2,871 matches
-
este normal. Ceea ce nu este normal este dorința bolnăvicioasă a multora de a ieși în evidență cu orice preț chiar (și mai ales) fără nici un merit, de ,,a da din aripi pentru a face praf ” , de a se crede mai grozavi decît alții. Vor să fie aplaudați (și nu mă refer aici la actorii care-și fac meseria), vor să fie slăviți de către cei din jur de cele mai multe ori pentru merite imaginare. Chiar și în sferele mai înalte se
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
electorale, care dau o înfățișare nouă negocierii de putere. Se naște poate speranța că starea de lucruri se va îmbunătăți, noua constituție și noii reprezentanții trebuind să fie altfel decât cei vechi: "numai datorită regimului oligarhic România este scutită de grozavele convulsiuni sociale pe care le-au suferit toate societățile burgheze în faza de trecere de la predominarea circulației la aceea a producției. [...] oligarhia noastră a avut chiar iluzia că guvernează pe baza unei constituții democratice. Dar această constituție [...] a știut să
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pedeapsă pentru călcarea legii dumnezeiești. Așa s-a petrecut În cazul dreptului și mult Încercatului Iov. Cei trei prieteni ai lui, care l-au vizitat În timpul durerilor sale, cu toate că nu cunoșteau vreun păcat al lui, Îi ziceau: ,,au nu cumva grozavă e răutatea ta și multe, fără număr, păcatele Îți sunt“ (Iov 22, 5). O diferență Între soarta de dincolo a drepților și păcătoșilor În epoca precreștină este zugrăvită Noul Testament. După parabola Bogatului nemilostiv și sărmanului Lazăr (Lc. 16, 22
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
Florian Becescu nu și-a încheiat studiile începute la Bruxelles. Se va fi întors în țară unde a continuat să scrie. A mai publicat în volum versuri, Spre ziua (Constantă, 1902-1904, 1906), În valuri (Constantă, 1911); un poem alegoric, Poveste grozavă (Constantă, 1909), inspirat din evenimentele de la 1907; eseuri, reunite sub titlul Domnișoara Secession (Constantă, 1908)79. Desigur, a continuat să scrie în presa timpului (în afara celor deja menționate, a mai publicat și în "Arhiva")80. S-a stins din viață
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
s-au naționalizat și s-au desființat afacerile familiei, el a stat acasă. A lucrat mătușa [la serviciu] și el făcea mâncare, făcea dulciuri, era un cofetar extraordinar. Cele mai teribile torturi, îmbrăcate în glazură care mai de care mai grozavă, le făcea unchiul ăsta". Era o extravaganță, o încălcare a normelor în uz, care distribuiau invers rolurile de gen, cu femei gospodine și bărbați care merg la lucru să-și întrețină familia. În mod sigur, nu era o situație comodă
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
unui personaj matur, iese din lectură mai rafinat. Lectura cioplește în noi piatra naturală a instinctelor, ne aduce mai aproape de spiritualitate. Ori omul lipsit de spirit e un eșec al evoluției. România are pe trupul ei cicatrici adânci desenate de grozavul secol XX. Alexandru Șafran le arară pe cele ale comunității evreiești, Ecaterina Bălăcioiu pe cele ale unei mame, Nicolae Steinhardt pe cele ale unui prieten. Pierderea libertății este un îngrozitor eveniment care conduce oamenii valoroși ai unei țări care se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îi cade părul, ceea ce stârnește dispreț până și unei slujnice. Ce-i mai rămâne este să se autodevoreze în introspecții devastatoare și să aștepte pogorârea inspirației! Ai zice că tocmai această predispoziție spre măcinare în autoanalize interminabile ar fi cauza grozavelor suferințe. Oare nu devine analiza de sine un viciu, mai ales atunci când prioritățile sunt altele? Sau poate este singura modalitate de a rămâne om când nici o circumstanță n-ar mai favoriza umanitatea din om? Vorbirea cu sine rămâne singura alternativă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la cer. Cain nu a gândit și mai ales nu a gândit consecințional, el s-a lăsat purtat de ceea ce pândea înlăuntrul său, de dorința fierbinte de a se răzbuna pe un frate care îl eclipsează. Și urmează consecința inturnabilă, grozavă: blestemul, izgonirea, condamnarea la pribegie. Inima iubitoare a tatălui este zdrobită, Abel al lui a fost ucis iar cu ucigașul nu mai e de stat față în față. Cain se tânguiește: „Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lumii trece". Trecere a luminii prin mediul transparent al strălucirii, prin vălul nevăzut de care "se frânge vânt și val". Desăvârșire a creației, act împlinit în opera de artă; dar "privind la raza ei nu știi/ Genunea ce-o născu grozavă/ Și patima ce-i limpezi/ Seninul izvorât din lavă" (Cupa)5. Începutul e nevăzutul, adâncul tulburător din care limpezimea devine posibilă, seninul se eliberează, iese din ascundere. Ne întrebăm: nu e acesta oare imposibilul neobișnuitului, acel cu-neputință să fie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
miezul grăitor/ De unde-ncep luminile a curge"63. Drumul prin pustiu duce vederea până la izvorul care își revarsă lumina în orbita goală, la zvonul întrezărit al celor ce încep să fie, sunt pe calea ființării posibile, "un fel de mări grozave ce încă n-au pornit/ Ce sunt făcute doar și-s gata ca să fie"64. Fără să fie, ele nu sunt văzute în ființa lor deplină, dar se prevăd în ceea ce le dă începutul, le reîncepe creator. Dacă "la început
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abia în pre-ființarea posibilului încă neajuns la rostire, într-un chip care rămâne departe: Dar nu-i cuvânt, nu-i sunt, nu-i nici măcar/ Putere, un strigăt, ori porunci, măcar pedeapsă/ Înviere, Speranță, Nu-s/ Decât un fel de mări grozave fără ape/ Mânate îndelung de mari lumini/ Spre depărtarea care vine/ Îndepărtându-se mereu/ Și-apoi întoarsă blândă mă înflorește". Este natura substanța sau esența ființei, în sensul în care, fiind o putere de dispunere inițiatoare, o pune în ființare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
țări noi cum Australia sau Noua Zeelandă sunt bogate. Nici resursele naturale nu fac bogăția: Japonia n-are resurse și e bogată, Elveția n-are ieșire la mare și are o flotă redutabilă, n-are materii prime și face cea mai grozavă ciocolată, are doar patru luni de căldură pe an și o agricultură de succes. Alte țări au bogății În subsol sau pe sol și sunt sărace - nu dăm exemple. Atunci ce dă bogăția? O resursă umană: atitudinile. Adică, Înșiruie autorul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de atenție cu cafeaua. Citesc că ulcerul este frecvent la elevi. Nu-i ușor să fii profesor în ziua de azi. Trebuie să încep să merg cu metroul la serviciu. Azi alte măsurători pe terenul de construcții. 20 mai Inspecție grozavă în teritoriu împreună cu Gård. Vizită la statul major. Cpt. Rosén de mare folos în context. Comandat helicopter care ne-a așteptat la Visby. Petter extrem de invidios. Până și Johan interesat. Zburat mai întâi ruta Visby-Fårösund, cam ceață, dar interesant. Luat
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Adevărată angoasă a morții. Ce-o fi cu asta? N-am mai avut probleme de 20 ani. Ar trebui să mă plimb un pic. 18 iunie În plimbarea nocturnă mă întâlnesc cu bunicul Blenheim-Ahlskog. Ne-am mai văzut pe fugă. Grozavă figură, aproape 80 dar arată de 65. Înalt și zvelt. Am ajuns până la țărm, companie cu adevărat plăcută, am uitat de inimă. M-am simțit ciudat de volubil, cu tot nembutalul ( Ar fi trebuit oare să mă simt somnoros din cauza
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Ora 01 Puls 100 130, neregulat. Respiră cu horcăituri. Ora 1.35 Decedat 6 decembrie (Zi de pregătiri) Toată ziua m-am chinuit cu piatra. E greu cu o singură mână. Nici forma în care sunt nu-i cea mai grozavă. Suprafața e foarte tocită, se poate citi aproape numai numele: Niels Krabbe, pastor, d. 13 iunie 1703. Nu-i cine știe ce plăcere să deschizi un mormânt. Pun "Knickerbocker-ul" deasupra, nu arată nimic. În debara găsesc cazma, rangă și frânghii. Jos e
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Regiunea aceasta de stepă era des bântuită de vânturi puternice cu rafale ce făceau foarte rău răniților, majoritatea neobișnuiți cu zborul. Uneori pilotam cu mâna stângă, iar cu dreapta susțineam capul rănitului, sau vasul în care vomitau; <indescifrabil> în durerile grozave ce îndurau, se încleștau de braț și umăr trăgându-ne din scaun; atunci trebuia foarte multă forță și blândețe în același timp, încurajând cu vorba pe cei ce erau conștienți încă. Căpitanul nostru ne însoțea și el acum transportând răniți
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ajute”. Seria numirilor onorifice a episcopilor s-a întrerupt atunci când papa Iuliu al II-lea l-a numit episcop de Argeș pe Dionisie de Gilău (la 29 octombrie 1512), canonic al catedralei din Alba Iulia. După moartea acestuia a venit „grozavul flagel care a zguduit din temelii catolicismul”, adică Reforma, astfel încât această episcopie nu a mai fost conferită nimănui. Misionarii franciscani conventuali și observanți maghiari au ținut piept cu dârzenie husiților, calvinilor, luteranilor și unor pseudopreoți schismatici, greci sau slavi, „vlădici
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
bine seama să nu fiți înșelați de mine, un vorbitor, zic ei, nemaipomenit. Și nu le-a fost rușine că vor fi pe loc dovediți mincinoși de mine prin fapte, de vreme ce nu arăt a fi câtuși de puțin un vorbitor grozav, iar aceasta mi se pare cea mai mare nerușinare a lor, dacă nu cumva prin «a fi un vorbitor grozav» ei înțeleg «a spune adevărul»; căci, dacă asta vor să spună, aș putea consimți că sunt și eu orator, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
vor fi pe loc dovediți mincinoși de mine prin fapte, de vreme ce nu arăt a fi câtuși de puțin un vorbitor grozav, iar aceasta mi se pare cea mai mare nerușinare a lor, dacă nu cumva prin «a fi un vorbitor grozav» ei înțeleg «a spune adevărul»; căci, dacă asta vor să spună, aș putea consimți că sunt și eu orator, dar altfel decât ei”. De unde rezultă că numirea adevărului rămâne scopul suprem al comunicării. Ceea ce afirmă răspicat chiar Socrate, mai departe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
în fiecare an, în postul Paștilor, zidurile se văruiesc și acoperișurile se spală (sau se revopsesc la nevoie) pentru tot restul anului. Aș vrea să petrec un post al Paștilor acolo, numai ca să asist la această zugrăveală generală. Ce roboteală grozavă trebuie să fie! Dar cîmpurile... Ei, da, cîmpurile sunt acoperite cu cimbru! În locul trifoiului irlandez, circulam printre mii de hectare de cimbru cretan. Cimbrul care, alături de portocali și de măslini, formează bogăția insulei. Odată florile de portocal dispărute, văzduhul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o viața plăcută În continuare și să Începi anul 1985 cu bucurie fiind că Îți va merge așa până la sfârșit. Facsimil din scrisoarea către Liviu Te Îmbrățișez cu drag, Malin” ,,La mulți ani!” ,,P.S. Ai niște vișine și niște prune grozave și cred că mă vei ierta dacă Îți spun că nu m-am putut să mă opun tentației și am ,,sustras” câteva... Te rog expediază-mi o carte de karate. Salutari din partea Alinei.” Presa locală, familia și prietenii au fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
oraș nou, oameni noi... vârsta). Și acum sunt la fel de... în căutare, dar colaborarea la Opposites Attract este delicioasă. Domnul regizor, într-un duet superb cu Dorina Chiriac, a reușit să adune o echipă extrem de frumoasă alături de care am petrecut momente grozave. Este un om bun. Pentru mine e suficient. Cineva îmi spunea că oamenii grași sunt buni. Florin e o excepție. Și îi place să fie așa. Și îi stă bine. Neîncadrat. Nu crede că rama e importantă, ci senzațiile-culori pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
procedeu de adverbializare s-a putut extinde și la determinanții adjectivului: e gol pușcă; e frumoasă foc, uneori însă, prin elipsa adjectivului care determină la rîndul lui un substantiv, elementul adverbial ajunge adjectival: e o fată trăsnet (= e o fată grozavă ca trăsnetul). 68 Limba română are desigur și mărci sufixale pentru adverbe, dintre care cea mai frecventă este -ește. 69 Prin formă și prin conținut, sufixoidul -weise se apropie de substantivul das/die Weise "fel, chip" , constatîndu-se astfel o similitudine
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
inclus pe Postum printre personajele sale. Fântâna Blanduziei stă, parcă, sub semnul odei II 14, care se deschide cu versurile : Hei, Postume, Postume, -n aprigă fugă/ se spulberă anii și-n van e-orice rugă,/ căci nici bătrâneții ce vine grozavă,/ nici morții nenfrânte n-aduce zăbavă . Ironic, Macedonski, luat drept model al personajului Zoil - după cum atestă, de pildă, scrisoarea lui Alecsandri către Ion Ghica din 9 ianuarie 1883 - constată identificarea bătrânului dramaturg cu protagonistul său, poetul latin : Coprins de-al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
stingher. Eroul lui Victor Eftimiu reacționează diferit când este alungat de cei pe care i-a susținut mereu. Confruntat cu josnicia oamenilor, Herakles îi reproșează titanului că a încălcat rânduiala divină pentru astfel de făpturi nedemne : Aceștia îți fură muritorii,/ Grozavii tăi prieteni, fierarii și păstorii,/ De-al căror drag Olimpul ne fuse tulburat ! (IV, p. 112). Prometeu își deplânge amar iluziile pierdute cu privire la favoriții lui : Mă vezi înfrânt de atâta nerecunoștință,/ Revolta și dezgustul sunt noua mea credință/ Cu ochii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]