6,593 matches
-
aureolat și în poziție pedestra, purtând vestimentația specifică legiunilor române și însemnele specifice unui sfânt militar; sulița și crucea. Scutul este plasat pe pieptul unei acvile cruciate, de aur, cu ciocul și ghearele roșii, ce poartă o coroană deschisă. În gheara dreapta acvila ține o sabie de argint, cu mâner de aur, iar în cea stânga, un sceptru în aceeași cromatică. În partea inferioară se află o eșarfă tricolora pe care s-a scris deviza: "PATRIA DREPTUL MEU". Întreaga reprezentare este
HOTĂR��RE nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121949_a_123278]
-
albastru, încărcat cu doua săbii de aur, încrucișate, cu vârful în jos. Scutul este timbrat de o acvila de aur, cruciată, cu cioc roșu, purtând în acesta o cruce de culoare aurie. Sprijinitorii scutului sunt doi lei cu limbile și ghearele roșii. Deviza, plasată pe o eșarfa de culoare roșie, cuprinde cuvintele "SEMPER FIDELIS", scrise în culoare albă. Emblema este încadrată în partea de sus de denumirea tarii "ROMÂNIA", iar în partea de jos, de inițialele instituției - SERVICIUL DE PROTECȚIE ȘI
LEGE nr. 191 din 19 octombrie 1998 (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122010_a_123339]
-
arată, de la codificarea berzică a mediului la anularea lui, Măgura Odobești cu releul la cota 997 m ori 1001 m, douăzeci de km vest, val albăstrui pe coline, misterul și melancolia de Chirico din umbra bolovanului, șanțurile grapei, pînă și ghearele perechii de guguștiuci zvîcnite în sus, la trepidațiile masei feroviare, lunca mușuroaie de cîrtiță în versanți umbriți, sute de mușuroaie, deconcertant microrelief în desen social, garduri, goluri, ziduri, Mărășești soarele greu a urmat deasupra crucii de pe mausoleu, pe aici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
privirile spre locomotivă, spre ultimele vagoane, iar unul caută încoace, ne-am împotrivit mereu, simbioza cu omul împotrivire este, ba, în mintea noastră cîinească, v-am dat noi șansa revoltei, maț negru pe pămînt din cîmpul petrolifer, cum scormoneam cu ghearele după rădăcini, cîndva, și acum după energie, tipic omenesc să te ajungă utilitatea plăcerilor tale! rădăcină de foc prima sondă ca un călător care se uită pe fereastră, cîmp de stîlpi de electricitate dezafectați, pădure, zeci de sonde în funcțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tunel cele curente, întîlnirile alb-verde, de moliciunea primăverii peste tot estemele se întremau unde fără curgeri, traiectorie în final, gestul ancestral al aterizării, șoim mișcat în vînt s-a prins în brad, umbra îl scotea verdele ei! branșamentul ideal cu ghearele rădăcina, pistoanele trunchiurilor, cilindreea brazilor, neguri de cer împărțite pe garduri, fîneața în petice locuință specificului de Bucovina, Școala generală Teșna ora de urcuș și depășiri de văi, marginile zării tocindu-le ne-am amînat partea netedă, Floreni servicii în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
est, km 448 Suceava Nord, acceleratul ajuns pe moment, a schimbat locomotiva și sensul de mers, dispare fără grupa de vagoane de Suceava, stăncuțe la al treilea peron și la al doilea, țopăie ca vrabia dintr-un picior, te doare gheara și o ții sub aripă, merge la cartofi, la ce mai este, o țigară, dă-mi o țigară! cînd mă prindea la călugări, la muncă, cu țigara, ia bagă cincizeci de mătănii! șaizeci! Pălărie intră și începe printr-o glumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vodca? spune acolo la colegii tăi, uite, socru-meu mi-a dat un coniac! eu n-am urcat pe Caraiman, n-am mai urcat, de la Urlătoarea în sus n-am mai urcat, fiind copii, dar trebuia să ai la mînuri gheare! un sfert mai aveam și urcam! hai c-a plecat trenul, cît te mai aud mai vorbim, din partea mé ai băut vodca? exagerez din viteză, ființa de pe cîmpuri parcurge stadiul obiectual, expusă la noapte fără protecția geamului și a ferestrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Sebeș lemn foc esență tare", negura cer de depresiune crapă de lumină la marginile de culmi, șoimul aterizînd liniștit cît să deschidă și aripile, iarbă uscată brumată, pe burta munților varul zăpezii, Joseni șesul maxim, Suseni, Ciumani, șoimul ales cu ghearele pe jumătatea schelei de profiluri metalice, șoim de zbor însoțitor km 150+4 Gheorghieni, Ișten, la revedere! un fel de urare "Domnul cu tine!", alt răspuns era mai potrivit, zîmbesc la capătul drumului nostru, studiai favorabilă de pe parcurs, Valea Strîmbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
destinul poporului evreu în Shoah 21 coincide în mod pragmatic cu tragedia familiei mele și, în mod simbolic și vizual, ea se asociază în primul rând cu zelul exterminator al hoardelor militare maghiare și numai în al doilea rând cu ghearele însângerate ale bestiilor din S.S., Gestapo, Wehrmacht și Germania hitleristă în general. Incapacitatea mea, vreme îndelungată, de a adopta o atitudine neutră față de fenomenul maghiar explică de ce am refuzat funcția de ambasador al Statului Israel în Ungaria. Totuși, timpul care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
prestigios titlu de glorie literaturii maghiare. Dacă se îndeplinea misiunea de exterminare, nimeni n-ar fi auzit astăzi de Imre Kertész. Iată de ce el nu este un scriitor maghiar în adevăratul sens al cuvântului, ci un scriitor evreu scăpat din ghearele morții și care scrie în ungurește. Literatura maghiară nu are niciun motiv să se mândrească cu premiul câștigat de supraviețuitorul lagărului de exterminare de la Auschwitz. Cred că episoadele descrise sunt de la sine grăitoare și mă scutesc de nevoia de a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fiecăruia pe scara ierarhică a studenților studioși. Dar, mai presus de orice, altă preocupare, în sinea noastră, era bucuria că am depășit durerosul capitol al epurărilor și aveam acum dreptul la o perioadă de relaxare după ce am scăpat nevătămați din ghearele răului triumfător. Oare, într-adevăr, scăpaserăm cu toții?! De la Buzău am plecat să petrec o vacanță de o lună la frații mei, Moshe și Yosef, în Beiuș și Oradea. Între timp, fratele meu Itzhak s-a eliberat din armată și era
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de zăngănitul paharelor, de cei doi pași lateral dreapta întrerupți de alți doi la stînga și apoi sus și chiar jos. Parcă eram într-o mașină de spălat cu program automat, uitați acolo de gospodină. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ieșim din ghearele nebunului și fețe blonde zîmbesc unele la altele. Se vorbește în toate limbile, inclusiv prin semne. Cînd avionul atinge pista, se aplaudă, iar un băiețel de vreo șase ani zîmbește. Am scăpat. Ce bine! Părinții albinoși rîd, îl mîngîie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu, am făcut asta la multe ambasade. De cinci ani! Ești sigur că nu-i periculos? Nu risc domnule, am copii mici și... Mă las înduplecat și aprob. Inima îi este cît un purice Omul își pune pe picioare niște gheare în vîrful pantofului. Apoi începe a dansa în jurul palmierului, intonînd o incantație de mai multe ori. Alaroye Ku Se Baba. Ku la Olú Ifa O. Echú omó odara... Ce spui acolo? întreb cînd termină. Îi rog pe Eleggúa și Echú
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
după cîteva minute coboară jos. Eu îmi fac semnul crucii, el nu. Trece la alt palmier și din nou dansează în jurul lui, intonînd aceeași incantație. Cu aceeași viteză urcă, taie precis tecile, inflorescențele și frunzele uscate. Pe palmier rămîn urmele ghearelor adînci cam de cinci milimetri. Cei 12 palmieri sînt terminați cam în două ore și cîteva minute, hai trei ore. Manuel, periculoasă dar bănoasă treabă, glumesc. Dar nu găsesc în fiecare zi. Dimineața fac sacrificiile și uneori le fac degeaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că l-a mușcat o tarantulă. Cu lăbuța cotrobăiește prin găuri și le scoate afară. Începe o luptă în care agerimea întotdeauna cîștigă. Tarantula are o poziție de luptă înfricoșătoare, dar Boboașă nu se impresionează. Lovește cu lăbuța care are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai întîmplă să fie și mușcat. Merg spre piscină pe alee, dar provoc supărare. Doi cuci americani, un pic mai mari ca o vrabie, au cuib în tufișurile de trandafiri chinezești. Chirăie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor naturale. Pentru ei, viața conotează activitatea și duritatea, iar moartea înmuierea și inerția. În orice cadavru, de om sau de animal, ei disting două categorii : de o parte, carnea moale și putrescibilă, iar de cealaltă, părțile nealterabile, precum colții, ghearele și ciocul la animale, oasele, salbele și podoabele din pene la oameni. Un mit povestește că eroul civilizator „a deschis aceste lucruri demne de dispreț, părțile moi ale trupului”. El a străpuns urechile, nările, buzele, pentru ca aceste părți să fie
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
la oameni. Un mit povestește că eroul civilizator „a deschis aceste lucruri demne de dispreț, părțile moi ale trupului”. El a străpuns urechile, nările, buzele, pentru ca aceste părți să fie simbolic înlocuite de lucruri tari, printre care se numără unghiile, ghearele, dinții, colții, scoicile, cochiliile și fibrele vegetale, care constituie materia din care sînt făcute podoabele și cărora le înțelegem astfel semnificația : podoabele transformă moalele în tare ; ele se substituie părților blamate ale corpului, care prefigurează moartea. Ca să vorbim pe șleau
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ar fi fost incinerat, iar cenușa lui demult spălată, s’ar fi răsucit În groapă la auzul veștii că, pentru a ne alia - În NATO - cu celții pe care el i-a Învins și alungat definitiv din țară, lăsăm În ghearele Ucrainei o parte din moștenirea sa. Dar să revin la tratat. Teamă mi-e că dacă acceptăm blidul de linte vom ajunge ca și Isav, slugă a fratelui mai tânăr. De astă dată a unuia vitreg, Ucraina, nici măcar slugă la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de mânecă atunci când, amețiți de veșnicul zbucium specific uman și chiar animal, uităm de rădăcini. Și atunci, să căutăm similitudinea, dacă vreți totemul, În arbore, nu În vreun vultur, indiferent câte stele Îi șad deasupra capului. Acela are clonț și gheare, arborele doar umbră și fructe. Acela e un acaparator distructiv, arborele darnic, iar noi așa am fost Întotdeauna. Vorba lui Topârceanu, pomul nu se dă la om. Suntem desigur supușii istoriei; pentru că o avem. Nota bene: viitorul e prelungirea liniei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scurt: cât ține o revoluție, saltul calitativ propriu-zis. Între două salturi calitative, e viață, adică o libertate limitată de constituții, fie ele ecologice, fie ele politice. Doar eu, pisoiul, sunt liber, chiar să mai devalizez Încă o cămară, căci am ghearele pregătite. Dar, când nu voi mai putea lupta Îmi voi lăsa blănița. „Radiosfera“, 30 septembrie 1999, ora 10,52 45. (Efemera) enigmă Cum să dau buzna În această emisiune decât cu un pretext? Și l’am șterpelit pisicește chiar de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai există - nici În cea următoare, care va avea - evident - alte legi, la fel de neimaginat, imaginația aparținând doar lumii prezente. Un salt calitativ pare a fi apariția rațiunii, Într’un regn irațional, evident În dauna mijloacelor de apărare față de alții - colți, gheare - ori față de mediu - blana, pe care o simpatică prietenă o regretă În glumă ca cel mai eficace fard... N’aș crede, căci saltul n’a fost total: omul, că de el e vorba, a păstrat În Întregime esența biologică a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se decide să-și ia zborul. Căci e pasărea cea mai bună cățărătoare de la noi, capabilă a fugi, literalmente, pe trunchiul copacului, chiar la vale și cu capul În jos, fără a se da peste cap, grație degetelor lungi cu gheare ascuțite. E și inteligent, iar asta puteți s’o luați tot ca pe un atribut al negentropiei: Anume, atunci când se mai dedulcește la fructe tari, precum nucile, jirul ori alunele, le forțează să intre În vreo crăpătură a scoarței, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
le-a venit sfârșitul. Un „aliat“ Îndrăzneț i-a dat un „picior la spate jos“ lui Romulus Augustulus, iar Roma a intrat definitiv În istorie. Era anul 476. Ca specie, am făcut la fel. O specie slabă, fără blană, colți, gheare, sortită dispariției, ca un fel de experiment nereușit al Naturii; dar isteață, deasupra celorlalte, cam telurice. Așa ne-am aliat cu câinele. Căci hălăduia de multă vreme pe lângă sălașele noastre vremelnice, mulțumindu-se cu oasele aruncate. Până Într’o zi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să măriți și populația. Dar același Îngrășământ o decimează. Să fie vorba de o măsură Înțeleaptă a Naturii pentru a vă pune În banca voastră? Desigur, chiar dacă o resințiți dureros. Unii, precum Tennyson au descris Natura ca având dinții și ghearele Înroșite. Sunt de acord cu ei, căci nu văd de ce Natura ar cocoloși una dintre banalele ei unelte ce sunteți nici de ce n’ar sancționa Încercările de evadare. Evadare care pentru ea Înseamnă Întotdeauna un atentat la echilibru. Așezându-mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
foarte măgulitoare: cică eu, ca Nefărtat, am cooperat jumi-juma cu „ăla“, zis Fărtat, la facerea lumii... Și, nemuritor fiind, voi percepe rând pe rând ca banalități tot ceea ce Natura va crea ca nou În evoluția ei. Cred că am pus gheara pe rană: doar pentru Natură totul e banal, ca prea bine cunoscut de vreme ce-i este propria operă. Pentru voi, ca și pentru 356 mine În mai mică măsură, există multe curiozități. Aș putea spune că o infinitate, câtă vreme ele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]