17,610 matches
-
urmează Învierea. Învățătura creștină, față de alte religii din lume, este că celelalte vor să scape de suferință, pe când creștinismul spune că «nu», numai prin suferință scăpăm de suferință. Cât privește drepturile omului, în anul electoral 2004, s-a remarcat presiunea imensă la care e supusă presa și opoziția. Într-un clasament întocmit de Freedom House, România ocupă locul 103 încât multe alte țări, inclusiv din Africa ocupă poziții mai bune înaintea noastră. Prin urmare, dreptul la libera exprimare nu este conform cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
responsabilitate pentru dezastrul în care ne aflăm. Prost sfătuit încă din prima clipă a venirii sale la Cotroceni, dl. Constantinescu nu numai că a cauționat dezastrul lăsat în urmă de pegra iliesciană, ascunzând cu inconștiență situația reală a țării, pagubele imense și datoriile externe, dar i-a exonerat, individual, pe toți cei care se dovediseră maeștri în ruinarea societății. Ce e mai ciudat e că nici în acest ceas al optsprezecelea nu-i trece nimănui prin cap (vreunui senator sau deputat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
frumoasă și în România. Mai mult ca sigur că ar fi putut. Dar nu... Mașina mea era un Cadillac Fleetwood De Ville din 1993. O (sau îl) cumpărasem în 1999 cu ultimele puteri bănești, știind bine că fac o greșeală imensă. Mă dusesem în Germania la studii. Design industrial. Întreținut de părinți și de o bursă infimă, lucram câteva ore pe săptămână la o agenție de publicitate. Banii îmi ajungeau, ba chiar mă trezisem cu o mică sumă cu care aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
chiar ordine; e clar că depind de alții, nu arăt a om care călătorește pentru treburile lui sau care are afacerile lui. Par mai degrabă un executant, un pion într-o partidă foarte complicată, o mică rotiță într-un angrenaj imens, atât de mică, încât nici n-ar trebui să se vadă; de fapt, fusese stabilit că aveam să trec pe aici fără să las urme: în schimb, fiecare minut petrecut aici lasă urme. Las urme dacă nu vorbesc cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sari mai puțin cu fiece an ce trece!“, spune mătușa Ugurd, gustând din tigaie cu o lingură de lemn și adăugând puțină scorțișoară. Clipă de clipă descoperi apariția câte unui personaj nou, nu se știe câți sunt în bucătăria asta imensă; e inutil să numeri, la Kudgiwa erau întotdeauna o grămadă, într-un du-te-vino: socoteala nu se potrivește, pentru că nume diferite pot aparține aceluiași personaj, desemnat, după caz, cu numele de botez, porecla, numele de familie sau al tatălui, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cea de a arăta lucruri îndepărtate și oculte. Geografii arabi din Evul Mediu, descriind portul Alexandria, amintesc de coloana ce se-nălța pe insula Pharos, în vârful căreia se afla o oglindă de oțel; în ea se vedeau la distanță imensă navele avansând în largul Ciprului, Constantinopolului și al tuturor teritoriilor romane. Concentrând razele, oglinzile curbe pot capta o imagine a totului. „Dumnezeu însuși, care nu poate fi văzut nici de trup, nici de suflet - scrie Porfir - poate fi contemplat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
voi mai scrie, autorul care continuă să intre în intimitatea acestei tinere femei, în vreme ce eu, eu, aici și acum, cu energia mea fizică pe care o simt răzvrătindu-se, mult mai inepuizabilă decât elanul creator, sunt separat de ea prin imensa distanță a unei claviaturi și a unei hârtii albe pe rulou. — Comunicarea se poate stabili la diverse nivele..., încep să-i explic, apropiindu-mă de ea cu mișcări cam precipitate, dar în mintea mea se învârtesc imagini vizuale și tactile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
meu m-a trimis să îngenunchez la picioarele tale.“ Acum povestirea ar trebui să descrie sufletul meu zguduit ca de un uragan la revelația că jumătatea numelui meu ce-mi fusese ascunsă era a nobililor din Oquedal și că moșii imense cât mai multe provincii aparțineau familiei mele. Dar călătoria mea spre trecut nu face decât să mă înghită într-o vâltoare întunecată, în care curțile succesive ale palatului Alvarado sunt fixate una într-alta, familiare, dar și străine memoriei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
proprietarul companiei Tlokweng Road Speedy Motors, nu ia venit să creadă că Mma Ramotswe, formidabila fondatoare a Agenției de detective nr. 1, a acceptat să-l ia de bărbat. Era la a doua cerere; la prima, care necesitase un curaj imens din partea lui, se alesese cu un refuz - blând și nu lipsit de regrete -, dar, totuși, un refuz. După asta, își închipuise că Mma Ramotswe nu se va recăsători niciodată; că scurtul și dezastruosul ei mariaj cu Note Mokoti, trompetist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la pieptul ei imens, lăsat, moale, care mai și emană un miros acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bătrân nu arăți... Scotea la vedere și cutia cu trabuce. - Marfă adevărată, nu din alea de pe vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană, ca la demonstrație sau agățați de uși, mulțumiți c-au mai scos vreun cupon ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe măsură ce le-aruncam amănunte ca iarba tocată la rațe, să se scarpine prin diverse locuri, unele mai rușinoase, și să le apară pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de ani, c-o iubește, prăjina terminase deja un pachet de șervețele, s-oprească șuvoiul lacrimilor de compasiune. - Cât de crunt lovește viața... - Păi... Copilul, fetiță, n-avea nici două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
debarcader natural se numește În continuare „Golful lui Oberlus”, În amintirea unui om care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost cunoscut sub strania poreclă de Iguana. Acest roman se bazează pe povestea lui. AUTORUL Imensul albatros cu aripi fragile, ce păreau tivite cu alb, a dat ocol maiestuos, la două sute de metri Înălțime, planînd lent, fără demonstrații exagerate, ca și cum ar fi fost susținut În spațiu de o forță nevăzută. Se afla la cea dea treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Iguana Oberlus nu păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă din trecerea lui prin viață. Își petrecuse noaptea oferind sacrificii Elegbei, alegînd de data asta o broască-țestoasă uriașă de uscat, una dintre țestoasele enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asta o broască-țestoasă uriașă de uscat, una dintre țestoasele enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peisajului, de frumusețea lui naturală și insolitul faunei, și mai cu seamă le atrăgea foarte tare atenția prezența unei fregate care, la mai puțin de zece metri distanță și făcînd cu totul abstracție de ele, Își umfla, ca pe un imens balon, enorma gușă de un roșu splendid și strălucitor, scoțînd țipete furioase și disperate prin care Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa - văzuse asta de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
groase care făcea referire la timpuri despre care nici măcar nu bănuise că ar fi putut exista și asupra unui tratat de botanică prin care Încercă, zadarnic, să obțină o mai profundă cunoaștere a florei de pe insula lui. Noaptea, singur În imensa peșteră fantasmagoric luminată de lămpi cu ulei de broască-țestoasă, lăsa ceasurile să se scurgă citind cu greu și silabisind monoton, ca un copil de școală, oprindu-se din cînd În cînd să mediteze la ceea ce Învățase, Întorcîndu-se răbdător la cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clipe și așteptă În cele din urmă, pe cînd afară se făcuse deja noapte, ca ea să vină la Întîlnire. Cu părul negru șiroindu-i de apă și căzîndu-i pe umeri, cu pielea arămie și udă reflectînd flăcările, cu ochii imenși și Întunecați strălucind de dorință, atît lui Diego Ojeda, cît și bărbatului care pîndea din Întuneric li se păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întoarcă, tremurînd, la locurile lor. CÎnd Niña Carmen se trezi, după ce trecuse amiaza, descoperi că era lungită pe un pat grosolan, goală și legată cu un lanț lung terminat la capăt cu un cîrlig care fusese Înfipt În mijlocul unei peșteri imense, cu pereți Înalți și lumină difuză. Îi trebui multă vreme ca să-și dea seama de realitate și memoria ei fu asaltată de scenele pe care, ca Într-un vis, avea senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca și cum un tunet i-ar fi pătruns la baza craniului, spre a coborî arzător ca plumbul topit de-a lungul Întregii coloane vertebrale, mistuindu-i rinichii, explodînd pentru o vreme necrezut de lungă În vagin și ieșind apoi prin penisul imens care o pătrundea de mii de ori, neobosit, un penis care i se părea mai degrabă un mare fier Înroșit decît un mădular viu al unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
parte, Niña Carmen - acum nici măcar ea nu Își mai aducea aminte că fusese cîndva numită astfel - se adaptase cu totul la noua ei existență, pînă Într-acolo Încît s-ar fi zis că nici nu cunoscuse vreodată alta. Peștera aceea imensă era lumea ei, și de fapt nici măcar Întreaga peșteră, ci numai partea la care ajungea lanțul ei, și, cu toate că din cînd În cînd devenea pe deplin conștientă de nivelul la care se coborîse prin consimțita ei degradare, prefera să Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
elibera din lanț, imaginîndu-și, În slăbiciunea lui, că avea să-i fie recunoscătoare și că, datorită acestei recunoștințe, avea să-l iubească Într-o oarecare măsură, merita ca ea să se Îmbrace și, odată Îmbrăcată, să-l facă să Înțeleagă imensul abis care-i despărțea. El, Oberlus, stăpînul ei, rupsese vraja cu lovituri de ciocan. Avea o sclavă supusă și dăruită, dar nu-i fusese de ajuns asta. Voia o femeie Îndrăgostită, o amantă, o soție; pe cineva care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru tine să te justifici prin aceea că erai ținută În lanțuri de mine... Vreau ca tot ceea ce faci de acum Încolo să faci În cunoștință de cauză, pentru că-ți place și vrei asta... Își desfăcu pantalonii scoțînd la iveală imensul lui penis excitat și Îi porunci: Acuma suge-mi-o pînă Îmi dau drumul pe minunata ta rochie de dantelă... Înghițindu-și mînia și ura, dar supusă și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că sîngele care continua să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
supraviețuitor Înnăscut, un fetus care refuzase moartea pe vremea cînd de-abia respira, o neîmbînzită forță a naturii, În stare să-i Înfrunte și pe zeii din Olimp. În seara următoare, Insula Hood dispăruse cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a oamenilor de pe balenieră. Păsările marine, care pentru o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Aceeași expresie blazată de cîine adormit, mai precis, care pare adormit, supraveghind lumea din jur printre gene cu o privire tăioasă, rapidă. Saluta umflîndu-și buzele, ridicîndu-și nițel bărbia și atîta tot. Trecea legănîndu-se ca un urs, pășind ușurel în pantofii imenși, caraghioși, cu talpă de cauciuc alb. Singura extravaganță. În rest, cu toate că oricine ar fi tresărit dacă l-ar fi văzut în preajmă, în clipa următoare îl uitai. Probabil marele său talent, pentru care Mihai Mihail a înghițit și faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]