 45, incluse în volum, oferă câteva precizări în plus privind poziția autoarei: "Probabil că Generația '80 este a doua generație cu certă conștiință și vocație teoretică din literatura noastră, după cea care a marcat perioada interbelică." (Carmen Mușat s-a ocupat și de romanul românesc interbelic într-o carte apărută recent în colecția Tezaur a
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
include o judecată estetică implicită prin selectarea unor autori ilustrativi, mai precizează textul introductiv. Răspunsurile la o anchetă a revistei Paralela 45, incluse în volum, oferă câteva precizări în plus privind poziția autoarei: "Probabil că Generația '80 este a doua generație cu certă conștiință și vocație teoretică din literatura noastră, după cea care a marcat perioada interbelică." (Carmen Mușat s-a ocupat și de romanul românesc interbelic într-o carte apărută recent în colecția Tezaur a editurii Humanitas.) Cât despre pretinsa
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
îndemânare. Notele de subsol abundente, indicarea promptă a surselor chiar și atunci când e vorba de o sintagmă sau de un singur cuvânt, arată un spirit de corectitudine și un fair-play cultural dus până la scrupulozitate extremă. Autorii români ilustrativi selectați din generații diferite, sunt de la târgovișteni până la numele afirmate în anii '80: Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Nedelciu, Mircea Cărtărescu, Simona Popescu. Carmen Mușat, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Ed. "Paralela 45", Pitești, 1998.
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
la care asistăm acum nu provine esențial din magma tulbure a pasiunilor literare. Rolul acestora, inclusiv de-a lungul anilor de dictatură, este imens și rămîne de studiat - vast teritoriu a cărui explorare s-ar putea să rămînă în sarcina generațiilor viitoare. Notez, în treacăt, că o cercetatoare din Franța a publicat de curînd o voluminoasă carte în care, pe bază de documente de arhivă sistematic și minuțiuos analizate, ajunge la concluzia că fenomenul colaboraționismului scriitorilor francezi în anii ocupației germane
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
ca proiect teoretic și ca program expozițional. Dacă în absolut Muzeul Național de Artă poartă o imensă vinovăție pentru degradarea, pînă la suspendare, a funcției sale elementare, aceea de a valorifica public un patrimoniu agonisit de-a lungul mai multor generații, Secția de artă contemporană nu poartă nici o vină pentru dezechilibrul pe care îl creează deplasînd accentele pînă la a reprezenta, printr-o ciudată absorbție metonimică, însăși ideea de muzeu. Iar faptul că cel mai important muzeu românesc s-a transformat
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
Secția de artă contemporană acoperă direcțiile cele mai viguroase și mai bine exprimate din România acestui moment. Chiar și numai ultimele expoziții, Geta Brătescu, Valeriu Mladin și Sorin Ilfoveanu, spun suficient de mult despre personalitățile, tendințele estetice și problemele de generație promovate aici. Cu o cunoaștere exactă a fenomenului artistic contemporan și cu o intuiție mai mult decît feminină, Ruxandra Balaci și colaboratorii săi au adus în spațiul muzeului artiști perfect definiți ca univers propriu, generații cu o pondere importantă în
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
tendințele estetice și problemele de generație promovate aici. Cu o cunoaștere exactă a fenomenului artistic contemporan și cu o intuiție mai mult decît feminină, Ruxandra Balaci și colaboratorii săi au adus în spațiul muzeului artiști perfect definiți ca univers propriu, generații cu o pondere importantă în arta românească de astăzi și tendințe vii, dinamice, cu substanță densă și cu un orizont estetic și expresiv de anvergură europeană. Cu excepția lui Ion Bitzan care, ca vîrstă biologică aparține (aparținea!) unei generații anterioare, cele
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
univers propriu, generații cu o pondere importantă în arta românească de astăzi și tendințe vii, dinamice, cu substanță densă și cu un orizont estetic și expresiv de anvergură europeană. Cu excepția lui Ion Bitzan care, ca vîrstă biologică aparține (aparținea!) unei generații anterioare, cele promovate aproape exclusiv de către muzeu sunt generația șaptezeci, a lui Horia Bernea, și generația optzeci; cel mai tînăr reprezentant al acesteia care a expus în spațiile muzeului fiind, probabil, Florica Prevenda. O asemenea politică expozițională nu este nici
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
românească de astăzi și tendințe vii, dinamice, cu substanță densă și cu un orizont estetic și expresiv de anvergură europeană. Cu excepția lui Ion Bitzan care, ca vîrstă biologică aparține (aparținea!) unei generații anterioare, cele promovate aproape exclusiv de către muzeu sunt generația șaptezeci, a lui Horia Bernea, și generația optzeci; cel mai tînăr reprezentant al acesteia care a expus în spațiile muzeului fiind, probabil, Florica Prevenda. O asemenea politică expozițională nu este nici lipsită de un suport real în ceea ce privește oferta momentului artistic
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
cu substanță densă și cu un orizont estetic și expresiv de anvergură europeană. Cu excepția lui Ion Bitzan care, ca vîrstă biologică aparține (aparținea!) unei generații anterioare, cele promovate aproape exclusiv de către muzeu sunt generația șaptezeci, a lui Horia Bernea, și generația optzeci; cel mai tînăr reprezentant al acesteia care a expus în spațiile muzeului fiind, probabil, Florica Prevenda. O asemenea politică expozițională nu este nici lipsită de un suport real în ceea ce privește oferta momentului artistic actual, după cum nu este nici inocentă în ceea ce privește
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
expus în spațiile muzeului fiind, probabil, Florica Prevenda. O asemenea politică expozițională nu este nici lipsită de un suport real în ceea ce privește oferta momentului artistic actual, după cum nu este nici inocentă în ceea ce privește mesajul moral și semnalul ideologic lansate de aici. Ambele generații, de departe cele mai coerente și mai puternic structurate, reprezintă, în arta românească de astăzi, două tipuri de angajament: generația șaptezeci, unul spiritualist, cu o tentă neotradiționalistă în general senină și relaxată, însă foarte dinamic în gîndire și în limbaj
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
în ceea ce privește oferta momentului artistic actual, după cum nu este nici inocentă în ceea ce privește mesajul moral și semnalul ideologic lansate de aici. Ambele generații, de departe cele mai coerente și mai puternic structurate, reprezintă, în arta românească de astăzi, două tipuri de angajament: generația șaptezeci, unul spiritualist, cu o tentă neotradiționalistă în general senină și relaxată, însă foarte dinamic în gîndire și în limbaj, iar generația optzeci, unul asimilabil experiențelor postmoderne, integrator și sincronist.
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
departe cele mai coerente și mai puternic structurate, reprezintă, în arta românească de astăzi, două tipuri de angajament: generația șaptezeci, unul spiritualist, cu o tentă neotradiționalistă în general senină și relaxată, însă foarte dinamic în gîndire și în limbaj, iar generația optzeci, unul asimilabil experiențelor postmoderne, integrator și sincronist.
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
inițiate, în urmă cu doi ani... la Locarno. Este vorba de laureații concursului "SSR idée suisse", care au obținut foc verde pentru a-și realzia filmele Id Swiss și La bonne conduite. Sunt filme documentare, articulate în episoade - o nouă generație de cineaști elvețieni se prezintă la întâlnirea cu diferitele culturi pe care le reprezintă "țara cantoanelor" și își notează cu luciditate și umor, tristețe sau îngrijorare impresiile personale în atașante Kaleidoscopuri. În Id Swiss - 7 cineaști vor să cunoască cum
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
Acordînd celor două concepte o semnificație creatoare, în înțelesul că ambele sînt ipostaze ale eului liric productiv, apte în egală măsură de marca diferențială pe care o numim originalitate, să arătăm, mai întîi, că în cazul altor cunoscuți barzi ai generației '60 situația e inversă. Ioan Alexandru a renunțat la frenezia sa dionisiacă inițială, clocot individualist anarhic, în favoarea unui discurs liturgic, de largă audiență ortodoxă, coroborat cu o evocare instituțională a vieții ecleziastice, Ion Gheorghe s-a înfundat în zona mîloasă
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
din acest secol, care pleda atît pentru o "direcție nouă" în critica literară, împotriva curentului călinescian la modă, cît și pentru "autonomia eseului", idee, în schimb, în plină vogă în partea a doua a deceniului cu pricina. Autorul nu aparținea generației de tineri critici. Biografiile noastre nu semănau. Născut la 26 ianuarie 1925, Nicolae Balotă, aflat astăzi la 75 de ani, nu avea încă, la data debutului său editorial, 45 de ani, se numărase printre studenții lui Blaga, în vremea refugiului
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
față de scris. Ca acel monah care sărută coala albă de hîrtie înainte de a începe să înșire cuvinte pe ea, după cum scriam. îi recunoșteam, cu onestitate, eseisticii lui Nicolae Balotă, însușirile principale, care nu mi se păreau a fi și ale generației mele. Și nu erau. Mai mult: nu puteau să fie. Autorul lui Euphorion era un supraviețuitor al unei lumi pe care noi n-o apucasem decît, cel mult, în prima copilărie. Formația lui intelectuală era alta și cu mult mai
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
se întîlneau, cu Laudetur, Monseniore. Dar nu pur și simplu apartenența la această familie spirituală o intuiam în eseurile lui, noi, tinerii, care-l citeam pe atunci, ci tensiunea dintre spiritul religios ori chiar mistic și acela filosofic și artistic. Generația mea a pariat, pînă la un punct, pe estetic împotriva filosoficului (sperietoarea marxistă pîndea) și pe rațional contra religiosului (aici pîndea sperietoarea comunistă). Chiar dacă știam că arta își are arcanele obscure în care mintea singură nu pătrunde, preferam să ne
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
pe tripozii digului de la Neptun). Și, în lipsa oricărei speranțe sau ambiții profesional realizabile, "cu atît mai vie îmi era pofta ce-o pofteam, aceea de a construi un edificiu de cuvinte". Cititul și scrisul au reprezentat puntea care a unit generațiile noastre. Și Balotă, și noi am supraviețuit prin carte. Deosebirea constă doar în aceea că nouă, mai norocoși, ne-a fost dată o singură tentativă (reușită) de a ieși la suprafață din subteranele pe care ni le destinase regimul, pe
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
lut a casei din Lătești, o cîrtiță încearcă să-și sape galeria pînă la lumina camerei, o dată, de două, de trei ori, în pofida apei fierte aruncate și a altor metode represive întrebuințate, cu tenacitatea și calmul cu care o întreagă generație și-a construit și reconstruit lumea ei de cuvinte, cu optimismul pe care filosoful german îl presupune la temelia înaintării conștiinței spre absolut.
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]