8,822 matches
-
căderii de cortină, dragostea lui Kismet pentru Palchetti traversează granița dintre religii și culturi, ca și cum opera, convocată de maior, și-ar fi coborât geniul ei asupra întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și amorali ai imperiului, Fanfulla imprimă măștii tragice grandoarea unui personaj decupat din proza decadenților francezi. Fostul dandy, familiar al bordelurilor, alege să se exileze între proprii săi soldați, odată ce semnele leprei se ivesc pe trupul său. Mort viu, ce își contemplă agonia fizică și morală
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce cunoaște încă eleganța rafinată a păcii, trăind, inerțial, sub semnul unei Europe care a murit, revederea dintre Pietro Bronzi și Melrose se consumă în acea tonalitate elegiacă irepresibilă, pe care sentimentul intrării în vârsta de fier a războiului o imprimă spațiului mediteranean. Este, poate, ultima întrevedere înainte ca patriile lor să îi separe, pentru totdeauna. Dar, dincolo de granițe, aviatorii comunică în limba pe care doar umanitatea nobilă și temerară a văzduhului o poate înțelege cu adevărat. Războiul nu poate distruge
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
adevarate unități de bază ale personalității unui infractor, pot contribui la explicarea și înțelegerea faptei concret săvârșite și stabilirea cât mai corect a măsurilor de corectare adecvate. Temperamentul exprimă dinamica generală a persoanei, disponibilul său energetic, care se manifestă și imprimă o notă dominantă tuturor trăsăturilor și comportării sale (P.Popescu-Neveanu, 1978). Apreciindu-l ca fiind componentă bazală a personalității, Hipocrit determină existența a patru tipuri temperamentale: sangvinic, melancolic, coleric și flegmatic. Psihologia modernă a completat această clasificare, iar din îmbinarea
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și să le apreciem, judecându-le la adevărata lor valoare semnificativă. Mai mult încă, mediul familial sănătos în care ne-am născut a avut aceeași influență asupra noastră cu o altă morală mai cuprinzătoare pe care mediul țărănesc l-a imprimat descendenților din „Talpa Țării”. Concluzia firească ce se desprinde din volum și din felul de viață dus de autor și de mine în perioada în care am trăit este aceeași la amândoi. Sunt și deosebiri care modifică oarecum traiectoria fiecăruia
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
față de el, spunându-i că știu să citesc - cu abecedarul pe care buchisisem ceva timp, mă înfățișez militarului din vecini spunându-i că știu să citesc și gura a început să-mi turuie ca moara, ghidându-mă după frumoasele imagini imprimate pe tot parcursul lui. Militarul, ca om ce făcuse temeinic clasele primare, mi-a indicat pe sărite anumite pagini și abia atunci s-a convins că știu și chiar mi-a spus-o clar, ca o laudă binemeritată. Deci, la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cilindru, sigiliul utilizat de regi și de oamenii bogați, tubul din piatră cioplită care putea fi rulat pe lutul moale, lăsând astfel un semn unic, o semnătură. Nici nu erau urme în formă de semicerc, care ar fi putut fi imprimate pe tăbliță de unghia degetului mare de la mâna dreaptă a autorului. Nu, era un model care putea fi întâlnit și mai rar decât acelea, unul pe care Guttman îl recunoscu imediat - și îl găsi tulburător. Era o urmă circulară destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe aia din stânga? Ăla e Israelul. Și cocoașa aia mare? Aia e Iordania. Asta e harta lui Eretz Yisroel, tot Pământul lui Israel, după cum cred fanaticii de dreapta care îl venerează pe Jabotinski. Oamenii ca tatăl meu. Au forma asta imprimată pe tricouri. Femeile o poartă pe eșarfe. Shtei gadot îi spun. Asta înseamnă două maluri. Au chiar și un cântec: „Râul Iordan are două maluri, amândouă ale noastre“. —Ești sigur? Știu forma asta dinainte să învăț alfabetul, Maggie. Am crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alergă în casă, cu chitara lovindu-i-se de șold. Reveni coborând scările cu un alt braț plin de hârtii, apoi se opri pe trotuarul de cărămidă, se întoarse și privi casa. Ignatius își dădu seama că încearcă să-și imprime în minte scena: Eliza traversând gheața cu un geniu deosebit de voluminos în brațe. În cele din urmă, ca răspuns la strigătele lui Ignatius, veni la mașină și aruncă a doua încărcătură de hârtii în poalele lui Ignatius. Au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trecu pe lângă acestea, pe fiecare sclipind cuvântul: vodafone, vodafone. Un rechin lucios, peste botul căruia scria: CADBURY. Un pește-balon, pe care scria LLOYDS TSB GRUP cu litere negre, înotă peste circumvoluțiunile formațiunilor de corali „cerebrali“, pe ale căror crestături era imprimat cu portocaliu SCOTTISH POWER. Și, în fine, o murenă scoase capul dintr-o gaură. Pe pielea lui verzuie scria marks & spencer. — Gândiți-vă la posibilități, zise Koss. Publicul era șocat, așa cum se așteptase. Continuă să argumenteze. Pe ecran apăru acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un șervet de hârtie și a izbucnit În lacrimi. Cumpăra Întotdeauna aceeași marcă de șervete de hârtie de la același magazin: Sparkle - șervete de hârtie solide, absorbante. Compania producea diverse modele, iar preferatul lui Rose era Destinația Mea. Pe șervete erau imprimate imagini cu scoici de mare, pești și bărci, toate În nuanțe de albastru, iar printre ele pluteau următoarele cuvinte: NU POT SCHIMBA DIRECȚIA VÂNTULUI, ÎNSĂ POT SĂ-MI POTRIVESC PÂNZELE ÎN AȘA FEL ÎNCÂT SĂ AJUNG TOT TIMPUL LA DESTINAȚIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmă, Rose a cumpărat câte un cadou pentru fiecare femeie din familia Kazanci - exact același, ca să fim drepți - compus dintr-un creion multicolor pe care scria ÎMI PLACE ARIZONA, Îndoit În formă de cactus, un tricou alb cu harta Arizonei imprimată pe partea din față, un calendar cu fotografii din Marele Canion, o cană uriașă pe care scria E O ARȘIȚĂ USCATĂ și un magnet pentru frigider care avea Înăuntru un pui de cactus adevărat. A cumpărat de asemenea și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
numai pentru el. — Ce a-ți dori să beți, domnule? a Întrebat stewardesa În turcă, aplecându-se pe jumătate spre el. Avea niște ochi de un albastru de safir și purta o vestă de aceeași culoare, pe spatele căreia erau imprimați nori albi și pufoși. O fracțiune de secundă Mustafa a ezitat, nu pentru că nu știa ce voia să bea, ci pentru că nu știa În ce limbă să răspundă. După atâția ani se simțea mult mai În largul lui vorbind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
studenții de la Saint-Louis, care, la fel ca mine, ieșeau să ia o gură de aer Între două cursuri. Cele două studente mi-au zîmbit larg. Purtau rochii fără mîneci, cu fusta amplă și corsajul ajustat pe talie, niște rochii frumoase, imprimate cu flori, care le făceau tare grațioase. Una din ele m-a strigat: „Nu vii să stai cu mine?“. N-o mai văzusem pînă atunci. Era probabil studentă În anul II. Mi s-a părut proaspătă și naturală și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care o Înfățișau. Pe cămin, pe ușă, pe pereți și pe tavan. Maureen pozînd pentru ciorapii Elbeo, pentru parfumurile Atkinsons, pentru produsele Gala of London. PÎnă și pe T-shirt-ul pe care tocmai și-l dăduse jos pusese să i se imprime fotografia datorită unui procedeu ultramodern (eram la Începutul anilor ‘70). Dacă aș fi acceptat să se suie peste mine, aș fi putut s-o văd În mărime naturală În imensul poster cu Sunshine Girl prins În pioneze pe tavan. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
văd că sunteți un acolit al lui Priap. Porfiri închise cartea în grabă. Îi aruncă actorului o privire întrebătoare, severă. Priap, îi explică noul său prieten, este editura mea favorită. Porfiri văzu că acesta este numele editurii unde a fost imprimată cartea. Nimic nu se compară cu emoția pe care o ai tăind paginile celui mai recent Priap. Dacă vreodată, prietene, simți nevoia unei alte mâini să îți ghideze lama, să știți că am mare experiență în asemenea mutual avantajoase manipulări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a murit bateria. Or, dacă până și firile cele mai puternice au clipe de irezistibilă slăbiciune, când trupul nu mai reușește să se poarte cu rezerva și discreția pe care spiritul s-a străduit ani de zile să i le imprime, n-are de ce să ne mire că oferta de ajutor, venind pe deasupra de la un om cu față de tâlhar, a făcut să vibreze coarda cea mai sensibilă a lui Cipriano Algor, și în asemenea măsură încât o lacrimă i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de pe ușă, Simplă curiozitate, domnule, o simplă curiozitate a unui om care nu mai are nimic de făcut. Gardianul îi ceru cartea oficială de identitate, care îl acredita ca rezident, îi compară figura cu poza, examină cu lupa amprentele digitale imprimate pe documente, și, în final, îi luă o amprentă a aceluiași deget, pe care Cipriano Algor, după ce fusese instruit, l-a apăsat pe ceea ce era probabil un lector al computerului portabil pe care gardianul îl extrăsese dintr-o gentuță prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pătrățelele acelea erau scrise toate cuvintele limbii lor, la toate conjugările și declinările, dar fără nici o ordine... Elevii, la comanda lui, apucară fiecare câte una dintre cele patruzeci de manivele de fier care erau fixate pe laturile stativului și le imprimară o mișcare rapidă de rotație, modificând aranjarea cuvintelor. Profesorul ceru apoi ca treizeci și șase de elevi să citească șoptit diferite rânduri, așa cum apăreau pe stativ, și acolo unde găseau trei sau patru cuvinte consecutive care puteau constitui un fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
arborele lui Belboth e că suportă metafizici alternative. Imagine a unui cosmos spiritual cu tracțiune pe față, În care Motorul dinainte comunică nemijlocit vrerile sale Roților Sublime, În timp ce, În versiunea materialistă, e imaginea unui cosmos degradat, În care Mișcarea este imprimată de un Motor Ultim celor două Roți Infime: de la fundul emanației cosmice se eliberează forțele inferioare ale materiei“. „Iar cu motor și cu tracțiune pe spate?“ „Satanic. Coincidență Între Superior și Infim. Dumnezeu se identifică cu mișcările materiei grosiere posterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice Charcot, această Înspăimântătoare maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea canină. E sfârșitul. Rodin izbucnește Într-un râs lipsit de noimă. Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iar În spatele meu a apărut acum un călău cu două ajutoare diforme, ei mă apleacă peste un fel de frânghie și cu o pecete de foc sunt juruit să fiu pradă eternă a temnicerului, surâsul infam al lui Bafomet se imprimă pentru totdeauna pe umărul meu - acum Înțeleg de ce, ca să pot să-l Înlocuiesc pe Balsamo la San Leo, adică, de fapt, să-mi iau locul care-mi era menit din veșnicie. Dar mă vor recunoaște, Îmi spun, și fiindcă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oscilațiilor acum, când sub dușumeaua corului nu mai putea exista regulatorul magnetic. Apoi am Înțeles. Pe marginea corului, lângă motoarele Diesel, stătea un individ care - gata să-și schimbe locul ca o pisică pentru a urma variațiile planului de oscilație - imprima sferei, ori de câte ori aceasta venea către el, un impuls ușor, cu un gest precis al mâinii, cu o atingere ușoară cu degetele. Era În frac, ca Mandrake. După aceea, văzând și alți Însoțitori de-ai lui, aveam să pricep că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu suspiciune. Sigur, mi-e sete, de la cinci după-amiază n-am băut nimic, dar poate să-ți fie sete chiar fără să-ți fi petrecut noaptea sub un pendul. Imbecili. Plătesc și plec, Înainte ca ei să poată să-și imprime trăsăturile feței mele În memorie. Și iată-mă În colțul lui Place des Vosges. Trec pe sub porticele cu coloane. Care era filmul acela vechi ce răsuna de pașii solitari ai lui Mathias, cuțitarul nebun, noaptea, prin Place des Vosges? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dintre editorii săi, eram un client de-al său. Cu un gest amplu și calm m-a invitat să mă așez În fața lui, de cealaltă parte a mesei, ca un funcționar de la minister. „Et alors?“ a zis el și a imprimat o mișcare fotoliului rotativ pe care stătea, arătându-mi spatele. Stătea cu capul În jos și mi se părea că ține mâinile Împreunate. Nu-mi rămânea decât să vorbesc. Am vorbit, ca o cascadă, am scos din mine tot, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unei comunități artistice și speculanții parcă adulmecă sînge. Aceasta este cauza principală, crede Susan, pentru care comunitățile artistice vii ar trebui să aibă prioritate În fața profitului, și aici are dreptate. Artiștii folosesc materialele disponibile dintr-un anume loc pentru a imprima identitatea unui oraș, o identitate care este o colaborare evolutivă Între trecutul clădirilor În care locuiesc, prezentul noilor tehnologii și estetica viitorului. Nici un urbanist sau un antreprenor imobiliar, oricît de luminat și de vizionar, nu poate face acest lucru la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]