3,545 matches
-
rugăciunilor tale, va veni o oră mai propice; Nu-ți face griji pentru întârziere; timpul pe care-l dorim este pe cale să sosească; triumful răspândește fericire peste toate" (v. 83-86). Pone metus igitur; mitescet Caesaris ira, Et veniet votis mollior hora tuis. Neve moram timeas, tempus, quod quaerimus, instat; Cunctaque laetitiae plena triumphus habet. Așa cum am făcut și în cazul scrisorii citate, către Sextus Pompeius, trebuie să subliniem aici că din expresia lui Ovidiu transcende semnificația propriu-zisă a triumfului lui Tiberiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
le transformă în mari tablouri vivante: flăcăi și fete în costum popular oferind stereotip pâine cu sare și flori, covoare de flori în calea "înalților oaspeți", voievozi călări, spătari și plăieși predându-i cheile Cetății, buciumași, fluierași, bătrâni sfătoși, o horă în care se prind chiar EL și EA, ilustrând caracterul popular (nu democratic, popular) al acestor adunări care transced sistematic toate categoriile societății reale în beneficiul imaginii ideale a Poporului strâns unit în jurul Partidului. O imensă butaforie pseudo-istorică și pseudo-folclorică
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
existețe austere, în tradiția eremiților daci răspîndiți în număr apreciabil pe toată cuprinderea plaiurilor. Există o legendă mioritică, neinventariată de Fochi (datorită formei sale în proză), în care păstorul, tînăr „nelumit”, coboară din munte, într-o zi de sărbătoare, la horă, în sat. La ducere, trece peste apa rîului, ca Iisus, fără s-o atingă. La întoarcere, era gata să se înece, asemenea Sfîntului Petru, fapt pentru care Mîntuitorul l-a întîmpinat cu vorbele de dojană: „Puțin credinciosule!”. Păstorul își pierduse
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
așa de iute la fugă. Iar jivinele se îndepărtară toate”. Nici oile n-au vrut să-l mai recunoască pe păstorul din povestea folclorică amintită. Cînd stăpînul, iubit pînă atunci, s-a întors la stînă cu o mîndruță adusă de la horă, turma toată s-a transformat într-un stol de lebede și a zburat. Asemenea exemple, alături de toate celelalte semnalate încă de la începutul acestor rînduri, pledează din nou în favoarea apropierii Mioriței de izvoarele ei mitice, care stau la baza discursului despre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
susținute de niște sărmane suflete. Râdeam noi, dar uneori cădeam pe gânduri. Începeam să ne dăm seama că limbajul soldățesc este plin de buruieni și că ar cam fi cazul să lăsăm la Iași unele maniere și să intrăm în hora aceasta mare unde se nivelează atitudini și educații primite în familie, cu grosolănii și bădărănii ce începeau să se furișeze ca niște șerpi în noi. Acasă, când hălăduiam prim împrejurimile orașului la furat struguri, mere, pere, cu ștrengăriile noastre, eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mărunt cu papuceii din piele moale i se părea că în jurul gâtului are un laț care se strânge cu fiecare piruetă. Și a început să râdă la ideea că nunta ei nu este nuntă, ci înmormântare. Sprintenă a jucat în horă, apoi cu tata a ocolit sala cea mare și pe rând toți invitații i-au strâns între palme mijlocul și au rotit-o într-o întrecere amețitoare cu sine însăși. Piruetele rapide ridicau tivul greu al rochiei, lăsând libere spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își surprinse un sentiment de mare fericire, inundându-i sufletul. Evident, sufăr că nu mi-a fost milă de Smărăndița și că am măritat-o de copilă, dar așa se mărită fetele, vorba țăranului, n-apucă să se prindă-n horă; dar îmi pare bine că m-a ajutat Dumnezeu să ridic mânăstirea de la Cotroceni și că am avut unde să o îngrop la rangul ei de domniță. Am terminat și casele domnești și am pus să le facă sobe ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumânare de ceară, care ardea curat sfârâind arare. Chipurile oamenilor, luminate așa de jos, galben auriu, semănau cu chipurile sfinților de pe pereți. Ți se părea că sfintele împărătese și cu sfinții oșteni și mucenici fac un fel de cerc, o horă ca să apere credincioșii pătrunși de armonia psaltichiei cântată pe românește. La un moment dat un spudeu se apropie de tronul voievodului, îngenunche și oferi domnului o carte deschisă. Vodă o luă nedumerit. Îl căută pe arhimandrit din priviri și acesta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și bunătate. Vitejia și eroismul nu 1-a făcut să râvnească alte pământuri, ci 1-au făcut sa-și prețuiască și mai mult matca. Limba lui e dulce și frumoasă, iar doina cântec specific românesc 1-a Însoțit și la horă, la cătănie, la jale, Într-un cuvânt În etapele esențiale ale vieții. Prin mijlocirea elementului istoric se deschid noi porți spre Înțelegerea unor fapte, atitudini, trăiri intense. Ultima parte a lecției, În care sunt evidențiate virtuți ale poporului nostru, puterea
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
restaurat cu câțiva ani În urmă, și ruinele hanului din secolul al XVIII-lea. Pentru a trăi cu emoția locului câțiva copii fac dramatizarea lecturilor: Moș Ion Roată și Unirea Moș Ion Roată și Cuza Vodă Se intonează și cântecul "Hora Unirii". Reîntoarcerea acasă. III. Sistematizarea cunoștințelor Ce itinerar am parcurs În cele două zile? Ce obiective istorice și culturale mai importante am vizitat? Prin ce se concretizează fiecare dintre ele? Structurați-vă notițele pe care le-ați luat pe parcursul excursiei
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
În iarba de mătase mii de turme de mioare; Recitator 11: La cosit, la plug, la sapă sau la seceriș de grâu Vezi flăcăi cu spete late, cu mijlocul strâns În brâu Recitator 12: Sărbătorile de-a rândul pretutindeni joacă hora Și-o blândețe fără margini vezi În ochii tuturora! Cor vorbit: Astfel, de-ai veni pe-aici vreodată și-ai voi apoi să pleci Mi-ai pleca cu țara-n suflet, ca să n-o mai uiți pe veci! IV. 3
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
caldu-ti leagăn, lumina mea, si taciNu pot cânta si încă nu ești destul de mare, Ca sa-ti pot spune basmul cel nesfârșit, in care Se sting de frig si foame copiii cei săraci... Muma tânăra de Dimitrie Bolintineanu I Lăutarii cânta hore grațioase; Tinerii feciori Cântă după părul fetelor frumoase Să răpească flori. Ca dulci fragi de câmpuri albele fetite Dulce rumenesc, Apărând cu mana mandrele cosite, Sărutări pe gura las de le răpesc. II Dar tu, femeie tânăra, De ce stai gânditoare
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
singur bou. Mirat, vodă s-a apropiat de dânsul și l-a întrebat: Cum te cheamă, omule? Șoiman, măria ta, Șoiman al lui Burcel. De ce ari în zi de sărbătoare, când toată lumea se odihnește ori se veselește, cu cântece, la horă? Sunt om sărac, măria ta, și invalid. Da?... se miră iar voievodul, văzând că, în adevăr, Șoiman nu avea mâna dreaptă. Unde-ai pierdut mâna? Apăi, în focul luptei de la Vaslui, măria ta, mi-a căzut ghioaga din mână de
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
la ea În casă deseori ca să o bucur cu prezența mea și să Îi țin de singurătate. Îmi spunea diverse povești cu iele- zânele nopții- așa le denumea, care, la diverse sărbători, la miezul nopții dansau și Îi prindeau În horă pe flăcăii care Își bătuseră joc de fecioarele din localitate și Îi Învârteau până nu mai aveau nicio putere ca, În final, să-și dea sufletul. Pe mine mă impresionau poveștile ei și din ele extrăgeam pilde și poveți pentru
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
în drumul ei, fără să o caute, fără să-i vorbească. O privea. Tresărea când îi vedea sânii că zburdau prin cămașa albă atunci când alerga spre fântână și se topea când fața ei, scăldată în soare, se îmbujora în horă. Îi căuta cu asprime defectele, să uite, să nu simtă că ea e cea mai frumoasă dintre fete. Dar orișicât încerca să o scoată din inima lui, nu reușea. Avea nevoie de prezența ei ca de pala de vânt în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Leat cu ea și mai mică decât el cu vre’un an. Mlădioasă, rumenă și cu părul ca floarea de soare, fata i se lipise de inimă, dar nu o iubea. Vroia doar să poată fi mai aproape de ea, la horă, la șezătoare, de Anul Nou, cu ea, cu Anica. O urmărea la fel de discret, dat tot nu avea curaj să-i vorbească. Simțea însă că-i mai aproape de trupul ei și în nări îi avea mirosul, ...busuioc ...calomfir ...lămâiță. Nu cunoștea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai aproape de trupul ei și în nări îi avea mirosul, ...busuioc ...calomfir ...lămâiță. Nu cunoștea ceva mai frumos. În acel an se hotărâse să tocmească el lăutarii. Strânsese arvuna de la băieții din sat și se pregătea să dea drumul primei hore din Noul An. Frigul nici nu era simțit în aburii de vin fiert. Muzicanții suflau în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mare. Nici nu știau că timpul zboară. - Frunză verde și-un dudău, roata mare la părău!!! Acesta a fost semnalul unui băiețandru de vreo de ani căruia abia îi mijise musteața. Cu mic cu mare s-au prins toți în horă și dansau către poartă. Încet, în cerc se prindea tot satul. Mulțimea a ajuns în drum, iar muzicanții nu mai răsuflau de atâta cântec. El se afla în horă lângă Anica. Pentru prima dată mâna ei, sărutată de vântul rece
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mijise musteața. Cu mic cu mare s-au prins toți în horă și dansau către poartă. Încet, în cerc se prindea tot satul. Mulțimea a ajuns în drum, iar muzicanții nu mai răsuflau de atâta cântec. El se afla în horă lângă Anica. Pentru prima dată mâna ei, sărutată de vântul rece și de frig, era în mâna lui, caldă de la sângele ce-i clocotea prin vene. Se uita cu coada ochiului la ea și îi vedea fața îmbujorată, ascunsă de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei, sărutată de vântul rece și de frig, era în mâna lui, caldă de la sângele ce-i clocotea prin vene. Se uita cu coada ochiului la ea și îi vedea fața îmbujorată, ascunsă de colțurile baticului. Era lângă ea în horă. Ar fi furat-o. Ar fi dus-o mâne-si acasă de noră, iar fi spus că o iubește, ...dar nu a îndrăznit. A tăcut. - și iar verde foi de plop, hai cu fata la mijloc! Comanda, rapid ascultată de câteva perechi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
i se sece miezul că apoi doar de mănăstire ai mai fi bună. Când eu am zărit-o pe mă-ta prima data, iam întors spatele. De, flăcău cu hambâț, dar îmi era dragă foc. Se mlădia ca trestia la horă, avea ochii ca apa de izvor și fața cer de primăvară senină. De, cum îi mai samini tu. Da’ nici eu nu eram de lepădat, umblau și după mine fetele-n sat. Dar am chibzuit, am stat și n-am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să vii acasă cu copii cu tot, că la noi nu ți-a lipsi nimic. Am văzut că te uiți după un fecior a lui Ducu. Saveta lăsă capul jos și roși. Îi era drag Cristi. Ieșise odată cu el la horă, an’țărț, dar apoi s-a întâmplat că a plecat pe doi ani în armată. I-a scris și i-a promis că o ia. Dar acum, o va aștepta el un an de zile? Se va mai uita la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ultimele sale raze fierbinți și scălda casa Rariței, care era proaspăt lipită și văruită. Femeia se primenea în odaia ei. Animalele erau hrănite, păsările închise, dăduse drumul la un câine. Ei, da’ cine să vină? Satul e pe toloacă la horă. “ Da’ ce o întârzia fata asta? Ce face, coase acum hainele, de ce nu mai iese?” Își înghiți vorba Rarița, la urma urmei e mare, trebuie să aleagă și nu poate ieși oricum la horă. O să o mai lase un pic
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vină? Satul e pe toloacă la horă. “ Da’ ce o întârzia fata asta? Ce face, coase acum hainele, de ce nu mai iese?” Își înghiți vorba Rarița, la urma urmei e mare, trebuie să aleagă și nu poate ieși oricum la horă. O să o mai lase un pic. Își trase o boandă de mieluță brumărie, țintită cu piele și ieși în ogradă. “Ei, să nu mă tragă la șale, că frig nu-i, d’apoi când s-o lăsa noaptea. Ei, ia
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fir nu era nelalocul lui, își prinse în partea dreaptă trei flori albastre nemuritoare, își întinse cu palmele bluza, cătrința, apoi ieși afară în bătaia plăpândă a soarelui, căutând cu ochii pe Florin. Unu’ lângă altul, satul se așeza la horă. Care mai bătrâni, deoparte, scurmând mai mult iarba decât bătând-o, care mai tineri în para jocului chiuind, care mai de țâță pe delături învârtind. Rarița se desprinse din horă și își aruncă privirea la Varvara. Fata ei dragă, crescută
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]