7,197 matches
-
cvasiidentice. Scriitoarea ia în observație fragmentul de lume care i se oferă și îl tratează cu un realism atât de bogat în nuanțe, cu o plasticitate atât de minuțioasă și stranie, încât poate crea, la un moment dat, senzația de imaginar baroc. Dar tonul se schimbă, relatarea evoluează cu un plus de vitalitate și de umor, pentru ca la sfârșitul secvenței faptele să se arate învăluite într-o relaxare îngăduitoare. C. ar putea fi apropiată familiei literare inaugurate de Ion Creangă și
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța unui ceremonial descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare că
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
și tenebros în ființa umană, împlinindu-și astfel menirea totalizatoare prin conjugarea întunericului cu lumina, a dionisiacului cu apolinicul, a morții cu viața. Operele alese pentru ilustrarea acestei metamorfoze sunt cele ale poeților renascentiști Petrarca, Michelangelo, Tasso, Camöes, Dante, Shakespeare. Imaginarul lor, impregnat de simbolurile recent descoperitei Antichități, pune în evidență cristalizarea mitului orfic ca mit întemeietor al poeziei europene. Volumul Imagini ale lumii (1987) urmărește motivul călătoriei în câteva texte reprezentative ale literaturii moderne, semnate de Walt Whitman, Saint-John Perse
CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286085_a_287414]
-
apă (1972). Poezia lui este perfect consubstanțială cu opțiunile sale teoretice, mizând convergent pe o scriitură emfatic modernistă, ca și pe o substanță reflexivă acuzat intelectualistă, excentrică ideologic și tematic în epocă. Un ciclu de poeme, atribuit (în Versuri) autorului imaginar Zacharias Lichter, face publică relația de continuitate a poeziei cu miniromanul eseu Viața și opiniile lui Zacharias Lichter (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor). Concepută ca o scriere ostilă puterii comuniste, Viața... are în centru un personaj care, asemeni lui Werther, de
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Piru, N. Caratană, CRC, 1976, 47; Cândroveanu, Printre poeți, 104-108; Nistor Bardu, Virtuți poetice ale limbajului dialectal, TMS, 1985, 12; Kira Iorgoveanu, Nicolae Caratană, UVPA, 403-405; Petru Vălureanu, Sub semnul simetriei, TMS, 1989, 6; Paul Dugneanu, Un „joc secund al imaginarului”, „Deșteptarea”, 1990, 6-7; Nicolae Motoc, Despărțirea de un poet: Nicolae Caratană, TMS, 1992, 10; Ștefan Cucu, Nicolae Caratană, TMS, 1994, 2; Cândroveanu, Aromânii, 94-97. Hr.C.
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
seama de acest lucru, vor realiza mâine. Atât de multe se vor întâmpla în continuare... nici nu îndrăznesc să-mi las gândurile să zburde spre lumea viitorului, căci voi fi, mai mult ca sigur, dezamăgit de diferența dintre real și imaginar. Am început să mă plimb prin încăpere. Plafonul alb rămânea unde era. Nu se prăbușea peste mine ca-n alte dăți. Nu mă mai înăbușea. Cum putea să mă înăbușe? Eu eram stăpânul acestei clădiri acum! Nu mai era cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de un imaginar debordant, cu rădăcini în arta medievală a misterului. Decodarea impune o perfectă circularitate agnostică: "IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI. Cu ajutorul unui dicționar, bătrânul traduse cu destulă greutate "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc". Această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea. În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore. Numește de fapt calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore. Numește de fapt calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dragul labirintului, ca într-un joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție („de cum se intră în el, nu se poate să nu ajungi în centru, iar din centru nu se poate să nu găsești ieșirea“). Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea LA FRONTIERELE CELOR ABSURDE 49 37. tip de labirint, Irrwegul, este ceva mai complicat: „propune opțiuni alternative, toate parcursurile duc la un punct mort, cu excepția unuia singur, ce duce la ieșire“. Desfășurat imagi nar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este exprimată într-un limbaj cu care nu sîntem obișnuiți. Ca să revenim la ceea ce spuneam mai înainte, nu sîntem îndreptățiți să vedem în întoarcerea periodică în Timpul sacru al originii o respingere a lumii reale și o evadare în vis și imaginar. Dimpotrivă, și aici găsim obsesia ontologică, această trăsătură esențială a omului societăților primitive și arhaice. Pentru că, de fapt, dorința de întoarcere la Timpul originii înseamnă deopotrivă dorința de a regăsi prezența zeilor și Lumea puternică, proaspătă și curată, așa cum era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de un imaginar debordant, cu rădăcini în arta medievală a misterului. Decodarea impune o perfectă circularitate agnostică: "IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI. Cu ajutorul unui dicționar, bătrânul traduse cu destulă greutate "în cerc noi mergem noaptea și consumați suntem de foc". Această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Adela este simultan o apropiere fizică treptată, o micșorare a spațiului despărțitor, și o îndepărtare imaginară, necesară "purității" iubirii, dar și coerenței discursului fictiv, imaginar. Astfel încît relația erotică, prin însăși "materialitatea" ei, conține, aparent paradoxal, premisele unei gramatici a Imaginarului. Corpul unei tinere femei aparține Naturii, constată reflexiv Ibrăileanu, este ipostaza ei vie, sublimă, fiindu-i totodată limita, pragul care desparte existența de inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Niculina P. nu este singurul "client"). Dintre toate, premisa irealizării se dovedește fundamentală. Printr-un sistematic efort de voință ("voința de a nu muri"!), subiectul îndrăgostit se oprește la imaginea obiectului pasiunii sale, făcând astfel din iubire condiția unică a Imaginarului. Evitând mereu să se destăinuie, să-și relateze în formă discursivă simțămintele, este el însuși în cele din urmă posedat de obiect, mărturisirea cu atâta grijă și atâta chin tăinuită, refulată, îi este smulsă, spre regretul tardiv al celui care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
curentă, "ce mai roman și viața asta a mea!", subliniindu-se, cu auto-admirație, existența unor episoade excepționale a căror coerență o asigură personajul "autentic", și posibilitatea transcrierii lor într-un tot semnificativ (realitatea "depășind" ficțiunea pe chiar terenul acesteia, în Imaginar). Faptul se datorează calității esențiale a amintirii, care o deosebește de imaginea obișnuită și care constă în imposibilitatea comunicării ei directe, nemijlocite. Amintirea este o imagine autistă, definitiv închisă în subteranele ființei. Cel care-și amintește, cel care povestește amintiri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
negativul celor privite. Ele formează, alături de lectură și contemplarea mută, materia primă a jurnalului. Apariția Adelei este însoțită de un asemenea halou mnemotic, încît ea însăși pare condensarea tuturor acelor amintiri de care ființa i se leagă, o condensare a Imaginarului. Sunt multe exemple de dimorfism proiectiv care ar putea fi citate*. Legătura dintre amintire, artă și imaginar este precizată de la primele pagini. Astfel, întîiul său amor i-a rămas "în amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sens și articolul semnat de Al. Călinescu în "Convorbiri literare", nr. 7/1976, Note despre Adela. O tentativă de iubire pygmalionică, dar care nu obține aceeași dezlegare ca și în mit. Întregul roman conține relatarea metamorfozei privirii în amintire, în imaginar. Prin despărțirea finală a celor doi, destinul diferit a două posturi narative devine ireparabil. Adela rămâne romanul criticului, "atins" și totodată evadat de sub această atingere, "orizontul" spre care tinde acesta. Un orizont a cărui figură nu este alta decât linia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un frustrat, ca un orfan cultural. În Privind viața, ca un abulic, inadaptat și sceptic. Aceeași imagine o vom găsi în Adela, pseudo-jurnalul sau pseudo-romanul unui sentimental juiseur care își cenzurează senzualitatea în realitățile iubirii, dîndu-i frâu liber în spațiul imaginarului și simbolizării. Sobrietatea expresiei, repulsia față de orice formă de patetism (și retoric) ori cabotinism țin de pudoarea stilului, de delicatețea structurală a autorului. Este vorba de un realism nuanțat, care urmează o demonstrație în spirit metodic, pozitivist, beneficiind de suplețea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
posibilă expansiune erotică, "implacabila cronologie" apare ca un tranchilizant sufletesc și ca un macaz epic. Tea-ma experimentării presupune bucuria amânării, iar arta de a amâna este - consideră E. M. Forster - chiar principiul romanului. Este un joc subtil și mobil al imaginarului și realității, al distanțării și apropierii, în așa fel ca iluzia dragostei să se mențină permanent. Este o repetată, fără accente dramatice, încercare de a urca în vârful pomului iubirii, dar anticiparea decepției, teama de femeie și de sine însuși
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care să permită regretul. Această atenuare (escamotare) a durerii prezentului - de altfel, singura soluție reală a unui ins inteligent ca Ibrăileanu - poate să explice grava poezie a romanului. O neputință, o criză actuală sunt ferm ținute în frâu de un imaginar a cărui voință se îndreaptă spre confortul nostalgiei. Imaginarul se exprimă eseistic, nu analitic, deoarece eseisticul corespunde structurii profunde, experienței culturale a autorului. Ibrăileanu nu și-a trădat în Adela figura spiritului creator. Este el însuși în toată contradictoria lui
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prezentului - de altfel, singura soluție reală a unui ins inteligent ca Ibrăileanu - poate să explice grava poezie a romanului. O neputință, o criză actuală sunt ferm ținute în frâu de un imaginar a cărui voință se îndreaptă spre confortul nostalgiei. Imaginarul se exprimă eseistic, nu analitic, deoarece eseisticul corespunde structurii profunde, experienței culturale a autorului. Ibrăileanu nu și-a trădat în Adela figura spiritului creator. Este el însuși în toată contradictoria lui complexitate. Ion DUNĂ, Opera lui Ibrăileanu, Editura Minerva, București
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dar, dacă vrei să capeți toată cantitatea trebuie să mai adaugi, să zicem, o mie lei...O nimica toată...!” Fără a mai comenta, Tony Pavone mai numără cinci sute lei și fiind destul de necăjit reuși totuși să zâmbescă Închipuindu-și imaginar de felul cum ar reacționa Lct.Col.Tudose Ion prinzând În flagrant delict afacerea profitorului director? Vremea era schimbătoare, iar el trebui să se grăbească. De aceea, fără a mai sta mult pe gânduri Închirie trei auto basculante desigur, tot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Confluențe Literare, Confluențe Lirice, Ziare diaspora, Rădăcinile Iubirii, Arta Conversației cu poezii în Antologie Referințe Stella Anghel: Gheorghe Șerbănescu lichidează toate registrele naivității, înaintând spre un mesaj greu sesizabil,dar extrem de profund.Textele oferite spre lectură aduc o înnoire a imaginarului,schimbări radicale în construcția discursului,modificări de sens.Poetul inovează calitativ,puține sunt versurile care cad sub incidența artificialului.Cred că sunt și câteva greșeli de redactare,dar am intuit ce se voia să fie.Mecanismele ambigutății au efect deliberat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în 2003. În 2004 a apărut un volum dedicat Vieții cotidiene în comunism, coordonat de Adrian Nicolau, la Editura Polirom, Iași. Termen folosit cu referire la perioada proletcultistă, cea a instaurării dictaturii proletariatului (anii ’47-’64). Ce de metafore din imaginarul sexual masculin folosesc! Învinși, ratați. Hărțuirii instituționale. Ecologia de profunzime. Știind asta, Ștefan S. mi-a adus un săculeț cu fân, să îl țin în biroul meu de decană, pentru vremuri de bejenie. Proprietate privată. Discriminare de vârstă. Mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt resimțite ca forțări și abandonate treptat. „Restaurația imaginară“ pe care, apoi, Sadoveanu, o încearcă prin construirea societății arhaice perfecte (care n-a existat astfel niciodată) este pasul decisiv înspre abandonarea oricărei iluzii de realism și instalarea în livresc, în imaginarul afirmat fără rest, al cărții, și nu al vieții*. Cadrul sadovenian devine astfel abstract, filozofic, un univers guvernat rațional cu o înțelepciune de sorginte orientală. Așa cum încă de la începutul secolului presimțea degradarea civilizației moderne, Sadoveanu are de timpuriu intuiția spiritualității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]