2,681 matches
-
din nou dulapul. Am privit de-a lungul barei și mi-am închipuit că sunt în sufrageria lui Stacey, purtând întâi unul, apoi altul dintre costumele și jachetele mele. Am scos un pulover bleumarin închis, un costum negru cu dungulițe gri subțiri, un costum negru simplu, un sacou vechi de velur bej și o jachetă maro de tweed. Am ezitat o clipă sau două în privința smochingului, apucându-l apoi într-un acces de entuziasm și am zâmbit imaginându-mi cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu te-ai înjosit niciodată în felul acesta... Mai băgă în poșetă o cutie de rahat și o pungă de fondante. ― Acum va trebui să te schimbi, draga mea. Pleci într-o călătorie care nu știi cât va dura. Bluza gri de mătase este tot ce poate fi mai indicat... Elegantă și practică. Împreună cu deux-pieces-ul de lâna negru, reprezintă o toaletă ideală la vârsta ta. Perlele vor desăvârși nota de distincție... Perfect! Ai izbutit o ținută convenabilă pentru orice oră. Privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ziarele, s-o îmbărbăteze atât cât era posibil, dar se opri la ideea că probabilitatea ca telefonul ei să fie sub ascultare devenise, de noaptea până dimineața, de sută la sută. În ce privește telefoanele de la providențial, s.a., cel roșu sau cel gri, despre acestea nici n-avea rost să vorbească, erau legate direct la rețeaua particulară a statului. Răsfoi și celelalte două ziare, nu publicau nici un singur cuvânt despre chestiunea respectivă. Ce trebuie să fac acum, întrebă cu voce tare. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a Întins un pocal mie. Vezi pe cineva drăguț pe aici? mă Întrebă, În timp ce ochii ei cercetau Încăperea. Cum arăt? Ținuta fără cusur a lui Lauren se conforma codului tacit de la Hotel Rivington - la patru ace. Purta o rochie lungă, gri deschis, cu volănașe și cu mici buline albe, marca Tuleh. Pe umeri avea un fel de jachetă minusculă, făcută din doar câțiva centrimetri de blană de maimuță obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false și de linii trasate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întâlnisem cu ea la petrecerea de divorț. Phoebe Bébé, aflat la intersecția străzilor Washington și Horatio, chiar lângă buticul Christian Louboutin, se asortează perfect cu pungile pentru cumpărături ale magazinului. Toți pereții sunt zugrăviți În galben pal, iar ornamentele cu gri ca de porumbel. Când am ajuns la magazin, acesta era deja plin ochi de mămici cu părul strălucitor, moarte după baby-buggy, care cumpărau de 750 $ seturi de botoșei și tichiuțe din cașmir destinate unui publicțintă În vârstă de șase săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gripa și are febră. Mai vino pe la jumătatea săptămânii. Atunci o să poți să vorbești cu ea. — Nu, David, a spus tare nepoata mea, coborând treptele. Mă simt foarte bine. Purta o pereche de jeanși negri, vechi, și un tricou gros, gri; într-adevăr, părea obosită, deloc în formă. Palidă și slabă, cu cearcăne întunecate sub ochi, trebuia să se țină de balustradă ca să coboare, îndreptându-se încet spre mine, dar, în ciuda efectelor febrei și gripei, zâmbea, zâmbea cu zâmbetul acela larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sens. Dar e foarte bine ascuns. De pe masa de lucru a artistului pot pleca în lume diamante ori moloz. Sărăcia nu-ți dă talent și nici bogăția nu ți-l ia, dacă din întâmplare îl ai. Iluziile ornează, nu dizolvă griul din noi. Sperăm că, până la urmă, șenilele adevărului vor veni totuși. Împing unii împlinirea speranțelor spre perimetrul pensiei. Stomacul face alergie la iluzii. În tranziția spre democrație, oamenii cred că libertatea înseamnă să traversezi strada pe unde vrei. Nu toți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu noi diseară. Zâmbetul omului se șterse de pe chipul său și-l văzu adunând o cantitate amenințătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o alta: — Mă Întreb dacă nu ai fi atât de bună... ochelarii mi-s plini de promoroacă... Ce vezi În fața noastră? — Niște ofițeri vamali care vin spre noi de la vagonul de serviciu. — Asta-i tot? În uniforme verzi? — Nu, În gri. Doctorul se opri. — Așa? Îi prinse mâinile Într-ale lui și ea simți că-i strecura un plic În palmă. — Du-te repede Înapoi În compartimentul dumitale! Ascunde asta. Când ajungi la Istanbul, pune-l pe poștă. Du-te repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În compartimentul dumitale! Ascunde asta. Când ajungi la Istanbul, pune-l pe poștă. Du-te repede acum! Să nu se vadă că te grăbești. Ea se execută fără să-l fi Înțeles. Din douăzeci de pași, ajunse În dreptul oamenilor În gri și văzu că erau soldați. Nu aveau puști, dar Își dădu seama după tecile baionetelor. Îi ieșiră În cale și se gândi o clipă c-o vor opri din drum. Vorbeau cu repeziciune Între ei, dar când ajunse foarte aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Un colț de bloc de locuințe. O fereastră. Un prichici, în afară. Dincolo de geam - o pisică, grie, frumoasă, privește în afară, cu mândrie. Are și de ce. În partea astalaltă, pe prichici, stau, cu privirile țintă la ea, trei motani: unul gri, ca și dânsa, altul tărcat, alb cu negru, și cel de la mijloc, de la marginea de aproape de alee, galben. Mai întâi, câteva zile în șir, s-au miorlăit și bătut, mai și căzând pe jos, ori zgâriindu-se. Au tot țupăit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sub formule politicoase: dacă Îmi permiteți, please, versuchen Sie bitte, izvenete, prego signora... LÎngă o banchetă circulară, capitonată cu vinilin roșu, un grup tăcut În mijlocul căruia perorează un bărbat robust cu fața congestionată, Între două vîrste, Îmbrăcat Într-un blaser gri; o femeie elegantă cu păr roșu se scotocește În geantă, vrea să-și ascundă fața; tînărul cu ochelari Își șterge Întruna mîinile cu batista țprecis și-a aranjat ceva nu mai vine Înapoi ce-i prost); domnul acela bătrîn Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În casa bunicii, și care-i mergea drept la inimă). Apoi, imediat, mergea singur pe o pajiște imensă și vălurită, cu iarbă Înaltă. Nu vedea orizontul, colinele ierboase păreau să se repete la infinit, sub un cer luminos, de un gri pur. El Însă Înainta, fără șovăială și fără grabă; știa că la câțiva metri sub tălpile lui curgea un râu subteran și că pașii Îl vor duce inevitabil, din instinct, de-a lungul râului. În jurul lui, ierburile unduiau În bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un ins cam bizar, cu care nu se poate discuta cu-adevărat. Soarele se degajă În Întregime, formând un cerc de un alb perfect; lacul Întreg apăru, scăldat În lumină. În zare, culmile munților Twelve Bens formau o succesiune de griuri din ce În ce mai pale, ca straturile de culoare dintr-un vis. Rămaseră tăcuți. La intrarea În Galway, Walcott vorbi din nou: — Am rămas ateu, dar pot Înțelege de ce oamenii sunt catolici aici. Ținutul ăsta are ceva foarte special. Totul vibrează În permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
irezistibil de această viață, de acest freamăt a milioane de vieți. De la jumătatea lui octombrie, o ceață deasă, venită direct de pe Atlantic, acoperi peninsula Clifden. Ultimii turiști plecaseră. Nu era frig, dar totul era scăldat Într-o lumină gri, un gri profund și catifelat. Djerzinski ieșea puțin. Adusese cu el trei DVD-uri cu date, mai bine de 40 de giga. Din când În când, deschidea computerul, examina o configurație moleculară, apoi se lungea pe patul imens, cu pachetul de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cine ce mănâncă cu lingurița (Hans). Chelnerița îmbrăcată în alb și negru se strecoară printre mese și‑i lasă pe adolescenții din înalta societate s‑o trateze ca pe una de‑a lor, astfel încât alb/negru se estompează și devine gri, fiindcă e mai deosebit; trebuie să ai ochiul format pentru astfel de diferențe. Sunt unii care vorbesc cu ea de la egal la egal, deși locuiesc într‑o vilă cu douăzeci de camere din Hietzing. Îi încredințează micile lor griji, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-ți-ai picioarele de fraier moral și inhibat! Și băga-ți-ai și pula-ntre bucile alea la care te tot holbezi. I-e cald și fetei, uită-te cum i-a transpirat fundul! Într-adevăr, un triunghi umed Înnegrește griul pantalonilor. Când oprim, văd același triunghi și pe tricoul roz. Cristina scutură cu două degete gulerul, Își suflă În sân. Poartă sutien, oare cum or fi sânii ei? Încerc să-mi Închipui carne, culori, sfârcuri roz, poate cafenii. Carne strivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de rând, abia scăpat de uniformele stupide în care era nevoit să se deghizeze la parăzile proletare de 1 Mai și 23 august, Sabina avea efectul unui marțian venit să-i sfideze pe bieții pământeni, îmbrăcați toți în negru și gri. Curiozitatea îi dădu afară din case pe vecini. Nea Fane și țața Leana, care, de la plecarea Piratului, nu mai scoseseră nasul din bârlog, se băgau tot mai tare în seamă. O pândeau pe Sabina, intrau în vorbă cu ea: - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Soliman Ciocănaru. Un car cu patru boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei petarde băgată într-o sticlă și privită îndeaproape. Bum! Se zice că în cădere, protectorul curvelor, al copiilor schilodiți de pe Rue Montparnasse și al șmenarilor din Madrid și Ibiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă și eu eram, la un moment dat, pe acoperiș, pe o terasă, de unde admiram intrarea în gară a unei garnituri de tren foarte lungi și foarte elegante; toate vagoanele erau de un gri argintiu. Am vrut să mă urc în tren, dar în acel moment garnitura s-a desfăcut pe mai multe linii și am știut că mai am timp până va pleca trenul meu, dar am început să cobor pe scări ca să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
fără voal - lungă, alb strălucitor, elegantă, dantelată. Până la aceasta pe care mi-a dat-o bunica, m-am mai visat, împreună cu soțul meu, în curtea de la Frasin, chiar pe locul unde o visasem pe Măicuța, dar eram amândoi îmbrăcați în gri destul de deschis, dar nu strălucitor, ci mat. Luni, 26 mai 2008 După toate întâmplările de acum un an, descrise în „Povestea unei reîncarnări”, m-am rugat câteva zile la rând la Părintele ceresc și la Măicuța pentru ca să-mi spună ce
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
terminase ședința de terapie intensivă cu pacientul.. obosită nu îi venea să mai plece. Orele de serviciu trecuseră de mult. Se așeză la marginea patului, aplecându-și fața spre Traian, care-o privi surprins de această apropiere neașteptată, închise ochii gri și-i spuse încet: - Mă doare capul... o durere surdă. Nu-mi vine să mai plec acasă! - Vrei să te frecționez puțin? o întrebă amabil. Ea alunecă fără un cuvânt și mai mult spre el... destinsă, se sprijini moale prin
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din acele timpuri; peste memoria lui se așterneau niște idei confuze vizând acea perioadă. - Nu, nu cred să-mi amintesc! Dar răspunsul lui incert spunea contrariul. Încet gândurile i se sedimentaseră. Conștient, tot mai mult îi reveni în minte lumina gri care-l înconjura atentă... acum își rememora acțiunile de unde o știa! Era asistenta care refuza să ia ceva de la pacienți! Prin asta a ieșit în evidență. A trebuit să rămână noaptea următoare în spital pentru analize. Feciorul îl lăsase instinctual
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai e un trimestru pentru noi cei din clasa XII-a, le va pune media șase și pot intra în bacalaureat! Când a venit olimpiada, care se ținea în trimestrul doi, profesorul Neacșu a scos o hârtiuță din veșnica haină gri și a strigat câteva nume cu elevii care trebuiau să meargă la concurs. Era și Stani trecut pe listă. Se ridică în picioare și îi spune, - Domnule profesor eu cu media 5 nu pot să mă duc, mai bine trimiteți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]