8,202 matches
-
Iertați-mă, domnișoară! Cu aceste cuvinte și cu un gest rugător, doctorul Tomescu s-a răsucit pe călcâie și a trecut dincolo exact în momentul în care intra și Ofelia, aproape alergând, fiind alarmată de colega ei prin soneria de pe hol. Iuliana a înțeles situația de urgență. S-a ridicat, a băut două înghițituri de apă și s-a apropiat de fratele ei. A examinat aparatele. Totul era ca la carte, semn că fratele ei este pe mâini bune, iar starea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
ferit că, Doamne ferește! Cine aude ne poate face rău și nouă și băiatului dumitale și n-o să ne fie bine, omul lui Dumnezeu. Nea Petrică, fără sânge în obraz și speriat de cuvintele femeii, o trase de cot spre un hol dinspre magazia de piese de schimb, pe unde numai vântul mai trecea pe sub uși, își aprinse cu greu o țigară care-i cădea printre degetele ce-i tremurau și o îndemnă pe femeie să vorbească: - Da spune odată, femeie, că
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
era farmacia unde părinții colegei de bancă, farmaciști, vindeau prafuri de leac, siropuri de tuse și alte medicamente. Uneori mă invitau la masă pentru a gusta din bucatele lor evreiești iar când sărbătoreau Paștele îmi dădeau puțină azimă tradițională. În holul întunecos de la intrare, lângă scara șubredă din lemn era un pian negru, uriaș. Înainte de a urca sus, in camera Iolandei mă opream puțin lângă acesta pentru a zdrăngăni clapele albe și lungi. De aici, de la farmacie mai erau doar câțiva
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]
-
armatei române de-a lungul timpurilor. Pe frontispiciul porții stătea scris cu litere mari aurite: ONOARE ȘI PATRIE. Aceste litere aurite te umpleau de emoție gândindu-te la trecutul glorios al oștirii române pe câmpurile de bătălie. A urmat vizitarea holului de intrare în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde am admirat tablourile marelui pictor cel ce a fost Sabin Bălașa, ce acopereau pereții sălii „Pașilor pierduți” cum era denumit acest hol măreț, tablouri în care predomina culoarea de azuriu. Și de
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
al oștirii române pe câmpurile de bătălie. A urmat vizitarea holului de intrare în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde am admirat tablourile marelui pictor cel ce a fost Sabin Bălașa, ce acopereau pereții sălii „Pașilor pierduți” cum era denumit acest hol măreț, tablouri în care predomina culoarea de azuriu. Și de o parte și de cealaltă a bulevardului străjuiau clădiri mărețe cu o arhitectură plină de istorie, fie că acum funcționau în ele spitale, teatre, sau sediile diferitelor instituții de stat
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
ochii mari, speriată. Avea vedenii? Era umbra lui Mărțișor? Vreo stafie? Clipind, își dădu cu palma peste față. Stafiile nu dispărură. Ba chiar urcau treptele în fugă. Inima începu să-i bată puternic, descuie ușa și începu să alerge pe hol ca disperată, oprindu-se în ușa palatului. Da, da, da! Era Mărțișor cu Norocel... Fără să spună un cuvânt se repezi la el și-l îmbrățișă, sărutându-l în neștire pe ochi, pe gură, pe obraji. Murmura: - Spune-mi că
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
de la intrarea în bloc, Iuliana avu o ușoară tresărire ce nu-i scăpă lui Eugen care, cu cel mai firesc gest, o încurajă să intre. După ce s-au eliberat de sacoșe, el o invită cu o reverență comică înapoi în hol: - Și acum, draga mea, să vedem cum ies eu la inspecția de fond a forului superior pe linie de marketing! Iuliana înaintă destul de timid în fiecare cameră, neputându-și reprima exclamațiile de uimire: - Wow! Ce frumos miroase și ce curat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
Ce mă ați venit cu gașcă aici la mine, nu îmi place treaba asta,” tună Filip cu vocea sa groasă, puternică. ,,Eu am venit doar cu George pe ceilalți i-am găsit aici,” spuse Nando. Filip tăcu și intră în holul casei, Nando se luă după el și odată ajuns în hol închise ușa și îi spuse lui Filip: Nu uita ca tata ți-a adus-o pe Tudorița femeia asta pe care o ai în casă acum, de ce te porți
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
place treaba asta,” tună Filip cu vocea sa groasă, puternică. ,,Eu am venit doar cu George pe ceilalți i-am găsit aici,” spuse Nando. Filip tăcu și intră în holul casei, Nando se luă după el și odată ajuns în hol închise ușa și îi spuse lui Filip: Nu uita ca tata ți-a adus-o pe Tudorița femeia asta pe care o ai în casă acum, de ce te porți așa, eu am o datorie la George așa că invită-l înăuntru
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
medicii nu îi acordaseră șanse prea mari de supraviețuire, declarându-se extrem de rezervați, loviturile primite fiind incompatibile cu viața. Acum, cei prezenți, medici și asistente, încercau cu ultimele resurse să mai câștige ceva ce, se pare, era deja pierdut. Pe hol stătea o femeie cu privirea pierdută, o mână de femeie, care părea să aibă vârsta de șaizeci și cinci, până în șaptezeci de ani. Purta o rochie de stambă de culoare maro închis, dar care păstra niște pete uscate și închise la culoare
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
lacrimile. Se apropie de ea, scoase sticla cu apă din geantă, își udă mâna puțin și dădu cu ea umedă pe fața femeii ștergându-i lacrimile, apoi, îi dădu să bea puțină apă. Puse sticla deoparte, pe măsuța mică din hol, apoi, întorcându-se tăcută către femeia dărâmată de durere, îi prinse mâinile bătrâne și muncite cu mâinile ei și cu voce blândă, joasă, rosti: - Trebuie să fiți tare! Dumnezeu nu vă va lăsa! Trebuie! Pentru fiica dumneavoastră și pentru copii
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
la doctor și la ușa Reanimării, apoi la Emanuela și la Dragoș și iar la doctor. - Ilincaaaa! Fatăăă, cui m-ai lăsaat mamîîî! Strigătul mamei a cutremurat întreg spitalul de neurochirurgie, timp de câteva secunde repetându-se, parcă, prin toate holurile și încăperile. Cei prezenți au rămas încremeniți, însuși timpul părând a-și fi oprit curgerea. - Îmi pare tare rău, „mamă”, dar, din nefericire, nu a avut nicio șansă... Fiica matale... nu mai este..., spuse doctorul. Femeia plângea prăbușită în brațele
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
să-mi înving sentimentele de tristețe, de milă și regret aflând cu mult timp în urmă desire boala necruțătoare care pusese stăpânire pe el. Cu puțin timp înainte de moarte, m-am hotărât să merg la spital pentru al vedea. Pe hol, m-am întâlnit cu mama lui care, văzându-mă, a început să plângă transmițându-mi și mie același sentiment de jale. Nu am mai ajuns în salonul unde era, zăcând pe acel pat de spital. Făceam un pas înainte și
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
pe tata! - Haide, dragă, o să întârziem la nuntă! - Nu mă duc la nici o nuntă! Vreau inelul meu de aur cu rubine! - Și eu de unde să ți-l scot? Bunica și tata o așezară pe mama cu grijă pe fotoliul din hol și începură să întoarcă amândoi casa pe dos. Nu scăpă nici un colț neverificat, din baie și până în cămară. - Asta e, zise tata într-un târziu, trebuie să te obișnuiești cu ideea că l-ai pierdut! Mama începu să plângă și
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
făcut pe Zbierea să se ridice de pe bolnav și să iasă precipitat pe ușă. După plecarea vizitatorului, bolnavul a rămas nemișcat într-o poziție nefirească, capul îi atârna în afara patului,aproape că nu mai sufla, o asistentă care trecea pe hol a văzut pacientul prin ușa rămasă deschisă după plecarea intempestivă a directorului. S-a apropiat de pat, a ridicat capul bolnavului și l-a pus pe pernă, apoi i-a întins picioarele și l-a învelit. A apăsat butonul de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
mâna tremurândă de nervi și supărare, știa că semnează pentru ultima oară ca director, a semnat dosarul prin care Gilă devenea copilul familiei Pleșoianu. -Era să uit, ieri am fost la spital, am o rudă internată acolo, se vorbea pe holuri că un anume Corcoduș, patronul unui lanț de magazine, e gata să moară. Tot gurile rele mai spuneau că leșinase după ce fusese vizitat de o namilă cu numele de Zbierea. Nu cred că are legătură cu dumneavoastră, nu-i așa
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
mai pronunță și doctorii ăștia” își mormăi în barbă nemulțumirea, Costache Agarici. Cum să renunțe așa tam-¬nesam la mâna-i venerată. „Mai bine mor odată cu ea. La ce-i bună viața fără onoare?" mai mormăi el în timp ce traversa îngândurat holul de trecere din fața caselor de bilete. Mâna pe care voiau s-o amputeze îi adusese noroc. Avea în sfârșit o întâlnire decisivă, după o sumedenie de alte întâlniri ratate. Își găsise în cele din urmă jumătatea. Acceptase. Azi venea cu
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
mașină, dădu Mama Zmeilor un verdict ferm! Hai, acasă! Inert, domnul T se supuse ordinului. - Mersi, te pup, rosti, la despărțire fiara apocaliptică holbând ochii și țugu- indu-și buzele într-un mod foarte semnifi- cativ. Apoi dispăru în întunericul holului. Pentru ca să nu i se vadă lacrimile, domnul T rămase la volan. Apoi fugi la garaj, se schimbă, își luă trusele de curățenie și se puse pe treabă sperând să redea ceva din strălucirea acum cam terfelită a Didinei. Cu acest
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
nu mâncăm pe nimeni, spuse Veronica de la înălțimea rangului pe care dorea să-l evidențieze. - Vă mulțumesc... desigur... din nou bună ziua. Sunt puțin obosită de pe drum. - Nu-i nimic. Ai timp să te odihnești. Poftim în living. Amfitrioana pășea prin hol spre living cu mersul ei înțepat, lăsând în urmă o adiere suavă de parfum fin. Doctorul Ștefan a rămas să închidă ușa vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
în lumină fruntea pleiadei de actori români de ieri și de azi, prin actul artistic sau urmele lor clădite în istoria culturii românești! Pe 25 martie 2015, actrița Valeria Seciu a fost decorată de către Alteța Sa regală Principesa Moștenitoare Margareta în Holul de Onoare la Castelul Peleș în numele Majestății Sale Regelui Mihai I al României. Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Valeria Seciu. O mitologie intimă, departe de singurătate / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507
VALERIA SECIU. O MITOLOGIE INTIMĂ, DEPARTE DE SINGURĂTATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362721_a_364050]
-
în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului E ca într-un lift în care respirația necunoscutului e terapeutică. necunoscutul deschide ușile liftului și te priveste ca și cum ți-e prieten. dar tu nu știi de ce treci de pe hol în lift. locuiești la parter și ai impresia. o vagă impresie că dacă ai urca etaj după etaj cu necunoscutul ai reuși să îl cunoști. să îl cunoști ești întrebat la ce etaj veți coborî. dar necunoscutul locuiește la parter
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
supraveghere. Știa că au existat suspiciuni în alți ani că anumiți elevi ar fi primit fițuici în timpul testului scris, lucru ce nu s-a dovedit niciodată. Soneria suna strident intrarea la cursuri. Din cancelarie se auzea destul de deslușit forfota de pe hol, cum elevii se grăbesc spre clase. Imediat și profesorii începură să se ridice de pe scaune și să se îndrepte spre ușa cancelariei. Sebastian mai zăbăvi câteva clipe. Parcă nu avea chef să se ridice. Era poate un sentiment de moment
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
avea chef să se ridice. Era poate un sentiment de moment. Nu trebuia să-i dea importanță. În fine, se ridică și se îndreptă alături de ceilalți colegi spre ieșire și implicit spre clasa unde avea curs. Când ajunse în capătul holului le văzu pe cele două eleve discutând în fața ușii. Poate că-l așteptau să afle informații despre locul și ora precisă a examinării. - Bună ziua domn’ profesor, salutară ele vesele într-un glas. - Bună fetelor! De ce nu sunteți în clasă? - V-
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
importantă pentru el, dar o ratase. Plecase din Neptun foarte târziu din cauza colaboratorului său extern “TUI TRAVEL”. Era prima dată când se întâmpla așa ceva. Faxul spunea explicit că sosesc douăzeci și patru de turiști a doua zi și ei au apărut în holul hotelului cu o zi mai devreme. L-a surprins în primul rând faxul operatorului german că un grup sosește cu o cursă charter și aterizează pe aeroportul Mihail Kogălniceanu. “Vă rugăm să trimiteți autocarul să preluați, la ora unsprezece de pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
dumneavoastră? Se uită la cei din compartiment, se uită la cel ce a întrebat și răspunse fără convingere: - Daa... este liber. - Mulțumesc. Tânărul încercă să-și ridice geanta pe suportul de bagaje de deasupra capetelor, apoi ieși din nou pe hol, răsuflând greoi din cauza efortului. Era un tânăr brunet, cu un corp atletic, cu ochii albaștri, înalt, cu părul ondulat într-o bluză de un roșu carmin, cu gulerul larg răsfrânt peste umerii săi atletici. Mâinile lungi, suple și puternice stăteau
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]