2,599 matches
-
JG 26 a raportat pierderea a două avioane Fw 190 în luptele aeriene. Germanii au pierdut avioane și în timpul reîntoarcerii la baze datorită tirului propriei antiaeriene. Raidul a fost un eșec total. Germanii au reușit să distrugă doar șase avioane inamice, pierzând în schimb 21 de avioane Fw 190, zece dintre aparatele participante la raid fiind avariate mai mult sau mai puțin grav. 17 piloți au fost declarați dispăruți, dintre aceștia 8 au căzut prizonieri și au supraviețuit războiului. Doar II
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
Principatului Șerbiei. Având o autonomie largă față de Imperiul Otoman, acesta este considerat precursorul Șerbiei moderne. România a intrat în anul 1916 de partea Șerbiei în Primul Război Mondial, dar după ieșirea Rusiei din război, România a rămas înconjurată de țările inamice și a semnat Tratatul de la București (1918) prin care România a iesit din războiul contra Puterilor Centrale. În noiembrie 1918 armata sârbească a plecat direct de la Salonic spre Banatul românesc pe care l-a ținut ocupat până la 27 iulie 1919
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
sa, divizând-o în noaptea de dinaintea bătăliei în două coloane, pentru a avansa spre formațiunile otomane, și în dimineața următoare, după trecerea râului Râmnic (astăzi râul Râmna), a pus în scenă un atac. În timp ce avansa, armata ruso-austriacă a distrus artileria inamică și a adoptat formațiuni pătrate de infanterie pentru a respinge pe contraatac masiva cavalerie otomană care încerca să-i împartă armata în două. Reușind aceasta, a luat cu asalt o tabără a inamicului, distrugând-o complet, și a continuat să
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
15 mii de călăreți turci care încercaseră să rupă forțele aliate. Reunit cu armata austriacă, Suvorov a avansat apoi cu o ofensivă generală spre tabăra otomană principală situată în pădurea din apropiere. În timp ce austriecii au avansat și au blocat trupele inamice, restul armatei lui Suvorov a învăluit întreaga armată turcă și a atacat-o cu cavaleria sa, provocând panică în rândul turcilor care aproape nu mai aveau unde să se retragă, doar dincolo de râul Râmnic, loc în care cei mai mulți dintre ei
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
tabere. „Mortul” este dus într-o „morgă” unde este obligat să aștepte o săptămână înainte de a fi angajat de o altă companie. Steve Tidwell este căpitan în armata Comunicațiilor. În timp ce conduce o patrulă prin jungla braziliană, el descoperă un contingent inamic, a cărui prezență denotă o activitate intensă în zonă a „petroliștilor”. El își anunță superiorii și este pus în fruntea unui pluton menit să cerceteze regiunea în căutarea altor semne ale activității inamice. Pe măsură ce înaintează în teritoriul convenit ca teatru
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
prin jungla braziliană, el descoperă un contingent inamic, a cărui prezență denotă o activitate intensă în zonă a „petroliștilor”. El își anunță superiorii și este pus în fruntea unui pluton menit să cerceteze regiunea în căutarea altor semne ale activității inamice. Pe măsură ce înaintează în teritoriul convenit ca teatru de război de companiile comunicațiilor și ale petrolului, Tidwell întâlnește tot mai multe patrule inamice, semne ale activității aeriene - folosită rar, din cauza costurilor ridicate - ba chiar și un buncăr. Mai mult, el își
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
superiorii și este pus în fruntea unui pluton menit să cerceteze regiunea în căutarea altor semne ale activității inamice. Pe măsură ce înaintează în teritoriul convenit ca teatru de război de companiile comunicațiilor și ale petrolului, Tidwell întâlnește tot mai multe patrule inamice, semne ale activității aeriene - folosită rar, din cauza costurilor ridicate - ba chiar și un buncăr. Mai mult, el își dă seama că atuul propriei tabere a fost anulat, „petroliștii” deținând acum capacitatea de a intercepta comunicațiile adversarilor. Lucrurile devin tot mai
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
acum capacitatea de a intercepta comunicațiile adversarilor. Lucrurile devin tot mai serioase, pe măsură ce Tidwell își dă seama că la conducerea „petroliștilor” se află un foarte bun prieten al său, Clancey, un mercenar extrem de competent. El capturează chiar și un funcționar inamic, a cărui prezență în regiune denotă seriozitatea activităților facțiunii sale. În cele din urmă, Tidwell descoperă tabăra inamică și o anihilează, aducând victoria concernului Comunicațiilor. Cartea conține un sistem de joc care simulează lupta și alte situații militare (cum ar
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
la conducerea „petroliștilor” se află un foarte bun prieten al său, Clancey, un mercenar extrem de competent. El capturează chiar și un funcționar inamic, a cărui prezență în regiune denotă seriozitatea activităților facțiunii sale. În cele din urmă, Tidwell descoperă tabăra inamică și o anihilează, aducând victoria concernului Comunicațiilor. Cartea conține un sistem de joc care simulează lupta și alte situații militare (cum ar fi acțiunile clandestine sau încercările de trecere neobservată). Mercenarii comandați sunt caracterizați de cinci indici, care oferă mijloace
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
centrală în grupul de apartenență. Ajunge să fie “cineva”. Părerea lui contează. Folosit în cadrul războiului psihologic, zvonul are ca finalitate modificarea concepției, atitudinii, opțiunilor și comportamentului forțelor adversarului sau neutrilor, afectarea sau influențarea voinței factorilor de decizie sau a liderilor inamici de a acționa, precum și a puterii de înțelegere și percepție a lor privind o anumită situație.
Zvon () [Corola-website/Science/331663_a_332992]
-
americană care poartă acest nume, din clasa Yorktown. A participat la mai multe acțiuni militare. Aceste acțiuni includ: Horneț a fost în serviciu un an și șase zile și a fost ultimul portavion al flotei SUA scufundat vreodată de foc inamic. Pentru aceste acțiuni, portavionul a fost distins de patru Service Star, citare pentru Raidul Doolittle în 1995, si Escadrila 8 torpiloare de pe portavion a fost citat pentru eroism extraordinar de care a dat dovadă în Bătălia de la Midway. Portavionul a
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
mai târziu, "Horneț" s-a întâlnit cu portavionul "Enterprise", care venea de la Midway, si cu "Task Force 16 (TF 16)", cu care împreună s-au îndreptat spre Japonia. Cu Enterprise asigurând apărare aeriană, Horneț a intrat adânc în apele teritoriale inamice. Inițial, grupul naval intenționa să acționeze de la o distanță de 740 km de coastă japoneză, dar în dimineața zilei de 18 aprilie, Nitto Maru, o navă de patrulare japoneză, a descoperit navele americane. Nashville a scufundat imediat navă de patrulare
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
unul dintre portavioanele nou-construite ale flotei din clasa Essex a primit numele de USS Horneț (CV-12). În afară de portavionul ușor USS Princeton și câteva portavioane de escorta mai mici, Horneț a fost ultimul portavion al flotei american scufundat vreodată de focul inamic.
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Wildcat-uri de pe "Enterprise" au decolat la ora 8:10. Un al treilea grup, care a includea nouă SBD-uri, opt TBF-uri, și șapte Wildcat-uri de pe "Horneț" au decolat la ora 08:20. La 08:40, cele două formațiuni aviatice inamice au ajuns în raza vizuală. Nouă avioane Zero de pe "Zuihō" au surprins și au atacat grupul "Enterprise", atacând dinspre soare avioanele care decolau. În atacul rezultat, au fost doborâte patru Zero-uri, trei Wildcat-uri, și două TBF-uri, cu alte
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
100 mm, a contribuit serios la apariția unor confuzii la această categorie de nave. Rolul unui crucișător greu era de a acționa în recunoaștere, rapid pentru o flotă maritimă, și să protejeze nave comerciale proprii sau să scufunde nave comerciale inamice. Crucișătoarele grele au apărut din anul 1915 până în 1945, precursorii lor fiind mai degrabă crucișătoarele ușoare proiectate în anii 1900 și anii 1910, decât crucișătoarele cuirasate înainte de 1905. Când crucișătorul cuirasat a fost înlocuit de crucișătorul de linie, s-a
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
câmpul de bătălie era mereu atent și energic, chiar dacă deseori nu era ferm în operațiile precedente bătăliei pentru a-și asigura minimul avantaj, ca ocolirea flancurilor adversarilor, înșelarea inamicului și atacul prin surprindere. Într-o ocazie el a constrâns armata inamică franceză de 60000 de soldați, să se retragă și a cucerit ducatul de Brabant (astăzi Belgia), cu pierderi minore de 80 de oameni. Chiar și în timpul celor mai crude și sângeroase bătălii, nu s-a îndepărtat de oamenii săi, și-
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
al râului. Când Biron a început să avanseze, a fost surprins neplăcut de importanța dispozitivului englez ce se afla într-un loc total neașteptat. Deși primise ordin de la Vendôme să atace, a ezitat văzând cele 20 de batalioane ale cavaleriei inamice (alte patru fuseseră lăsate să păzească podurile de pontoane). Biron dispunea doar de 7 batalioane și 20 de escadroane; în plus fusese avizat de către cercetașii lui de terenul mlăștinos de pe malul opus, ceea ce limita mobilitatea cavaleriei, astfel a decis să
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
mareșalul Villeroi cu cei 40000 de soldați ai săi. În timpul nopții Marlborough a profitat pentru a se îndrepta spre nord doar cu trupele engleze și scoțiene. A sosit în micul sat Elixheim la ora 4 dimineața și a traversat liniile inamice prin trei puncte: Orsmael, Wangé și Elixheim, luându-i prin surprindere pe francezi și fără să întâmpine aproape nici o rezistență. Cavaleria aliată a format apoi o linie între liniile de Brabant pe care tocmai le trecuseră și Tienen. Francezii au
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
răspunde atacului. La ora 11, mareșalul Villars este rănit la un genunchi de o muschetă și îi lasă comanda lui Boufflers. Atacul final decisiv este dat de infanteria britanică aflată sub comanda contelui Hamilton, care, trecând la atac asupra centrului inamic slăbit, forțează escadroanele de cavalerie ale casei regelui să înfrunte cavaleria prințului de Hesse-Cassel. Mareșalul Boufflers preia el însuși comanda centrului francez și reușește să respingă de șase ori atacul inamicilor; dar la ora 15, sub focul infanteriei britanice, Boufflers
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
timp pentru a dezvolta un atac simultan pe partea opusă. Un atac disperat are loc în jurul orei 18. Această forță de 80 de grenadieri englezi condusă de vicontele Mordaunt și colonelul Richard Munden a fost concepută pentru a atrage focul inamic și a permite astfel comandanților aliați să găsească punctele puternice ale apărării. "Rapiditatea mișcărilor lor împreună cu urletele lor erau cu adevărat înfricoșătoare", și-a amintit La Colonie, care pentru a acoperi zgomotul a ordonat bateristului să bată "de încărcare", astfel
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
întoarcă în liniile lor. Generalul Van Goor, care a condus atacul, a fost una dintre victimele atacului. Al doilea atac nu s-a bucurat de mai mult succes. Comandanții aliați sunt nevoiți să-și conducă personal oamenii sub ploaia focului inamic. Anglo-olandezii lasă și mai mulți morți și răniți pe palisada inamicului, printre care mareșalul de Limbur-Styrum care a condus al doilea atac. În cele din urmă rup rândurile și într-o confuzie totală sunt împinși din nou jos pe deal
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
traiectoria acestora este directă, iar pilotul păstrează contactul vizual cu bombele lansate deja, putând face eventuale corecții de zbor pentru a lansa următoarele bombe și mai precis. Atacul în picaj este și un mijloc de contracarare a eficacității armamentului antiaerian inamic. Cel mai cunoscut bombardier în picaj în cel de-al Doilea Război Mondial a fost avionul german Junkers Ju 87 "Stuka", folosit pe scară largă la începutul războiului. De asemenea, avionul japonez Aichi D3A "„Val”", care a scufundat mai multe
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
O patrulă a plecat la galop pentru a raporta faptul Contelui de Feversham. În bătălia care a urmat forțele regale au respins fără dificultate trupele rebele. Trupele neexperimentate ale Ducelui de Monmouth au căzut cu sutele în bătaia focului armelor inamice. Armata lui Monmouth a fost distrusă în totalitate. Monmouth, deghizat în țăran a reușit să scape și s-a îndrepta spre sud. Dar a fost capturat la Ringwood în Hampshire, obosit și înfometat. A fost dus la Londra unde a
Bătălia de la Sedgemoor () [Corola-website/Science/331844_a_333173]
-
Béveziers () pentru francezi a fost o bătălie navală în care flota franceză s-a confruntat cu flota anglo-olandeză pe 10 iulie 1690 în timpul Războiului Marii Alianțe. Această bătălie a fost victoria principală pe mare a francezilor în cadrul acestui război. Flota inamică a pierdut între 7 și 11 nave (sursele variază) în timp ce francezii nu au suferit pierderi semnificative: chiar dacă Canalul Mânecii a căzut temporar în mâinile francezilor, amiralul de Tourville a eșuat în urmărirea flotei engleze permițându-i să se refugieze pe Tamisa
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]