16,018 matches
-
-l ia pe tata și să ardă cărți.(...) Acolo hotărâră dânșii foc,/ Sub nucul mare hotărâră moartea/ Și puseră la zid de vreascuri cartea/ Cu viața noastră însăși la un loc./ Prăpădul vânat cum trosnea sub nuc,/ Parcă ardea tot grâul dintr-o moară/ Aceste focuri le-am avut în țară/ Cenușă lor pe creier o mai port./ S-au ars atâtea cărți și-atâtea hărți,/ Au arestat orașe-ntregi și sate,/ Cam cât au nucii crengile uscate/ De focul-mprumutat din
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
în glie / Loc de popas și mă vei ține-n frâu. Când voi veni, atunci când va să fie, / Să mă aștepți la margine de râu! // Când voi veni, tu să-mi întinzi, zglobie, / Buchet de flori cules din lan de grâu, / Să trec din mal în mal peste pârâu, / Cu suflet doar, în mare bucurie... // Când voi veni, atunci când va să fie!” (“Când voi veni...”) Iar mie, simplu cititor și iubitor de frumos, în toate formele lui, nu-mi rămâne decât
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
nu am ajuns la anii înțelepciunii să pot descifra tainele naturii cum o fac unii oameni, înzestrați de bunul Dumnezeu, care prin puterea simțurilor extrasenzoriale prevestesc un timp bun pentru munca ogorului, o vară cu ploi atunci când trebuie să crească grâul și să lege porumbul, o toamnă bogată, sau intuiesc foarte precis, după cum suflă Austrul, că brazda de pământ va încremeni datorită unei secete cumplite, iar pomii nu vor avea rod și plantele se vor usca în câmp, la fel și
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
plină. Apoi am plecat în oraș la treburile noastre. Până toamna târziu l-am hrănit, la început cu lapte apoi cu firimituri de pâine, și când penajul i-a crescut de luase forma unui adult i-am dat boabe de grâu. Îl înveleam în serile reci cu cărpe, în așa fel să nu-l sufocăm. În timpul zilei era liber era liber și se plimba prin tot balconul, ba, mai mult, începuse să se urce pe o masă ce o aveam acolo
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
fereastra de la bucătărie. Acolo a crescut un corcoduș falnic și pe crengile lui în fiecare dimineață vine și cântă: gugu-ștuc, gugu-ștuc... Noi, când îl auzim, deschdem fereastra, îl strigăm pe nume și îi punem firimituri de pâine, sau boabe de grâu, pe pervazul ferestrei. Sunt zile când nu părăsește‚ “teritoriul” ce simte că este al lui. Al doilea an a venit cu soția lui, au făcut cuib într-un ghiveci de flori, de pe balconul cel mare unde frunzele viței de vie
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
-a fost o iarnă Și frigul ca o zodie nefastă Pătrunde iarna frageda lucarnă Și nu e asta singura năpastă Să ne spălăm în rouă pân-la brâu Să ni se-mbete ochii de lumină Să ne pierdem în lanurile de grâu Și să ne-ntoarcem obosiți la cină Să scăpăm de friguri și vedenii Dă-ne suflu și ne dă putere Să mergem la slujbă și la denii Cu sufletul curat de înviere! Referință Bibliografică: Dor de primăvară / Ion Untaru : Confluențe
DOR DE PRIMĂVARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352090_a_353419]
-
căit. Legat de pâinea din mănăstire, aici s-a mai petrecut încă și o altă minune: când mănăstirea nu a dat masă la hram, de frica foametei, fiindcă nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au început să care grâul din hambare. În amintirea acestei minuni, pocăindu-se înaintea lui Dumnezeu, monahii și-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta mănăstirii, o ladă de lemn, cu pâine, la îndemâna tuturor pelerinilor ce îi calcă pragul. Uleiul de la candela
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
Imagini > POZA DE VARA Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1594 din 13 mai 2015 Toate Articolele Autorului Azed Azed 14 August 2014 · POZĂ DE VARĂ am sa mă îmbrac în galben rozaliu deja mi s-au copt grânele pe câmpuri iar pomii roadele au trecut de parg; așa va crede lumea c'am întinerit și pot cules sa fiu acum și dus la târg cine mai știe poate un negustor de cereale mă va voii vândut pe-o
POZA DE VARA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352113_a_353442]
-
se terminau. Când se bucura omul de răsăritul Soarelui și sosirea Primăverii. Când se mulțumea omul cu două odăi în care să ierneze și cu vatra focului în care sta fălos cuptorul sau țestul de copt pâine din făină de grâu românesc. Gustul pâinii româneștit!... Cum să-l uiți, Dumnezeule, Doamne! Din grâu crescut în lanuri, unde paiul depășea mijlocul voinicului, și era ca deștiul de gros, iar spicul era cât vrabia. Se întindea lanul de grâu până-n marginea drumului, drum
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
Când se mulțumea omul cu două odăi în care să ierneze și cu vatra focului în care sta fălos cuptorul sau țestul de copt pâine din făină de grâu românesc. Gustul pâinii româneștit!... Cum să-l uiți, Dumnezeule, Doamne! Din grâu crescut în lanuri, unde paiul depășea mijlocul voinicului, și era ca deștiul de gros, iar spicul era cât vrabia. Se întindea lanul de grâu până-n marginea drumului, drum îngust, cât lățimea căruței. Nici fir de buruiană nu exista. Când vedeai
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
pâine din făină de grâu românesc. Gustul pâinii româneștit!... Cum să-l uiți, Dumnezeule, Doamne! Din grâu crescut în lanuri, unde paiul depășea mijlocul voinicului, și era ca deștiul de gros, iar spicul era cât vrabia. Se întindea lanul de grâu până-n marginea drumului, drum îngust, cât lățimea căruței. Nici fir de buruiană nu exista. Când vedeai un fir de mac, era o raritate. Parcă și păsările cerului coborau cu grijă pe pământ, ca să nu strivească plantele semănate de om. Grâul
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
grâu până-n marginea drumului, drum îngust, cât lățimea căruței. Nici fir de buruiană nu exista. Când vedeai un fir de mac, era o raritate. Parcă și păsările cerului coborau cu grijă pe pământ, ca să nu strivească plantele semănate de om. Grâul românesc se vindea peste granițele țării. Producția depășea nevoile. Deși se ara pământul cu plugul tras de vite, iar coarnele plugului erau ținute cu mâinile omului. Mâini de țăran. Aspre dar pline de iubire pentru glie, pentru neam. Mâini sănătoase
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
fi respectul pentru pământ? De ce e nemuncit și plin de buruieni, când se discută tot timpul că omenirea se află în secolul vitezei și a tehnologiilor moderne? La ce bun tehnologii moderne, dacă nu se mai știe gustul pâinii din grâu adevărat? Ai grijă de noi, Doamne! IOANA STUPARU Referință Bibliografică: GUSTUL PÂINII RONÂNEȘTI / Ioana Stuparu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1008, Anul III, 04 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ioana Stuparu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
eu acum sunt Eva Și izgoniți am fost din raiul sfânt; Din tot ce-a fost să-i fie vieții plinul Am aruncat dulceața și am păstrat veninul. Ea ea, alunecă roua pe ierburi trupul ei firav păi e de grâu părul cel negru îi curge parau soarele cască, trezit în târziu, degetele-n par și le-ncurcă orbit de frumoasă, ce prin pasu-i zglobiu sânii-și coboară și urcă. ea trece cum fiorul prin trup în urmă-i adie când
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
pentru ale sale, cu toate că era iudeu - postea de două ori pe săptămână, lunea și joia, deși Legea prescria pentru aceasta un singur post anual - cel din Ziua Ispășirii, și plătea zeciuiala cuvenită din tot ce cumpăra, însă nu și din grâul, vinul și untdelemnul obținute din noua recoltă, din care ar fi trebuit să dea zeciuială producătorului. Rugăciunea trufașă a fariseului din Evanghelia Sfântului Apostol Luca 18, 11 păstrează linia rugăciunilor talmudice. Trufia se omologhează cu mândria. Spre exemplificare, voi reda
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
la țară. Mergeam încet, la pas, iar bătrânul cal înainta nepăsător pe drumul străbătut de mii de ori cu aceia care, vremelnic, asemenea mie, i-au fost stăpâni. Uneori mă opream pentru a culege flori primăvăratice sau pentru a mângâia grâul încolțit. Trăgeam în piept aerul înmiresmat. Doream ca timpul să se oprească în loc, iar bucuria renașterii naturii să fie veșnică. Am iubit dintotdeauna primăvara! Calul mă cunoștea acum și era blând ca o pisică. În fiecare dimineață mă urcam în
NU AI VOIE SĂ PORȚI CRUCIULIȚĂ LA GÂT! de DORINA STOICA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352202_a_353531]
-
și mine și de aceea mi-e bine. Doar tu știi cum arată fețele ticăloșiei, doar eu am gustat din amarnica mea bucurie, Singurătatea, care nu se împarte cu nimeni, care nu se împarte cu nimeni... Vezi, ți-a încolțit grâul în palme. Mustul lui devine azimă, laptele cu miere de frământat pâinea de jertfă. Tare mi-e teamă că n-ai să mă placi, nici pe ea, nici pe mine. Dar cum nu pot să mă descotorosesc ca de propria
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
văi adânci, câmpii și râpe, Cu vălul alb ca de mireasă Gătită e, senină și frumoasă. Mătasea fină și-a întins Peste pământul necuprins, Flori de cais și de cireș Dansează lin în univers. De sub stele, de sub flori, Va crește grâul roditor Și ghiocelul, lăcrămioara Iar vor aduce primăvara. Bine-ai venit, iarnă frumoasă Te-am așteptat din nou acasă Deși e frig și-nnourat afară, În inimă-mi e cald și vară... Referință Bibliografică: Bine ai venit, frumoasă Iarnă! / Floarea Cărbune
BINE AI VENIT, FRUMOASĂ IARNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356388_a_357717]
-
niște compartimente pentru mâncare și băut apă, prinse în beton. Îi pregatise un așternut din paie într-un colț să-i fie cald iar mama i-a pregătit ceva de mâncare caldă, într-un tuci; un amestec de tărâțe de grâu și mălai. Toată lumea era pe lângă porc, ca pe lângă un Făt-Frumos. După ce și-a revenit din „moarte”, Ghiță a mâncat puțin din ce i-a preparat mama și l-am lăsat să se odihnească. Fiecare, apoi, ne-am văzut de treabă
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
de multe ori țara noastră este numită: „muzeu sub cerul liber". România mea este țară la răscruce de vânturi, spre soare-răsare dincolo de imensul ocean. Pământul străbun - codrii milenari‚ fântânile cu apă dulce potolind setea aprinsă a călătorului; holdele nemărginite de grâu galben și copt, încărcat de povara bunătății noastre, îngâna o doină în mângâierea vântului neliniștit. Asta-i una din comorile, aurul nostru! Râurile cu apa limpede și înceată ca vorba moldoveanului, brăzdează fața dogorită de arșița valorilor a bătrânei patrii
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
Versuri > Farmec > GEOGRAFIE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului 14 Octombrie 2011. Tot desenând cu degetul pe hartă Contururi care încă ne mai dor, Doamne, cine vrea să ne despartă Grâul de pâine, lacrima de Dor? Doamne, cine vrea să nu mai fie România precum Tu o vrei? Dacă ne-ai dat această geografie, Să locuim în veșnicia ei! Joaca lor eu simt că e deșartă, Iartă-i, Doamne, că nu știu ce
GEOGRAFIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356459_a_357788]
-
gândirii,sunt elemente definitorii ale acestei cărți. Observația lui Artur Silvestri din Prefață și concluzia la care ajunge: când păstoru dispare fără a i se afla substitutul, inevitabil, își face apariția,soluția miraculoasă și tainică:aceasta moare pentru a face grâul să rodească în viitorul nesfârșit și binecuvântat.Precizia argumentelor din Fragmente din vremea persecuțiilor este infailibilă.Eseul seduce întâi de toate prin felul cum se articulează ipotezele și exemplele reale,și prin aspectul clar de construcție închegată, care luminează neașteptat
ALEXANDRU NEMOIANU-FRAGMENTE DIN VREMEA PERSECUŢIILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356457_a_357786]
-
pridvor e plin de viorele. Câtă miere are glasul tău mamă, dulce mi-e gura când de dor mă frământ, nu-i spune tatii că ogoarele-i dragi s-au umplut pân la cer acum de copaci. Nu mai e grâu, nici porumb, viile-s uscate, doar gorunii și fagii din sat fac cetate în ramuri stau cuiburi și păsări vin tiptil și-n noapte și-n zi ne-mbată de tril. Nu știu ce să cred însă cateodată am impresia mamă că
CÂTĂ MIERE ARE GLASUL TĂU MAMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356466_a_357795]
-
seamănă cu ceea ce ni se pregătește? Geneză, cap. 47 scrie: "13 Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte mare; [...] 14 Iosif a strâns tot argintul care se găsea în țară Egiptului și în țară Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii și astfel a făcut ca TOT ARGINTUL acesta să intre în casa lui Faraon. 18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem
URMEAZA FOAMETEA SI ANTICRISTUL. APOI CERURI NOI SI UN PAMANT NOU. de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356500_a_357829]
-
cerul cu ochii cîrpiți pas de jogging în lesa pekinezului cadența largă-a coasei prin iarba crudă - ulciorul la umbră lăcustele-n lan - cosașii ațipiți în umbra dudului poteci de munte - mireseme, cîte lumini și cîte umbre maci aprinși în grîu - peste rapița-n floare o umbră de nor noapte albă - în zori, cu cireșe la urechi luna mahmură cer acoperit - lumina convertită toată în frunze furnicile trec drumul pe pasarelă - asfaltul moale greieri pînă mai ieri - pitiți în role doar
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356508_a_357837]