2,620 matches
-
gravură și desen - București (1970) Expoziția Prezențe artistice la Baia Mare între 1896-1971 - Baia Mare (1971) Expoziția organizată pentru inaugurarea Muzeului din Tg. Secuiesc (1972) Expoziția de Artă Plastică a artiștilor din județul Maramureș în orașul Brașov (1972) Expoziția Salonul Național de gravură și desen - București (1973) Expoziția Salonul de grafică Brașov (1977) Expoziția Salonul Național de gravură și desen - București (1978) Expoziția Salonul Național de grafică - București (1980) Expoziția de desen și gravură Sala Dalles - București (1981) Toate expozițiile județene din perioada
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
organizată pentru inaugurarea Muzeului din Tg. Secuiesc (1972) Expoziția de Artă Plastică a artiștilor din județul Maramureș în orașul Brașov (1972) Expoziția Salonul Național de gravură și desen - București (1973) Expoziția Salonul de grafică Brașov (1977) Expoziția Salonul Național de gravură și desen - București (1978) Expoziția Salonul Național de grafică - București (1980) Expoziția de desen și gravură Sala Dalles - București (1981) Toate expozițiile județene din perioada 1963 - 1995 Expoziția internațioanală cu ocazia Festivalului Internațional al Tineretului - Viena (1961) Expoziția internațioanală Havana
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
Maramureș în orașul Brașov (1972) Expoziția Salonul Național de gravură și desen - București (1973) Expoziția Salonul de grafică Brașov (1977) Expoziția Salonul Național de gravură și desen - București (1978) Expoziția Salonul Național de grafică - București (1980) Expoziția de desen și gravură Sala Dalles - București (1981) Toate expozițiile județene din perioada 1963 - 1995 Expoziția internațioanală cu ocazia Festivalului Internațional al Tineretului - Viena (1961) Expoziția internațioanală Havana, Cuba (1962) Expoziția internațioanală Varsovia; Cracovia, Polonia (1968) Expoziția internațioanală Helsinki, Finlanda Expoziția internațioanală Stokholm;Goteborg
Walter Friedrich () [Corola-website/Science/323594_a_324923]
-
începând cu 1997, când o versiune « Proof » a fost pusă pe piață. În anii de emisiune pari, reversul monedei are întotdeauna gravată reprezentarea Britanniei în picioare. În fiecare an impar, începând din 1999, portretul "Britanniei" ornează reversul piesei. În 2008, gravura reversului este opera artistului John Bergdahl. Începând cu anul 2013 Britannia de argint a fost emisă având titlul de 999‰. Versiunile de colecție "Proof" și "BU" și versiunea "bullion" sunt comercializate de către "The Royal Mint", Monetăria Regală Britanică. Numărul de
Britannia (monedă) () [Corola-website/Science/323682_a_325011]
-
ca la origine să fie plasate de Epagneul continental, care au fost încrucișate în timp cu diferite varietăți de Spaniel de talie mare și exemplare de Pointer. Silueta elansată, elegantă a acestui câine de vânătoare poate fi observată în numeroase gravuri din Anglia secolului al XVI-lea ce doreau să reflecte obiceiurile epocii. Setter Englez este cea mai răspândită rasă dintre toate varietățile de Setter (Setter irlandez, Gordon Setter, Setter irlandez roșu și Setter irlandez roșu cu alb). Forma și calitățile
Setter englez () [Corola-website/Science/323731_a_325060]
-
este o piatră de clasă II, formată probabil prin reutilizarea unui monolit din epoca bronzului. Datarea ei nu este certă, fiind propuse numeroase date, începând cu secolul al VIII-lea. Asocierea cu Máel Coluim a fost propusă pe baza iconografiei gravurilor. În ce privește chestiunea presupusului pelerinaj al lui Máel Coluim, pelerinajele la Roma sau călătoriile în alte locuri îndepărtate, nu erau ceva neobișnuit. Thorfinn Sigurdsson, Cnut și Mac Bethad au fost menționați cu siguranță. Se știe că Rognvald Kali Kolsson a plecat
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
principal". Alături de lucrările lui Vincent van Gogh pot fi enumerate și picturile lui Max Liebermann ("Recoltarea cartofilor"-1895, "Înainte de masă"-1894, "Țărani căutând cartofi"). Foarte bine reliefată este truda țăranilor care muncesc pentru a cultiva cartoful, așa cum reiese și din gravura lui Breton "Recoltatul cartofului" sau lucrarea cu același subiect al lui Schulze. Jules Breton (1827-1906) realizează "Femei lucrând la câmp la recoltarea cartofului". Pentru Michaud Raoul cartoful a devenit simbolul forțelor revoluționare generate din însuși contradicțiile societății (în tabloul "" - "Războiul
Cartoful în arta europeană () [Corola-website/Science/324311_a_325640]
-
plasate la interior în sectorul estic din cauza pantei pronunțate a dealului. Întărirea sistemului defensiv s-a făcut prin ridicarea a unui turn la nord și a altuia cu trei caturi, care avea funcția de turn - poartă, la nord - est. În gravura lui Schlichting din 1850 se vede că turnul nordic avea și el trei niveluri, ultimul având prevăzut drumul de strajă. De asemenea la acest ultim nivel existau două clopote dinaintea Reformei, cel mare având inscripția ""O Rex Gloriae veni cum
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
culoarea, ca de exemplu păr de animale sau mușchi vegetal. Ca substanțe colorante se utiliza ocrul cu toate nuanțele sale, de la galben la brun auriu și cărbunele de lemn; verdele și albastrul nefiind cunoscute. Cel puțin în zona europeană, la gravuri se folosea un cuțit special din silex. Nu se știe exact de ce omul a început să reproducă elemente din jurul său. Se consideră că omul atribuia acestor reprezentări de animale o valoare magică care să-l favorizeze în timpul vânătorii. Deoarece unele
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Dacă la început semnele erau realizate de la dreapta la stânga și citite vertical, odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, semnele au căpătat succesiune orizontală și se citeau de la stânga la dreapta. Această schimbare a avut loc doar la scrierea pe tăblițe, cea din gravurile în metal sau piatră și-a menținut structura primitivă deoarece acestea erau materiale prețioase care erau importate din zone îndepărtate și serveau pentru înregistrarea evenimentelor cele mai importante. A apărut prin urmare o diferență între scrierea oficială și cea curentă
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Tiparul adânc este o categorie a tehnicilor de stampare în care imaginea este incizată într-un suport, numit "clișeu", zonele incizate reținând cerneala. Clișeul reprezintă "negativul" gravurii. Gravarea negativului se face fie chimic, cu ajutorul acizilor (acvaforte, acvatintă, mezzotintă etc.), fie macanic, cu ajutorul dălților sau acelor (ac rece), fie printr-o combinație a celor două (taille douce). Deasupra negativului se așază o foaie de hârtie și se aplică
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
hârtie și se aplică presiune cu ajutorul unei role metalice grele sau cu un mecanism de tip menghină. Presiunea aplicată determină transferarea cernelei din inciziile clișeului pe suprafața foii de hârtie. Imaginea imprimată obținută poartă numele de "stampă" și reprezintă "pozitivul" gravurii. Tiparul adânc reprezintă una dintre cele trei mari categorii tradiționale ale metodelor de imprimare, alături de tiparul înalt (tipar cu zaț, flexografie etc.) și tiparul plan (litografie). În cazul gravurii chimice, clișeul pe care se gravează negativul constă într-o plăcuță
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
hârtie. Imaginea imprimată obținută poartă numele de "stampă" și reprezintă "pozitivul" gravurii. Tiparul adânc reprezintă una dintre cele trei mari categorii tradiționale ale metodelor de imprimare, alături de tiparul înalt (tipar cu zaț, flexografie etc.) și tiparul plan (litografie). În cazul gravurii chimice, clișeul pe care se gravează negativul constă într-o plăcuță metalică, de obicei din cupru sau zinc. Plăcuța este acoperită cu un "vernis", o soluție formată din rășini și un solvent, care nu este atacat de acid. Folosind un
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
plăcuței care a fost expusă prin îndepărtarea stratului protector de vernis, creându-se astfel adâncituri în clișeul metalic. După ce este suficient de corodată, plăcuța este scoasă din baia de acid iar vernisul este îndepărtat pentru pregătirea următorului pas din procesul gravurii. Pentru inprimarea clișeului incizat, se aplică cerneală pe suprafața acestuia asigurându-se buna ei pătrundere în adâncituri. Plăcuța este frecată cu tarlatan (sau altă pânză) pentru îndepărtarea grosului cernelei și apoi ștearsă mai bine cu ziar sau pagini de cărți
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
umplute cu cerneală. Plăcuța și hârtia sunt apoi acoperite cu o țesătură groasă pentru asigurarea distribuirii egale a presiunii presei. După trecerea prin presă, clișeul și hârtia sunt descoperite și dezlipite unul de celălalt, fiind relevată stampa creată. În cazul gravurii mecanice clișeul este incizat direct cu acul sau dăltița, procedurile ulterioare fiind aceleași ca și în cazul gravurii chimice.
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
presiunii presei. După trecerea prin presă, clișeul și hârtia sunt descoperite și dezlipite unul de celălalt, fiind relevată stampa creată. În cazul gravurii mecanice clișeul este incizat direct cu acul sau dăltița, procedurile ulterioare fiind aceleași ca și în cazul gravurii chimice.
Tipar adânc () [Corola-website/Science/325048_a_326377]
-
de arte. construiește atelierul din Băneasa. str. Promoroaca nr.8. În același an, participă la Expoziția tineretului (Sală Dalles), la bienala de pictură (Sală Dalles) și la prima expoziție de tapiserie românească (Sală Dalles). 1969 - Salonul republican de desen și gravura(Sală Dalles). - Expoziție de grup, Mamaia - Expoziție personală de ceramică - București. Sală Galateea (noiembrie). 1970 - Bienala de pictură București (Sală Dalles). - Expoziție de pictură și grafică - Mamaia. - Expoziții de artă decorativă românească la Varșovia și Viena. 1971 - Expozițiile de artă
Marcu Constantin Nircă () [Corola-website/Science/324816_a_326145]
-
Policlinicii "Drumul Taberei"; 1986: Washington, expoziție personală împreună cu Gyorgy Mihail; 1988: Sibiu, Galeriile "Sirius", grafică și pictură; 1988: București, Galeriile "Simeza". Au fost organizate două expoziții personale postum în 2006: la Galeria "Eleusis" din Iași, cu lucrări de desen și gravură, apoi la Galeria "Frunzeti" din Bacău, cu 44 lucrări de grafică. In 2011 au fost prezentate lucrări de grafică în cadrul unei expoziții de grup, la Galeria "Eleusis". Intreaga sa operă a fost analizată in multe articole semnate de critici diferiți
Constantin Baciu () [Corola-website/Science/326194_a_327523]
-
domeniu reprezentativ al artei (olăria, porțelanurile translucide, porțelanurile „verzi” din sec. 17 și „roz” din sec. 18). Caracteristică este și producția de țesături artistice de mătase. În deceniile III-IV ale secolului XX se dezvoltă pictura în ulei și în tuș, gravura pe lemn, afișul, caricatura. În arhitectura modernă, elementele tradiționale se îmbină cu noile cerințe ale arhitecturii și urbanisticii. Expresia han provine de la dinastia Han, care și-a creat o identitate culturală proprie bazată pe o costumație și o limbă diferite
Chinezi Han () [Corola-website/Science/326335_a_327664]
-
olandeză, apoi în franceză în 1668 ca "Description exacte de tout ce qui s'est passé dans les guerres". Acesta conține o listă a navelor olandeze și a bunurilor pierdute în America de Nord. Olandezii au comemorat Tratatul de la Breda cu o gravură patriotică. Părțile au convenit să amâne negocierile despre Orkney (1468) și Shetland (1469) până la o viitoare ocazie. Asediul de la Breda (1624) a fost un eveniment separat, în războaiele olandeze de eliberare, care a fost comemorat de Diego Velázquez în tabloul
Tratatul de la Breda (1667) () [Corola-website/Science/322625_a_323954]
-
cuprinde valoroase obiecte de artă, unele de o vechime apreciabilă, marea majoritate fiind donate de Zoe și Marius Porumb. Vizitatorii au ocazia să admire icoane pe sticlă și lemn, ceramică, mobilier și costume populare, covoare și textile, obiecte de cult, gravuri, vechi tipărituri românești și germane, obiecte metalice sau sculptură în lemn. Pivnița adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
la Magdeburg, unde a continuat să practice medicina. Aici avea să și înceteze din viață, în 1622, în vârsta de numai 54 de ani, lăsând în urma sa mai multe studii nepublicate. „Prima «aventură» multimedia din istorie.” (Dan Mihalache, „Cronica română”) „Gravurile din Atalanta fugiens sunt tulburătoare, pentru că uneori sunt familiare, alteori complet derutante.” (Emilie Granjon, „Cronica”)
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]
-
După primul război mondial, operele sale capătă un conținut militant, apropiindu-se ca factură a limbajului plastic de marea direcție a expresionismului german de după 1920. Spectacolul războiului inpregnează pictura cu de un realism implacabil. Beckmann aduce în lucrările sale (picturi, gravuri), grupate în cicluri, sau prin intermediul portretelor, imagini din viața contemporană în care se consumă drame individuale sau colective. Deși uneori este foarte interesat de culoare, principalele efecte le obține prin simboluri de factură literară, subliniate de contrastele alb-negru și de
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, unde a frecventat succesiv clasa de pictură a lui Rudolf Schweitzer-Cumpăna, cea de sculptură a lui Dimitrie Onofrei și cea de grafică a lui Vasile Kazar. Pentru lucrarea de diplomă (1958) realizează un ciclu de gravuri inspirate din viața muncitorilor din Maramureș. Din 1958 este cadru didactic la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. Între 1958-1985 a fost Conferențiar și apoi Lector al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. A debutat expozițional în 1959. Din 1961
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
un mic sat de lângă Ferrara. Numele lui a fost un Omagiu pentru medic german care ia salvat viața mamei sale în timpul nașterii. A studiat artă în pictori realiști italiene Mario Calandri și Giacomo Soffiantino, favorizând ulei pictură, precum și tehnici de gravura. El a început cariera profesională în 1960 la Paris, Londra și în Milano, unde a trait timp de mai mulți ani. Mai tarziu, el a perfecționat tehnică să în studio român de Riccardo Tommasi Ferroni, una dintre cele mai mari
Walther Jervolino () [Corola-website/Science/329664_a_330993]