3,294 matches
-
nu la eradicare. Această constatare a condus la prelungirea tratamentelor antivirale adresate VHB. Rezistența la tratamentele antivirale a VHB crește riscul de CHC [63,64]. În infecția cu VHC, răspunsul la tratamentele antivirale curente a fost mai puțin eficace în genotipul 1 al VHC (cel mai răspândit genotip) și la cirotici [57]. Factorii de risc pentru CHC cei mai importanți sunt reprezentați de încărcătura virală ridicată (în infecția cu VHB) și de ciroză (în ambele infecții) [57]. Co-infecția VHB - VHC a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
la prelungirea tratamentelor antivirale adresate VHB. Rezistența la tratamentele antivirale a VHB crește riscul de CHC [63,64]. În infecția cu VHC, răspunsul la tratamentele antivirale curente a fost mai puțin eficace în genotipul 1 al VHC (cel mai răspândit genotip) și la cirotici [57]. Factorii de risc pentru CHC cei mai importanți sunt reprezentați de încărcătura virală ridicată (în infecția cu VHB) și de ciroză (în ambele infecții) [57]. Co-infecția VHB - VHC a fost constatată la 10-15% dintre pacienți [65
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
la utilizatorii de droguri. Nu au fost menționate estimări privitoare la prevalența VHB și a VHC la alte categorii de screening sau la alte categorii de risc (tabelul 54) [24]. Prevalența medie a AgHBs a fost de 5,6% [24]. Genotipul D al VHB a apărut ca fiind predominant [100]. Incidența hepatitei acute virale B a scăzut de la 24,4 cazuri/100.000, în 1995, la 2,7 cazuri/100.000 locuitori în 2009 (Anuarul de statistică medicală 2009, citat de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
5% la grupa de vârstă 18-29 ani și 6,5% la grupa de vârstă 60-69 ani în perioada estimată, 2006-2008). La 90% dintre subiecții cu Ac anti-VHC pozitivi infecția s-a dovedit a fi replicativă [101, 102]. Datele privitoare la genotipul VHC au constatat o distribuție predominantă pentru genotipul 1, la 99,13% (fără o stratificare de subtip), iar pentru genotipul 1b la 93,13% dintre pacienți [103]. O asemenea distribuție a fost regăsită și în unele state învecinate și a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
6,5% la grupa de vârstă 60-69 ani în perioada estimată, 2006-2008). La 90% dintre subiecții cu Ac anti-VHC pozitivi infecția s-a dovedit a fi replicativă [101, 102]. Datele privitoare la genotipul VHC au constatat o distribuție predominantă pentru genotipul 1, la 99,13% (fără o stratificare de subtip), iar pentru genotipul 1b la 93,13% dintre pacienți [103]. O asemenea distribuție a fost regăsită și în unele state învecinate și a sugerat un profil epidemic al infecției cu VHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
La 90% dintre subiecții cu Ac anti-VHC pozitivi infecția s-a dovedit a fi replicativă [101, 102]. Datele privitoare la genotipul VHC au constatat o distribuție predominantă pentru genotipul 1, la 99,13% (fără o stratificare de subtip), iar pentru genotipul 1b la 93,13% dintre pacienți [103]. O asemenea distribuție a fost regăsită și în unele state învecinate și a sugerat un profil epidemic al infecției cu VHC, în relație cu un model de transmitere parenterală, prin transfuzii de sânge
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
a acelor de injecție insuficient sterilizate [103]. Un aspect particular a fost reprezentat de predominanța VHC la femei, la grupele de vârstă 40-60 ani. Explicația probabilă ar putea fi reprezentată de utilizarea transfuziei în cursul intervențiilor chirurgicale/obstetricale [103]. Alte genotipuri ale VHC pot exprima intervenția unor noi tipuri de transmitere ale infecției, în relație cu alte provocări și alți donatori de infecție [104,105]. Virusul hepatitei D (VHD) a fost constatat la 37,9% dintre pacienții cu hepatite cronice AgHBs
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
în ficat, concentrații înalte de complexe ADN-HAP, fiind evidențiate în țesutul tumoral hepatic [4]. CYP1A1 În carcinogeneza hepatică s-au studiat două polimorfisme genetice ale genei CYP1A1:polimorfismul la nivelul exonului 7, care produce substituția izoleucinei cu valina, rezultând trei genotipuri: Ile462Ile, Ile462Val și Val462Val, prezența alelei valina determinând creșterea activității enzimatice a CYP1A1 și CYP1A1 MspI, care implică substituția Ț→C în regiunea 3’ laterală necodantă. Polimorfismele CYP1A1 sunt implicate, în principal, în carcinogeneza extrahepatică la nivelul tubului digestiv superior
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
comunicat că expresia CYP1A1 este scăzută la nivelul ficatului, deși în alte studii se evidențiază o expresie crescută a Marn CYP1A1 [5]. Deși, într-un studiu mai vechi, la nivelul întregii populații studiate, nu s-a evidențiat o asociere între genotipurile CYP1A1 și CHC, prezența polimorfismului alelei MspI conferă un risc apreciat prin OR (odds rațio) de 3,15, iar a alelei variante Ile-Val de 1,99 pentru riscul de CHC la fumători, dar nu crește riscul la nefumători. Riscul de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
CHC la fumători, dar nu crește riscul la nefumători. Riscul de CHC este mai pronunțat la fumătorii purtători ai virusului hepatitei B (VHB), care au cel putin o alela a polimorfismelor CYP1A1 MspI sau Ile-Val și care sunt homozigoți pentru genotipul GSTM1 nul [6]. Într-un studiu mai elaborat s-au selectat patru SNP ale CYP1A1 (rs 4886605; rs 464621; rs 1048943 și rs 2198843), evidențiindu-se o creștere a riscului pentru CHC a purtătorilor variantelor genetice rs 4646421 (OR 1
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
genetice rs 4646421 (OR 1,3) și rs 2198843 (OR 1,33) și reducerea riscului la purtătorii homozigoți ai varianței rs 4886605 la fumători. De asemenea, s-a evidențiat menținerea riscului la nefumători pentru rs 4646421 (OR 1,56 pentru genotipurile TC+TȚ vs CC), rs 2198843 (OR 1,41 pentru genotipurile GC + CC vs GG) și reducerea riscului pentru varianta rs 4886605 (OR 0,61). Nu s-a putut constată o diferență în funcție de statusul AgHBs pozitiv sau negativ în ceea ce privește variantele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
33) și reducerea riscului la purtătorii homozigoți ai varianței rs 4886605 la fumători. De asemenea, s-a evidențiat menținerea riscului la nefumători pentru rs 4646421 (OR 1,56 pentru genotipurile TC+TȚ vs CC), rs 2198843 (OR 1,41 pentru genotipurile GC + CC vs GG) și reducerea riscului pentru varianta rs 4886605 (OR 0,61). Nu s-a putut constată o diferență în funcție de statusul AgHBs pozitiv sau negativ în ceea ce privește variantele genetice rs 4886605 și rs 464621 [7]. Raportându-se la cele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
genetice, s-a constatat că cel mai semnificativ risc se înregistrează pentru haplotipul TTAC/CCAG (OR 1,76). CYP1A2 Studiul polimorfismului CYP1A2-3860 G>A, în raport cu statusul fumător/nefumător, a evidențiat un risc semnificativ crescut de CHC la fumătorii purtători ai genotipului homozigot GG, dar nu și pentru genotipurile GA, ĂĂ sau combinații ale lor [8]. Un alt studiu a evidențiat asocierea semnificativă a haplotipului major - 3860 G/3113G/5347C (OR 1,65) cu riscul de CHC în populația generală și mai
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
semnificativ risc se înregistrează pentru haplotipul TTAC/CCAG (OR 1,76). CYP1A2 Studiul polimorfismului CYP1A2-3860 G>A, în raport cu statusul fumător/nefumător, a evidențiat un risc semnificativ crescut de CHC la fumătorii purtători ai genotipului homozigot GG, dar nu și pentru genotipurile GA, ĂĂ sau combinații ale lor [8]. Un alt studiu a evidențiat asocierea semnificativă a haplotipului major - 3860 G/3113G/5347C (OR 1,65) cu riscul de CHC în populația generală și mai importantă la mării fumători (OR 2,69
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
în legătură cu fumatul:CYP1A2 este constitutiv exprimată în ficat;produsele din tutun au acțiune inductibilă asupra CYP1A2;prin expresia enzimatica a genei se activeaza diferiți carcinogeni de mediu;s-a constatat că inducția CYP1A2 raportată la fumat este prezentă în cazul genotipului -3860 G/C și nu și pentru genotipurile GA sau ĂĂ [8]. Enzimele de faza ÎI Într-o metaanaliză care a inclus 11 studii s-a constatat că alela 113 His - mEH se asociază semnificativ cu riscul de CHC (OR
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
produsele din tutun au acțiune inductibilă asupra CYP1A2;prin expresia enzimatica a genei se activeaza diferiți carcinogeni de mediu;s-a constatat că inducția CYP1A2 raportată la fumat este prezentă în cazul genotipului -3860 G/C și nu și pentru genotipurile GA sau ĂĂ [8]. Enzimele de faza ÎI Într-o metaanaliză care a inclus 11 studii s-a constatat că alela 113 His - mEH se asociază semnificativ cu riscul de CHC (OR 1,35), în timp ce alela 139 Arg - mEH nu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
Arg - mEH nu este implicată în CHC, nici ca factor de risc și nici ca efect protector, cele mai multe studii fiind efectuate pe populația asiatică și, în principal, chineză [12]. Sunt prezente de asemenea, interrelații genăgenă: creșterea riscului la subiecții cu genotipurile 113His și GSTM1 sau GSTT1, genotip nul [13, 14], dar și o acțiune sinergica factori geneticifactori de mediu: fumatul și consumul de alcool, la subiecții cu infecție VHB [15]. Efectul sinergic de creștere a riscului de CHC între polimorfismul de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
CHC, nici ca factor de risc și nici ca efect protector, cele mai multe studii fiind efectuate pe populația asiatică și, în principal, chineză [12]. Sunt prezente de asemenea, interrelații genăgenă: creșterea riscului la subiecții cu genotipurile 113His și GSTM1 sau GSTT1, genotip nul [13, 14], dar și o acțiune sinergica factori geneticifactori de mediu: fumatul și consumul de alcool, la subiecții cu infecție VHB [15]. Efectul sinergic de creștere a riscului de CHC între polimorfismul de susceptibilitate mEH și infecția VHB este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
polimorfismul genetic al NQO1 sunt contradictorii. Unele studii neagă rolul polimorfismului NQO1, C609T ca factor de risc pentru CHC [19], în timp ce altele consideră că varianta genotipică NQO1 609TT prezintă un risc semnificativ mai crescut pentru CHC (OR 1,6),față de genotipul NQO1 609CC. Riscul este majorat la subiecții tineri, bărbați, antigen HBs pozitivi, nefumători și neconsumatori de alcool și fără istoric pozitiv familial de CHC, polimorfismul NQO1 C609T fiind considerat un marker genetic de susceptibilitate pentru CHC [20]. UDP-glucuroziltransferaza 1A7 (UGT1A7
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
ale UGT1A7 codificând izoenzime cu activitate de glucoronoconjugare inegala. UGT1A*1 codifică enzime cu activitate înaltă (higher activity allele - H), în timp ce UGT1A7*2 și UGT1A7*3 codifică enzime cu activitate scăzută (lower activity allele - L). În funcție de predicția activității enzimatice codificate, genotipurile UGT1A7 s-au stratificat pe trei categorii: genotipuri cu activitate înaltă (H/H), intermediară (H/L) și scăzută (L/L). În CHC s-a evidențiat prezența unei relații inverse între scăderea activității enzimatice,corespunzătoare UGT1A7 și riscul de CHC. Variantele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
inegala. UGT1A*1 codifică enzime cu activitate înaltă (higher activity allele - H), în timp ce UGT1A7*2 și UGT1A7*3 codifică enzime cu activitate scăzută (lower activity allele - L). În funcție de predicția activității enzimatice codificate, genotipurile UGT1A7 s-au stratificat pe trei categorii: genotipuri cu activitate înaltă (H/H), intermediară (H/L) și scăzută (L/L). În CHC s-a evidențiat prezența unei relații inverse între scăderea activității enzimatice,corespunzătoare UGT1A7 și riscul de CHC. Variantele alelice UGT1A7*2 și UGT1A7*3 au un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
UGT1A7*3 au un risc crescut de CHC (OR 1,50, respectiv 1,75), iar în analiza multivariată s-a evidențiat că factorii independenți de risc pentru CHC sunt reprezentați de sexul masculin, infecția VHB, VHC și activitatea scăzută a genotipului UGT1A7. Genotipul cu activitate enzimatica joasă (L/L) se asociază cu o vârstă mai scăzută de debut a CHC [22]. S-a comunicat o asociere pozitivă între genotipul homozigot UGT1A7*3*3, care are cea mai scăzută activitate enzimatica și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
au un risc crescut de CHC (OR 1,50, respectiv 1,75), iar în analiza multivariată s-a evidențiat că factorii independenți de risc pentru CHC sunt reprezentați de sexul masculin, infecția VHB, VHC și activitatea scăzută a genotipului UGT1A7. Genotipul cu activitate enzimatica joasă (L/L) se asociază cu o vârstă mai scăzută de debut a CHC [22]. S-a comunicat o asociere pozitivă între genotipul homozigot UGT1A7*3*3, care are cea mai scăzută activitate enzimatica și pacienții cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
sunt reprezentați de sexul masculin, infecția VHB, VHC și activitatea scăzută a genotipului UGT1A7. Genotipul cu activitate enzimatica joasă (L/L) se asociază cu o vârstă mai scăzută de debut a CHC [22]. S-a comunicat o asociere pozitivă între genotipul homozigot UGT1A7*3*3, care are cea mai scăzută activitate enzimatica și pacienții cu ciroza hepatică de etiologie virală B sau C, dar o asociere negativă la pacienții cu etiologie alcoolică, subliniind rolul cirozei ca factor etiologic în dezvoltarea CHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
citoplasmice solubile [24]. Ele sunt implicate în inactivarea carcinogenilor care intervin în progresia carcinogenezei [25]. Numeroase studii efectuate asupra asocierii polimorfismelor genelor GST cu CHC sunt sintetizate în câteva metaanalize [25-29]. Toate studiile subliniază asocierea deleției homozigote GSTM1 și GSTT1 (genotipul nul) cu riscul de CHC, datorită unei pierderi a activității enzimatice și creșterii susceptibilității celulare la producerea de modificări citogenetice și la dezvoltarea cancerului [30]. Deși, riscul este apreciat diferit, toate cercetările concluzionează că genotipul nul GSTM1 și GSTT1 prezintă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]