2,541 matches
-
la modă În acei ani. Rose vorbește de antiamericanismul violent al intelectualilor francezi de atunci, ca și de nemăsuratul orgoliu al fiecăruia În parte (exemplu: opinia lui Kojève despre Lacan a fost următoarea: „CÎștigă mulți bani”). Este fermecat de Kojève, impunător și partizan, nemăsurat de orgolios și distant. Dar știe să-și ia distanțele față de el. Canadianul Charles Taylor consideră, la rîndul lui, că „multe trăsături ale acestui [nihilism] și-au găsit expresia În diverse tendințe ale modernității, dintre care cele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cazuri, greutatea centrului este redusă la minimum. Totuși, adesea centrul este dăruit cu o expresie și completitudine proprii, ca la Sf. Petru, unde pilonii puternici ai lui Michelangelo îndulcesc colțurile transeptului prin crearea a patru fațade orientate central înspre impunătorul baldachin al lui Bernini. Diferența compozițională discutată aici corespunde interacțiunii spațiului și timpului în experiența arhitectonică. Ordinea în care diferite componente ale multor clădiri sunt dispuse este determinată nu numai de simultaneitatea atemporală - felul în care colțurile cubului coexistă într-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
marile momente ale existenței (nașterea, dragostea, moartea); poeții opun rezistență tehnicizării existenței, impun poeziei ideile moderne cunoscute științei și filozofiei 1 (fizica, matematica, geometria devin discipline cu mari deschideri simbolistice). Surprindem și încercarea de a fugi de această vastă și impunătoare cuprindere a realității exterioare prin experimentul imagistic, printr-o poezie ostentativ intimistă, o elegie mai mult contemplativă decât sfâșietoare. Poeții se vor, unii, sentimentali, iar alții caută în formula poeziei de notație sau de cântec folcloric o suprafață liniștită, deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În "Sărbătorile zilnice" (1961), poeta, așa cum mărturisește, trăiește simultan toate vârstele: copilăria, adolescența și tinerețea. Devine însă, pe parcurs, retorică și imaginile create nu ne mai înfioară: "Dacă las să se adune tristețea cu alta,/ Vezi crescând deodată/ cu trunchiul impunător, deznădejdea sinteza și încununarea". Cu timpul, Nina Cassian va cânta tot mai frecvent toamna ca simbol al sfârșitului unei vârste. Toamnele ei, cu sunete, parcă, de orgă, sunt senine și somptuoase "ca decadența unui imperiu". Face portretul lui Bach, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
urma să se întoarcă în țară de la un târg de aplicații soft pentru gestionarea stocurilor. * Manager de nivelul meu la altă multinațională, fost sportiv de performanță, cu un MBA făcut la Boston și un altul la Londra, cu o statură impunătoare, tipul nordic, blond cu ochi albaștri (el chiar era născut undeva prin nord, pe lângă Botoșani), lider al generației sale prin toate școlile pe unde trecuse... Sper că puteți vizualiza exemplarul, vă dați seama că era perechea ideală pentru mine, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
textul-proiect al depeșii) "Trădare! Prefectul și oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul Cațavencu, pe care vor să-l aleagă la colegiul II... Trădare! Trădare! De trei ori trădare!" Brânzovenescu: (scurt) E tare! prea tare! N-o iscălesc. Farfuridi: (cu tărie, impunător) Trebuie să ai curaj ca mine! Trebuie s-o iscălești: o dăm anonimă! Brânzovenescu: Așa da, o iscălesc! Farfuridi: O iscălim: "Mai mulți membri ai partidului"... Brânzovenescu: Da' dacă ne cunoaște slova la telegraf? Farfuridi: Punem pe altcineva s-o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
partidului"... Brânzovenescu: Da' dacă ne cunoaște slova la telegraf? Farfuridi: Punem pe altcineva s-o scrie. Brânzovenescu: Pe cine? Farfuridi: Trebuie să găsim pe cineva să ni-o dea la telegraf! ' Aide, Brânzovenescule. Brânzovenescu: Numai să nu pățin ceva. Farfuridi: (impunător) Trebuie să ai curaj: anonimă. Câte ceasuri sunt? Brânzovenescu: Cinci. Farfuridi: ' Aide degrab', între cinci și șase fix se-nchide telegraful... (ies cu grabă.) SCENA III Pristanda: (singur, intră prin dreapta, e puțin mișcat) O făcurăm și p-asta... și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
n oraș”.2) Topografic, ele sînt apropiate, le despart cam o sută de metri: catedrala e spre răsărit, pe creștetul unei pante; grădina publică spre apus. Văzută de pe banca pe care stătea de obicei Bacovia, catedrala apărea drept cea mai impunătoare construcție din zonă. Ca vechime era a treia dintre bisericile Bacăului, după Precista și Sf. Ioan Botezătorul. Terminată în 1848, avea numai 55 de ani la data publicării poemului în „Arta”. Poziția privilegiată, centrală, „pe o piață dintre cele mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dar și, de ce nu, cel mai bun teren de exercitare a dreptului de a sfida normalitatea existențială ("Jupuiam lacrimi de serafimi. Eram încet ca un amurg, brutal ca o platoșă, tandru ca o catapeteasmă aprinsă de rouă, rece precum galaxiile, impunător ca un turn, absurd ca o rugăciune" The Joy of Grief). Drept urmare, singurul zeu fix căruia poetul nu încetează să i se închine, pe deplin conștient că "fărâmițat de absențe pierdut/ printre culegătorii de semne/ știi că DOAR ÎN VORBE
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de fapt îngrozitoare, pe care poetul le percepe exact așa cum sunt. Hipersensibilitatea ori sensibilitatea vulnerată a altora este înlocuită, în textele lui Doru Maximovici, fie de o luciditate tăioasă, fie de o răceală solemnă. Din ambele atitudini, în fond la fel de impunătoare, se încheagă viziunea aproape descărnată a unor realități istorice ori socio-politice deplorabile. Cronicarul lor sancționează nemilos, prin intermediul unor structuri discursive denudate metaforic, care să lovească în tarele acestei lumi lipsite de orice aură salvatoare. În volumul Solitudine, scriitorul utilizează imaginea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fără excepție, reprezentanții regnului animal sau vegetal cu care se asociază (echivalența este directă: "Eu sunt o barză mâncătoare de zăpadă" *** sau: "O, dar eu sunt pentru toți/ calul verde la care ei visează" Calul verde) sunt deopotrivă mizeri și impunători. A se vedea, bunăoară, ursul uriaș, respingător ca înfățișare, dar care are capacitatea de a visa la propria împlinire, așadar este apt a-și restaura inocența printr-o realitate paralelă: "Tâmpit de dans, cu părul încleiat și duhnind/ de toate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un zîmbet disprețuitor, el se apropie de glob și-și sprijini mîna puternică pe pol. Acest gest ocrotitor, imperios, posesiv te face să spui că acest om e sigur că stăpînește întreg globul pe care-1 contemplă de la înălțimea staturii sale impunătoare și pe care pune mîna cu un aer atît de semeț și de îndrăzneț, în acel moment nu zîmbea... ... O a treia povestire trebuie s-o luăm de la cel mai ilustru dintre rivalii lui Eugène Sue, de la AlexAndré Dumas. Primele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
timp și se extinde în memoria colectivă, cu atît amănuntele biografice, trăsăturile fizice devin mai importante. Legenda generalului de Gaulle ar mai fi oare și azi cea pe care o știm dacă n-ar fi păstrat în memoria ei statura impunătoare, inflexiunile ironice ale vocii, exprimarea, butadele, felul insolent de a vorbi al generalului? Și încă o observație cu caracter mai general și cu semnificații fără îndoială mai importante pentru istoricul mentalităților: deși păstrează în mod inevitabil amprenta personajului în jurul căruia
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe ceilalți și dorește să fie privit de ceilalți", explică Rousseau referindu-se la începuturile civilizației umane. "A fi și a părea au devenit două lucruri cu totul diferite și această distincție a dus la apariția în cortegiu a luxului impunător, a vicleniei înșelătoare și a viciilor..." Plasată în această perspectivă, construirea unei noi ordini sociale nu înseamnă decît o ultimă încercare de a regăsi dincolo de istorie echivalentul a ceea ce a fost dincoace de istorie, pentru a recuceri într-un cadru
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
hotărîtor, de un act glorios tocmai pentru că prin "această minunată transformare", "generalul" s-a impus asupra "particularului", s-a constituit un centru, punct de convergență și de fuziune a tot ceea ce era Franța, punct în jurul căruia s-a putut afirma "impunătoarea și abstracta realitate a Patriei"... "Fatalitatea spiritului local a fost înlăturată, omul a scăpat de tirania ambientului natural." Ce altceva a pus omul în vîrful ierarhiei creaturilor vii, dacă nu acea coeziune dominatoare a personalității, acea unitate a ființei? "La
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
valabil și pentru popoare: "Bucuria comună a componentelor, solidaritatea lor, funcțiile reciproce pe care le exercită, în aceasta constă superioritatea morală." Respingînd "spiritul local", eliminînd "influența solului, a climatului și a rasei" în beneficiul "acțiunii sociale și politice", Parisul, "simbol impunător și complet al țării", a asigurat, victorios, "generalizarea nobilă și curată a spiritului modern" în detrimentul acelui haos confuz al "intereselor individuale", caracteristic "epocilor barbare", epoci "în care omul depinde încă de pămînt, este înrădăcinat în el, pare a face parte
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nouă. Astfel romanul este vehiculul literar logic al unei culturi care, în ultimele secole, a acordat o valoare fără precedent originalității, noutății; tocmai de aceea romanul a fost, pe bună dreptate, denumit novel" (I. Watt, 1957). 5. " (...) am avut iluzia impunătoare că starea mea de reverie se prelungea. Panta rapidă care se întindea pînă la lac (...)" (Obermann, 10/18, p. 39). 6. A se vedea bibliografia R. Mortier, 1982. 7. A se vedea iluminiștii francezi (Saint-Martin), suedezi (Swedenborg) și "filosofii naturii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
alandala pe străzi, unde Estul a plantat abia mult mai tîrziu cîteva clădiri-vitrină de ochii străinilor. Noul centru al orașului din est se construia acum dincolo de Alexanderplatz, care devenise periferie. A apărut astfel Stalin Allee, unde s-au înălțat edificiile impunătoare și austere ale RDG și unde a izbucnit, în 1953, revolta muncitorească. Cît despre orașul din vest, acesta a avut drept punct de plecare Kurfürstendamm-ul, fosta sa zonă centrală devenind de asemenea frontalieră. Fostul centru devenise frontieră și pustiu, aflat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vorbeam a primit un puternic impuls prin Revoluția franceză și prin mutațiile produse de aceasta. Ideea solidarității a prins forme diverse, ajungând a fi preeminent națională în estul continentului, printr-o difuziune relativ lentă, multiformă, reiterată. Ipostaza ei cea mai impunătoare se stinge pare-se abia la acest final de ciclu istoric. Analiștii leagă de regulă amintita idee de aceea a responsabilității asumate de noile elite și în genere de ideile lumii moderne, mai ales de libertate și democrație. La timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ștefan cel Mare, acum numai ruine. Din ele târgoveții scoteau piatra și cărămida pentru construirea noilor case. Tot pe Ulița Mare, mai la deal, se ridica Biserica lui Ștefan cel Mare, cu turlele crăpate de cutremure, dar încă zvelte și impunătoare, amintind de trecutul de luptă al moldovenilor. Alături de biserică, spre nord, se găseau curțile familiei Ghica. În centru; un conac cu două coloane la intrare, în stil neoclasic; lateral turnulețele specifice conacelor boierești din secolul al XVIII-lea. Urmau casele
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Fost sediu de bancă, mai exact al Băncii Agricole, monstruozitatea încarcă obositor de mult atmosfera orașului. Din orice unghi am privi nu cred că rezistăm 2 minute fără să spunem: „Ce...? Cum...? Unde...?” Clădirea se vrea a fi una sănătoasă, impunătoare, dar nu reușește nici măcar pe jumătate. Mai degrabă te sperie. Un ghemotoc plin cu de toate: turn, boltă, decupaje stranii... E structurată (cumva) pe 4 nivele, fiecare nivel având ramuri dispersate în unghiuri diferite. Se pare că la fiecare nivel
Apogeul by Bogdana Meteleescu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1804]
-
cauzelor care au produs astfel de distorsiuni ale personalitații încearcă Petru Comarnescu apelînd la rolul modelator al antecedentelor: "Vizionarul, visătorul, meditativul Matei Caragiale și-a compus în adevăr ținuta în funcție de tristele lui experiențe, interiorizîndu-se și dorindu-se de o demnitate impunătoare. Ceea ce nu comunica prin vorbe, comunica prin ținuta, prin comportarea lui în lume"; pe aceeași linie, Alexandru George apelează la particularități ale psihologiei care ar determina antinomia dintre expresie și conținutul ei sufletesc: " Era indiscutabil un timid care se apăra
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
decisivă este cu Marele Preot al cultului meta lurgiei grele, însuși Ionescu, cel prigonit cândva de Atanasiu și abandonat de tatăl lui Filip, acum maistru oțelar la Galați, drapat într-un pardesiu gri- bej cu romburi și beneficiind de interpretarea impunătoare a lui George Constantin. „Există curaj și există lașitate. Există curtea din față și curtea din spate.” Așa începe predica lui Deceneu (pe Burebista marele actor îl va juca peste câțiva ani) către învățăcelul Filip. Curtea din spate e locul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în ultima serie a revistei, la 28 septembrie 1918, cu poezia Ființa. Proza publicată aici rămâne remarcabilă îndeosebi prin Al. Macedonski: Palatul fermecat, capriciu fantezist de mare strălucire metaforică, Casa cu nr. 10, pătrundere în universul lucrurilor mărunte, Dramă banală, impunătoare prin pictura de moravuri și tipice tablouri de interior, și prima parte a romanului Thalassa (în 1893). Proza colaboratorilor - poem (Mircea Demetriade, Bonifaciu Florescu), schiță de moravuri (D.D. Racoviță, D. Teleor), observații naturaliste (Th. M. Stoenescu, Șt. Vellescu) - nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
occident, tot pe lângă mănăstiri și biserici. Desigur, de-a lungul timpului, spitalul și-a schimbat mult configurația: de la așezăminte în care bolnavii săraci primeau gratis îngrijirile medicale de care aveau trebuință ca și cele necesare vieții în timpul spitalizării, la unitățile impunătoare de astăzi, cu posibilități tehnice și terapeutice cu totul deosebite, devenind treptat pilonii de bază al oricărui sistem medical modern. Din nefericire însă s-a schimbat treptat și spiritul care caracteriza spitalul la începuturile sale. lată de ce Paulescu găsește oportun
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]