8,976 matches
-
schimbare a sistemelor, apare o nouă problemă, adesea extrem de dificilă: problema incertitudinii. Incertitudinea este o condiție obiectivă a funcționării sistemelor social-umane. Ea generează însă probleme importante, dificultăți pe care acestea caută să le soluționeze pe căi diferite. În condițiile unei incertitudini accentuate, pe care sistemul nu o poate reduce semnificativ prin mijloace de cunoaștere, incertitudinea provoacă o rigiditate structurală, ca o reacție de apărare. Schimbarea înseamnă o destabilizare a sistemului, iar aceasta implică riscul dezagregării. Atitudinea conservativă poate fi interpretată, de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o condiție obiectivă a funcționării sistemelor social-umane. Ea generează însă probleme importante, dificultăți pe care acestea caută să le soluționeze pe căi diferite. În condițiile unei incertitudini accentuate, pe care sistemul nu o poate reduce semnificativ prin mijloace de cunoaștere, incertitudinea provoacă o rigiditate structurală, ca o reacție de apărare. Schimbarea înseamnă o destabilizare a sistemului, iar aceasta implică riscul dezagregării. Atitudinea conservativă poate fi interpretată, de aceea, ca o reacție de apărare împotriva riscurilor pe care le presupune schimbarea în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rigiditate structurală, ca o reacție de apărare. Schimbarea înseamnă o destabilizare a sistemului, iar aceasta implică riscul dezagregării. Atitudinea conservativă poate fi interpretată, de aceea, ca o reacție de apărare împotriva riscurilor pe care le presupune schimbarea în condiții de incertitudine. De regulă, această rigiditate structurală este însoțită și de o altă tendință care, pe de o parte, reprezintă o reacție de apărare împotriva efectelor distructive ale incertitudinii, dar, pe de altă parte, are și numeroase consecințe funcționale: instituirea unei certitudini
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reacție de apărare împotriva riscurilor pe care le presupune schimbarea în condiții de incertitudine. De regulă, această rigiditate structurală este însoțită și de o altă tendință care, pe de o parte, reprezintă o reacție de apărare împotriva efectelor distructive ale incertitudinii, dar, pe de altă parte, are și numeroase consecințe funcționale: instituirea unei certitudini subiective artificiale (Zamfir, 1978). Rigiditatea structurală este însoțită de o rigiditate cognitivă. Incertitudinea referitoare la soluțiile de adoptat în faza de decizie are o mulțime de consecințe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care, pe de o parte, reprezintă o reacție de apărare împotriva efectelor distructive ale incertitudinii, dar, pe de altă parte, are și numeroase consecințe funcționale: instituirea unei certitudini subiective artificiale (Zamfir, 1978). Rigiditatea structurală este însoțită de o rigiditate cognitivă. Incertitudinea referitoare la soluțiile de adoptat în faza de decizie are o mulțime de consecințe negative pentru sistem: paralizarea deciziei, tendința de reîntoarcere mereu în faza de examinare a alternativelor și de schimbare a deciziei, în loc de a acționa ferm pentru implementarea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
faza de examinare a alternativelor și de schimbare a deciziei, în loc de a acționa ferm pentru implementarea unei soluții, disens și conflicte care pot destrăma sistemul. Din acest motiv, ca o reacție de apărare, există tendința sistemelor sociale de a substitui incertitudinii obiective o certitudine subiectivă. Sistemele investesc o „plusvaloare” considerabilă în cunoștințele lor fragile, conferă o autoritate cognitivă cvasiabsolută mecanismelor lor de decizie, obținând prin aceasta un consens ridicat. O asemenea soluție la problema incertitudinii generează însă o intoleranță structurală față de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tendința sistemelor sociale de a substitui incertitudinii obiective o certitudine subiectivă. Sistemele investesc o „plusvaloare” considerabilă în cunoștințele lor fragile, conferă o autoritate cognitivă cvasiabsolută mecanismelor lor de decizie, obținând prin aceasta un consens ridicat. O asemenea soluție la problema incertitudinii generează însă o intoleranță structurală față de orice cunoștință care ar putea submina certitudinea subiectivă, artificial instituită. În mod special, sistemul devine opac la explorarea alternativelor, la evaluarea lor critică, cu un feedback evaluativ asupra eficienței funcționării. „Ignoranța structurală” despre care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vorbea Goulder sau „iluziile necesare” analizate de Marx își au sursa, în mare măsură, aici. Societățile preindustriale se caracterizează printr-o notă marcată de conservatorism nu pentru că au atins moduri optime de organizare în raport cu condițiile, ci ca rezultat al sindromului incertitudinii, al tendinței de a evita incertitudinea și pericolul care ar fi decurs din explorarea alternativelor și din recurgerea la schimbare. Asemenea tendințe pot fi detectate în cele mai diverse situații. Este cazul conservatorismului religios: colectivitatea care caută să-și modifice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de Marx își au sursa, în mare măsură, aici. Societățile preindustriale se caracterizează printr-o notă marcată de conservatorism nu pentru că au atins moduri optime de organizare în raport cu condițiile, ci ca rezultat al sindromului incertitudinii, al tendinței de a evita incertitudinea și pericolul care ar fi decurs din explorarea alternativelor și din recurgerea la schimbare. Asemenea tendințe pot fi detectate în cele mai diverse situații. Este cazul conservatorismului religios: colectivitatea care caută să-și modifice sistemul religios riscă să fie aglutinată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diverse situații. Este cazul conservatorismului religios: colectivitatea care caută să-și modifice sistemul religios riscă să fie aglutinată, pierzându-și caracterul distructiv. Societățile globale manifestă adesea dificultăți în explorarea sistemului de interese care presează spre menținerea statu-quo-ului, dar și din cauza incertitudinii în legătură cu riscurile implicate de o orientare mai fermă spre schimbare. Sindromul luptei. S-a văzut mai înainte că interesele grupurilor și chiar ale persoanelor nu sunt invariante în raport cu modul de organizare a sistemelor. De aici, o largă diferențiere a atitudinilor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se teme că celelalte părți ar putea fi avantajate și/sau vor încerca să utilizeze intervenția sociologului ca o nouă armă pentru promovarea intereselor sale. Starea de conflictualitate reprezintă, din acest motiv, o sursă importantă a rigidității sistemelor sociale. Sindromul incertitudinii și sindromul luptei sunt două tipuri generale de patologii ale sistemelor sociale. Deși ele pot apărea independent, de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sursă importantă a rigidității sistemelor sociale. Sindromul incertitudinii și sindromul luptei sunt două tipuri generale de patologii ale sistemelor sociale. Deși ele pot apărea independent, de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod de organizare sugerează faptul că incertitudinea asupra respectivului mod de organizare este distructivă, paralizantă; utilizând însă aceeași incertitudine, vor căuta să prezinte într-o manieră negativă modurile de organizare alternative. Anticomunismul, de exemplu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tipuri generale de patologii ale sistemelor sociale. Deși ele pot apărea independent, de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod de organizare sugerează faptul că incertitudinea asupra respectivului mod de organizare este distructivă, paralizantă; utilizând însă aceeași incertitudine, vor căuta să prezinte într-o manieră negativă modurile de organizare alternative. Anticomunismul, de exemplu, este utilizat frecvent de către ideologia burgheză ca o modalitate de apărare a statu-quo-ului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de regulă, se împletesc. Logica luptei tinde să utilizeze ca un instrument al ei logica incertitudinii. Grupurile și clasele privilegiate într-un mod de organizare sugerează faptul că incertitudinea asupra respectivului mod de organizare este distructivă, paralizantă; utilizând însă aceeași incertitudine, vor căuta să prezinte într-o manieră negativă modurile de organizare alternative. Anticomunismul, de exemplu, este utilizat frecvent de către ideologia burgheză ca o modalitate de apărare a statu-quo-ului. Conform acestei ideologii, orice alternativă de organizare socialistă a societății înseamnă „totalitarism
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întreprinderi, testul de raționalitate ne va indica manifestările „sănătoase” sau „patologice” ce caracterizează funcționarea mecanismelor sale cognitive. Patologia sistemelor sociale - reluând o idee dezvoltată în capitolul anterior - poate lua două configurații distincte, în funcție de sursele lor primare: sindromul luptei și sindromul incertitudinii. Atât conflictele interne, cât și dificultățile de a face față constructiv incertitudinii generează rigiditatea sistemului, orientarea sa patologică. În procesul socioterapiei, specialistul încearcă să reorienteze sistemele, sprijinindu-le să-și conștientizeze mecanismele patologice și să cultive mecanismele normale care asigură
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caracterizează funcționarea mecanismelor sale cognitive. Patologia sistemelor sociale - reluând o idee dezvoltată în capitolul anterior - poate lua două configurații distincte, în funcție de sursele lor primare: sindromul luptei și sindromul incertitudinii. Atât conflictele interne, cât și dificultățile de a face față constructiv incertitudinii generează rigiditatea sistemului, orientarea sa patologică. În procesul socioterapiei, specialistul încearcă să reorienteze sistemele, sprijinindu-le să-și conștientizeze mecanismele patologice și să cultive mecanismele normale care asigură o funcționare rațională, flexibilă și eficace. Specialistul poate alege una dintre următoarele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nici aceste mijloace nu se poate spune că sunt prohibite. Alegerea nu se face în mod exclusiv prin jocul argumentelor la lumina rațiunii. Cu alte cuvinte, omul nu este „un calculator rațional”. Istoria sa personală, cu complexele, aspirațiile, fricile și incertitudinile sale, cu succesele și eșecurile, se depozitează modelând modul de gândire și simțire. Cum poate fi înțeleasă „soluția” lui Vlad Țepeș dacă nu se ia în considerare profilul său psihologic, rezultat al întregii sale istorii personale? Dacă revenim la exemplul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tocmai sorții sau oracolul de la Delphi. Știința poate oferi o explicație acestor fapte, care nu se mai fundează însă pe evidența conștiinței noastre comune. În cazul analizat aici, o teorie explicativă ar putea scoate în evidență existența unor fenomene ca: incertitudinea ridicată ce înconjoară procesul decizional, anxietatea și tensiunea psihologică și socială asociată deciziilor importante, blocarea procesului decizional realizat cu mijloace strict raționale, nevoia unor mecanisme care să reducă din incertitudine, nevoia de a investi o valoare suplimentară în opțiunile realizate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicativă ar putea scoate în evidență existența unor fenomene ca: incertitudinea ridicată ce înconjoară procesul decizional, anxietatea și tensiunea psihologică și socială asociată deciziilor importante, blocarea procesului decizional realizat cu mijloace strict raționale, nevoia unor mecanisme care să reducă din incertitudine, nevoia de a investi o valoare suplimentară în opțiunile realizate, de asemenea, efectul structurilor politice democratice sau autoritare asupra mecanismelor de luare a deciziilor. O explicație de acest gen nu este deloc intuitivă. Ea nu poate fi realizată prin empatie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în considerare. 5. Faza postdecizională. Soluția aleasă (decizia) este transpusă în practică; se acționează în vederea rezolvării problemei de la care s-a plecat, prin utilizarea soluției alese. Figura 16.1. Cele cinci faze ale procesului decizional În funcție de presupoziția făcută asupra certitudinii incertitudinii, pot fi desprinse trei modele ale deciziei: decizia certă într-o lume strict deterministă, decizia certă de tip probabilist și decizia în condiții de incertitudine persistentă, la care se poate adăuga un al patrulea model nedecizional - modelul cibernetic. Decizia certă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alese. Figura 16.1. Cele cinci faze ale procesului decizional În funcție de presupoziția făcută asupra certitudinii incertitudinii, pot fi desprinse trei modele ale deciziei: decizia certă într-o lume strict deterministă, decizia certă de tip probabilist și decizia în condiții de incertitudine persistentă, la care se poate adăuga un al patrulea model nedecizional - modelul cibernetic. Decizia certă într-o lume strict deterministătc "Decizia certă într‑o lume strict deterministă" Acest model presupune că decidentul poate, la sfârșitul procesului decizional, să identifice soluția
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Decizia certă într‑o lume strict deterministă" Acest model presupune că decidentul poate, la sfârșitul procesului decizional, să identifice soluția care este cu siguranță cea mai bună. Pentru aceasta este nevoie de două presupoziții, și anume: 1. Reductibilitatea completă a incertitudinii: în procesul decizional, incertitudinea inițială cu privire la problema de soluționat, cât și la soluțiile posibile este redusă complet, decidentul reușind să identifice soluția cea mai bună. Această presupoziție se fundează, la rândul ei, pe trei presupoziții mai particulare: a) Caracterul dat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lume strict deterministă" Acest model presupune că decidentul poate, la sfârșitul procesului decizional, să identifice soluția care este cu siguranță cea mai bună. Pentru aceasta este nevoie de două presupoziții, și anume: 1. Reductibilitatea completă a incertitudinii: în procesul decizional, incertitudinea inițială cu privire la problema de soluționat, cât și la soluțiile posibile este redusă complet, decidentul reușind să identifice soluția cea mai bună. Această presupoziție se fundează, la rândul ei, pe trei presupoziții mai particulare: a) Caracterul dat, neproblematic al formulării problemei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
abandonat ideea că procesul de decizie ar putea lucra cu certitudini absolute, asimilând ideea de probabilitate. De regulă, în calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea ca o condiție inevitabilă a procesului decizional. Incertitudinea este de două tipuri, în funcție de sursele ei: incertitudinea ontologică și incertitudinea cognitivă. Incertitudinea ontologică. Modelul deciziei certe analizat mai înainte presupunea o lume strict deterministă, în care starea viitoare este complet determinată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lucra cu certitudini absolute, asimilând ideea de probabilitate. De regulă, în calculul decizional nu lucrăm cu estimări absolut exacte, certe asupra lumii, ci cu estimări care sunt doar probabiliste. Este introdusă astfel incertitudinea ca o condiție inevitabilă a procesului decizional. Incertitudinea este de două tipuri, în funcție de sursele ei: incertitudinea ontologică și incertitudinea cognitivă. Incertitudinea ontologică. Modelul deciziei certe analizat mai înainte presupunea o lume strict deterministă, în care starea viitoare este complet determinată de starea actuală. În consecință, cel puțin la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]