3,185 matches
-
dat peste un halat de casa, roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de sperietoare de ciori. Am mâncat noi pe săturate, am băgat și în sân cât am putut pentru cei rămași acasă, am luat și halatul de speriat ciorile, ca să fie tacâmul complect și am început să coborâm, bucuroși că acțiunea a reușit. Deodată, colegul meu de ispravă, calcă pe o ramură mai slabă, care se rupe cu zgomot și-i alarmează pe cei din casă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
îndreptat pusca spre ușă. Am știut ce urmează. Am sărit cât am putut mai repede din cireș și am luat-o la fugă de ne scăpărau calcâile. Dar n-am lăsat din mână având cu noi si sperietoarea de ciori, halatul cel roșu. De ce l-om fi luat și pe acela nu știu. Din teribilism cred, foarte probabil. După noi, fugea colegul-proprietar, care ne-a cam recunoscut. Am dat buzna pe poarta internatului și cu ultimele puteri, am continuat goana pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
tuturor colegilor, care nu se puteau opri din râs cu hohote, de pățania noastră. A doua zi, proprietarul ne-a reclamat la școală, dar ne putând dovedi ceea ce afirma, totul a rămas baltă. O bună bucată de vreme după aceea, halatul cel roșu cu buline, a stat agățat de becul camerei, pentru a ne proteja ochii de strălucirea luminii. Pelerinaj la mănăstirea Putna Nu știu ce ne-a venit într-o zi, să plănuim un pelerinaj la mănăstirea Putna. Grupul de pelerini era
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
că-l ajut să-și rezolve o problemă. E nou aici, nu cunoaște orașul. Marinela și-a desenat pe fața grăsulie un zâmbet lătăreț în semn de aveți toată încrederea, doamna doctor, da se poate!... Doctorița și-a schimbat grăbită halatul alb cu fulgarinul ei care-i venea extraordinar, și-a luat geanta și pur și simplu a zbughit-o din cabinet, alături de tata. Au ieșit alergând din clădirea dispensarului. Aveau aerul unor adolescenți care tocmai făcuseră o poznă. Tata era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
soția, care chiar și când purta tocuri era mărunțică și se pierdea printre elevi. Rășcanu nu s-a mirat deloc când, sunând la poarta „vilei muncitorești“ în care locuiau odinioară alde Ceampălău, persoana care a ieșit să-i deschidă, în halat și papuci, urduroasă și ciufulită, era chiar vaca de Rodica. Destinul nu e acompaniat întotdeauna doar de trompeți și de tobe, uneori ajunge și un clopoțel, ca să înțelegi că e vorba despre destin. Rodica se apropia pe aleea din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mediană, unde nu ai aer și primești în față prin cele patru ferestre uriașe lumina zilei sau, noaptea, lumina crudă a becurilor din stradă. Douăzeci de inși în cameră - scandal, certuri, glume etc. Cămăși de noapte țărănești, pijamale de mătase, halaturi etc. Instalația sanitară primitivisimă. Noapte quasi-ne dormită. Când am intrat în somnul mai adânc - vizita a foarte multe muște. Puțin după aceea - zgomot mare, agitație: e ora cinci și jumătate - oră considerată bună de plecat la plajă (superstiția ultravioletelor). Tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
venind aproape în fiecare zi, devenise îngerul meu păzitor. Odată l-am văzut cocoțat la ferestruică deasupra capului meu și pe Mircea Săucan - și m-am cutremurat de oroare. A venit să mă vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și am putut astfel să stăm mai mult de vorbă. Afară bântuind căldurile bucureștene și având eu jena mică, mă lăfăiam zi și noapte doar într un minuscul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
au dus singuri, în familie... Apoi ne-au chemat și pe noi - prietenii -, pe Negoițescu, pe Lucu Andreescu, pe mine... Au făcut slujbe de pomenire și parastase, au împărțit colive și câte ceva din lucrurile celui mort. Eu am primit un halat de casă de mătase roșie și un batic, de asemenea roșu, ținuta de interior a lui Mihai când se voia cochet... și, totodată, Alice a început să-mi dea cu porția și pe numărate din hârtiile vechi ale lui Mihai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bunicul își putea acum trăi din plin ambele pasiuni deodată, căci cea de-a doua pasiune a lui era să vorbească ungurește. Pe mine mă lăsa să-l însoțesc ca să-nvăț ungurește în timp ce juca șah. Cumnatul bunicului, tâmplarul, purta un halat de lucru, iar halatul ăsta era cu totul din rumeguș- doar ce mai zăreai pe la subțiori un petec de pânză maro. și purta o bască de rumeguș, și-avea tâmplele și urechile de rumeguș, și o mustață groasă tot de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trăi din plin ambele pasiuni deodată, căci cea de-a doua pasiune a lui era să vorbească ungurește. Pe mine mă lăsa să-l însoțesc ca să-nvăț ungurește în timp ce juca șah. Cumnatul bunicului, tâmplarul, purta un halat de lucru, iar halatul ăsta era cu totul din rumeguș- doar ce mai zăreai pe la subțiori un petec de pânză maro. și purta o bască de rumeguș, și-avea tâmplele și urechile de rumeguș, și o mustață groasă tot de rumeguș. Făcea mobilă, podele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e cât se poate de logic că lui Lenin îmbălsămat i se cuvine în Piața Roșie o vilă, în vreme ce omul obișnuit trebuie să se descurce la cimitir cu o garsonieră. Fără să aibă habar de germana RDG, tâmplarul ungur cu halat de rumeguș transpunea în practică termenul „mobilă-de-pământ“. Pragmatismul muncii sale transforma sicriele din casă în mobile care - o dată omul culcat în ele - erau apoi vârâte în pământ. Toate produsele sale de tâmplărie erau așezate de-a valma, după cum o îngăduia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pantoful drept și-mi roade călcâiul. Mama vâră degetul în pantof, scoțând piatra din el. Merg mai departe până ce ajung la marginea ochiului ei, unde dau peste un gard de cimișir; în fața lui, pe un scaun, șade un bărbat în halat alb, care mângâie un dulău și-mi zice: ăsta-i câinele-rac. Desigur, la trezire am știut imediat că de-acum înainte obrazul mamei își are și el umbra lui însemnată. Chiar așa a și fost: la prima revedere cu mama
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
apoi, toate piesele componente ale confortului oferit de un pat metalic de tip cazon erau puse în ordine la locul lor, gata să primească pentru o perioadă de timp un nou pacient încrezător în miracolul tămăduirii săvârșit de persoanele în halate albe, dintre care unele uitaseră din păcate! că odată, cândva, rostiseră și ele solemnul și emoționantul "Jurământ" a lui Hipocrate: "Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vasului în partea exterioară, bălăngănindu-se suspendate și zdrențuite ori de câte ori se producea un curent de aer când vreo asistentă, sătulă până-n gât de rezistența acestor agonici care se încăpățânau să trăiască, traversa grăbită și indiferentă salonul, fâlfâindu-și revoltată poalele halatului într-un suprem și arogant dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama turna leșie în vas, apoi cu o cârpă freca bine-bine toată suprafața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-a retras în cămăruța lui, în timp ce tata, afară, îi turna din căldare apă cu cana mamei pe bustul gol, străduindu-se să îndepărteze, pe cât posibil, urmele unui duș surpriză. Părinții noștri au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine avea menirea să-l scape de o asemenea belea pe bietul gospodar? Doar el, șintărul. În concluzie, putem afirma fără teama de a fi contraziși că șintărul era echivalentul funcționarului în halat alb, desigur la un alt nivel! -, care se ocupă de igienizarea mediului, de protecția mediului înconjurător, de salubrizarea lui. Greu de crezut dar se pare că în momentul în care persoana despre care discutăm intra în tură, îndeplinindu-și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Athos, a aterizat lin cu picioarele pe un teren solid, înțelegând perfect mesajul codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele, care stăteau în spatele tejghelei, purtau halate albe. Când am coborât, prima imagine care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei în alb, cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă, m-am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dreptatea După revoluție, profesor la Universitatea „Spiru Haret“ din București. și egalitatea, idealurile scumpe celor mai buni fii ai acestui popor au devenit realitate: Partidul Comunist Român.“ (România liberă, 22 august 1973) „L-am văzut cu casca minerului, salopeta muncitorului, halatul medicului. L-am întâlnit în lanul de grâu cu secera în mână și la volanul tractorului. L-am urmărit suind pe schele și coborând în adâncul minei. L-am văzut sub soarele dogorâtor al verii și sub rafalele de ploaie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
TOVARĂȘE DE DRUM - Experiența feminină în comunism Cuprins Prefață (Radu Pavel Gheo și Dan Lungu) Adriana Babeți - Sarsanela Anamaria Beligan - Halatul Veronicăi Carmen Bendovski- Lungul drum al comunismului către sfârșit Rodica Binder - Chiar așa? Adriana Bittel - Servus, Reghina Mariana Codrut - Atunci am învățat să renunț Sanda Cordoș -Din umbra viitorului luminos Nora Iuga - Dragă Gheo... Cerasela Nistor - Cerul negrurozaliu Ioana Ocneanu-Thierry
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un Trabant (nuvele, Curtea Veche, 2003), mamabena.com (roman, Curtea Veche, 2005). În prezent, pregătește romanul Windermere: dragoste la a doua vedere, din care unele fragmente au fost publicate în revistele Familia și Quadrant. Detalii suplimentare pe www.beligan.com. Halatul Veronicăi Când mă gândesc la primele întrebări-răspunsuri privind dragostea trupească, îmi apar în minte instantaneu câteva obiecte-simbol: chiloții tetra, pliculețul cu fluturaș, masa de bucătărie și undeva, departe, fluturând deasupra contingentului, halatul Veronicăi. În epoca G-string-ului, e greu de imaginat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și Quadrant. Detalii suplimentare pe www.beligan.com. Halatul Veronicăi Când mă gândesc la primele întrebări-răspunsuri privind dragostea trupească, îmi apar în minte instantaneu câteva obiecte-simbol: chiloții tetra, pliculețul cu fluturaș, masa de bucătărie și undeva, departe, fluturând deasupra contingentului, halatul Veronicăi. În epoca G-string-ului, e greu de imaginat umilul și ubicuul chilot tetra. Era confecționat din bumbac reiat, avea tiv cu elastic în talie, o croială cincizecistă și o singură (non)culoare: alb. Și însoțea cu fidelitate femeia română din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
timpul, îmi devenise mai apropiată decât o rudă. Bunica, în stilul ei flamboaiant și evaziv, mi-a retezat-o scurt: pe vremea ei, bărbații mergeau la bordel să se răcorească; damele de consumație nu se îmbrăcau decât sumar, maximum în halat, purtau întotdeauna roșu și negru și aveau felinar roșu la poartă. Ce mare lucru, ce atâtea întrebări? Doamna de Franceză m-a îndemnat să citim și să analizăm Nana de Émile Zola, judecând că, în felul acesta, va îmbina interesul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o ușă sau fereastră, drept pentru care ușa Veronicăi, care până atunci rămăsese deschisă, pentru a lăsa aerul să circule, se trânti cu putere. Pe partea până atunci ascunsă a ușii am descoperit, în toată splendoarea sa lucioasă, un magnific halat de curtezană, lung și languros, negru cu maci roșii. Atunci am înțeles. Nu doar că Flutur Veronica era singura mea cunoștință în carne și oase care se încadra cu brio în categoria „prostituată“. Era ceva mult mai important: în mod
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică, precum suratele ei de pe pereți. Nu prea știu când și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]