3,661 matches
-
și nu subiectului. În momentul apariției operei, calitățile sale compoziționale devin unice și identificabile cu propriile valori. Apariția operei literare simbolizează ruperea de lumea subiectivă și devenirea sa un obiect unic și autonom. Lumea autorului și lumea operei devin două individualități diferite prin lansarea operei literare în viața cotidiană. Din acest punct de vedere, opera literară se prezintă ca un obiect ontic autonom. Totodată, atributele sau experiențele lectorului nu pot fi interpretate ca aparținând structurii operei. Însă, experiența estetică duce la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prezintă ca un construct polifonic existent prin posibilitatea stratificării obiectului de artă. Stratul este definit de o dublă acțiune, contribuie la concretizarea operei și se află în relație cu alte straturi. Dubla funcție a stratului duce la înțelegerea lor ca individualități particulare ce au loc în totalitatea compozițională a operei fără să afecteze unitatea sa fenomenală. Prin urmare, în mod particular, straturile pot fi caracterizate de un set de proprietăți specifice ce contribuie la formarea unor calități specifice esteticii. Astfel, unitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
rima, posibilă prin sunetele ultimelor silabe ale cuvintelor, oferă muzicalitate și consens întregului construct literar. 1.1.2. Stratul unităților semnificative Unitățile semnificative se formează prin legătura mai multor sunete ale limbajului cu conceptele ideale. Semnificația este dezvoltată pornind de la individualitatea cuvântului la ordinea înaltă a propozițiilor și frazelor. Astfel cuvântul are o proprietate fonetică-semnificativă. Prin arătarea funcțiilor multiple ale conținutului semnificativ al unui cuvânt sau al unei propoziții se oferă un rol semnificativ în cadrul operei literare. Rolul semnificativ se află
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
forma phantasia prin care toate imaginile ne sunt prezentate. Melos și opsis reprezintă muzica și spectacolul. Opsis înseamnă și posibilitatea teatrului, întrucât face posibilă prezența teatrului, totodată este elementul final al tragediei. Tropii sunt activi numai în cadrul relației și sunt individualități autonome ce funcționează prin intensitate oferind calitate operei literare. Există o diferență între novella și romance 41 ce constă în modul de desfășurare a narațiunii, în mărimea și complexitatea acțiunii, precum și în diferențe cantitative. Nuvela este caracteristică poveștilor scurte și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau al unui roman se face prin lectură: ceea ce este citit este un text, semnificația urmând să fie descoperită ulterior lecturii. Această apropiere față de textul literar a redus importanța autorului și a tuturor elementelor exterioare romanului și dramei, oferindu-i individualitate și autonomie. Modul narativ redă o realitate a gândurilor, senzațiilor și a conflictelor. Compoziția textelor și-a pierdut importanța, iar compoziția liberă, Ulise, de exemplu, devine centrală. Limbajul este singura unealtă adevărată pentru un text narativ ce presupune literatura trivială
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
că un copil cu dizabilități are nevoie de o altfel de abordare și-l supun pe acesta la o activitate care pentru un copil normal reprezintă doar normalitatea, pentru celălalt nefiind decât o sumă de erori. Un copil reprezintă o individualitate, însă viața are compensațiile ei, trebui să descoperim în acel copil tot ce are el mai bun. Varianta ideală este cea a părinților care nu fac diferențe între copii, mediază conflictele dintre aceștia, îi ajută să se cunoască, să se
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
nu se poate spune că scopul echipei sportive este impus din afară, sau că ar fi elaborat de membrii echipei respective el este în egală măsură impus din afară și elaborat de jucători, când echipa respectivă alcătuită din jucători cu individualități valorice poate emite pretenții pentru un rezultat bun, în aceeași măsură obținerea performanței este impusă din afară de conducerea clubului sau în alte cazuri de chiar federația de specialitate. Realizarea performanței impune o anumită aranjare spațială a jucătorilor de teren, în funcție de
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
conducerea clubului sau în alte cazuri de chiar federația de specialitate. Realizarea performanței impune o anumită aranjare spațială a jucătorilor de teren, în funcție de specificul fiecărui joc sportiv. Urmărirea activă și în comun a scopurilor întregii echipe accentuează interacțiunea reciprocă a individualităților. Echipa sportivă este generatoare de afinități și relații mutuale, de atitudini de simpatie, ori de antipatie, de aprobări sau respingeri reciproce. „Un grup mic este constituit din mai multe persoane având interacțiuni sociale directe, acestea fiind puternice sau slabe, cu
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
seama de următoarele considerente: - afectivitatea colectivă sau de grup, apare și se dezvoltă ca urmare a interacțiunii indivizilor; - afectivitatea colectivă este și în funcție de însuși cadrul social în care mai mulți membri își desfășoară activitatea, ca și de particularitățile acestuia; - însăși individualitatea participanților determină afectivitatea de grup. Studiul afectivității în grup a fost promovat de sociometrie. Este cunoscut faptul că sociometria s-a născut pe terenul relațiilor interpersonale manifestate la nivelul grupului mic, fenomen abordat din ce în ce mai mult de psihologia socială. M. Ralea
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
fiind dominată de principiul realității) se produce fenomenul invers: de obnubilare a originalității pe făgașul asimilării unui model dominant. Versurile de la V.n. păstrează o puternică și nedorită „ștanță” de grup, din masa lor nu s-au putut elibera prea multe individualități. Excepții fericite au fost Ion Minulescu, N. Davidescu, Tudor Vianu, George Bacovia, Ion Pillat, însă fiecare a publicat puțin, urmându-și drumul propriu în afara revistei. Redundanța motivelor și a simbolurilor l-a făcut pe Dumitru Micu să sublinieze că poeții
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
o mască dincolo de care domnește nevăzutul, misterul, absolutul - unica realitate către care ei țintesc. Cuvinte și imagini încărcate de fascinația analogiilor și puncte de sprijin în transcenderea aparenței formează în poezie rețele: creatorii le depășesc în căutarea sunetului plin al individualității, dar o lirică de grup, cum a fost cea de la V.n., se construiește prin ele. În afară de Bacovia, prea închis în obsesiile lui pentru a adera la vreun program, poeții de aici, prin Ovid Densusianu, își propun să impună la noi
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările albe” ale lui Barbu Solacolu, ca acompaniament pentru spleen, ori la Al. Gherghel. Deși poezia de la V.n. nu a avut șansa de a ieși din cadrul prestabilit prin individualități creatoare libere și puternice, ea a susținut cu ardoare simbolismul ca pe un orizont nou, deschis, apt de a stimula fecund îmbogățirea și rafinarea sensibilității, tot „ceea ce înlătură din el umbre care amintesc originea de jos” (Ovid Denusianu). Se va
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
psihologice, capătă o formulare sentențioasă, intercalându-și maxime și reflecții morale. Ambiția naratorului e de a crea tipuri, dar în tiparele pe care le concepe nu e loc decât pentru o definiție generală și cam sumară, care văduvește personajul de individualitate. Cu toate acestea, figuri noi pentru literatura noastră, destinate unei lungi cariere, precum învinsul (Radu Munteanu, Coriolan), inadaptatul (Dan), parvenitul și paraziții sociali, boierul patriarhal, se consacră mai întâi prin opera lui. Astfel, Dan, personajul care dă titlul romanului de
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
județeană, inspectoratul școlar sau Ministerul. II. MANAGEMENT ȘI ASIGURAREA CALITĂȚII Managementul grădiniței are în vedere teoria și practica, știința și arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elementelor activității educative a resurselor ei ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă a individualității conform idealului educațional. Elementele definitorii ale managementului grădiniței pot fi sintetizate astfel: prezintă un complex de acțiuni concepute și aplicate pentru a asigura funcționarea optimă a sistemului educațional și a procesului de învățământ; utilizează optim resursele umane (cadre didactice, preșcolari
Calitatea actului managerial din grădiniță by Anghel Viorica [Corola-publishinghouse/Science/542_a_1329]
-
și autentică? Noi credem că o asemenea soluție o constituie postularea unor relații de coincidență parțială a sferelor celor două noțiuni. Aceasta ar însemna că leadership‑ul și managementul, liderii și managerii au, fiecare, elemente proprii, specifice, care le asigură individualitatea și relativa autonomie, dar și o serie de elemente comune, fapt care facilitează interacțiunea și potențarea lor reciprocă. Încercăm să schițăm în continuare câteva argumente în favoarea acestei idei. În primul rând, și unii, și alții (liderii și managerii) îndeplinesc aproximativ
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sociale, ci și al creării permanente a societății înseși. Deși sociologia radiografiază mai bine conflictele sociale, ea rămâne la un nivel prea mare de generalitate și globalitate. Situațiile conflictuale pot fi relativ asemănătoare în generalitatea lor, dar extrem de diferite în individualitatea lor, chiar și atunci când este vorba de același sistem social, cu atât mai mult în cazul sistemelor sociale diferite. Importante devin interacțiunile sociale dintre membrii grupurilor, reprezentările și atitudinile lor colective, credințele și mentalitățile lor etc. - pe care, din păcate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Judecata, sinele și societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interacțiune personală și interpersonala. Interacțiunea simbolică subliniază importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui și judecății. Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva. Comunicarea are o foarte mare influență asupra personalității deoarece in ziua de azi individul se definește in funcție de ceilalți iar comportamentul reprezintă o construcție a persoanei in interacțiunea cu ceilalți. Interacțiune atrage concomitent
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
atitudini și competențe specifice, creând premisele necesare integrării socio-profesionale a copiilor cu deficiență auditivă. Demersul educativ centrat pe copiii cu C.E.S. solicită din partea cadrului didactic o varietate de trăsaturi aptitudinale (empatie, sensibilitate și dragoste pentru copii, capacitatea de cunoaștere a individualității copilului) îmbinate cu abilități specifice (stăpânirea limbajului mimico- gestual, a sistemului dactil). Profesorii copiilor cu deficiență auditivă au nevoie să știe cum să predea fiecărui elev în parte, respectând particularitățile psiho-individuale ale acestora. Este important ca ei să învețe limbajul
Atitudini necesare profesorilor ?n comunicarea cu copii/tinerii deficien?i de auz by Daniela Anton () [Corola-publishinghouse/Science/84047_a_85372]
-
complexe, mai ales în pregătirea de bază a copilului din primele clase. Termenul vizează atât adaptarea copilului la activitatea de tip școlar (respectiv, cea de învățare), cât și suplețea, flexibilitatea programului instructiv- recuperator care trebuie modelat potrivit realității și specificului individualităților cu care se lucrează. De aceea, se poate spune că cea mai importantă - pentru copilul dificultăți de învățare și nu numai - nu este vârsta de școlarizare, ci modul în care este definit conținutul instruirii în primele clase școlare, precum și accesul
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
și În Pacific, percepe și exprimă, În Essai sur l’exotisme (Segalen, 1978, p. 43), „șocul” diferenței. Exotismul, notează el, nu este „acea stare caleidoscopică a turistului și a spectatorului mediocru, ci reacția la șoc, vie și curioasă, a unei individualități puternice Împotriva unei obiectivități a cărei distanță o percepe și o degustă”. Într-o scrisoare din Java, datată 1 noiembrie 1904 și adresată poetului Saint-Pol-Roux, În urma unei escale pe „Tărâmul Trecutului” (Correspondance Saint-Pol-Roux/Victor Segalen, Mortemart, Rougerie, 1975, p. 41
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de constrângerea „paradigmei mecanice a echilibrului general” pentru a se sprijini pe modelele fondatoare ale evoluționismului biologic. Făcând apel la un individualism metodologic modernizat, acest curent reține actori parțial condiționați de cultură și de mediu. Fiecare dintre ei este o individualitate, iar totalitatea experiențelor și cunoștințelor fiecăruia este unică. Totuși, mecanismele de dobândire a cunoștințelor și cunoștințele Înseși reflectă niște practici specifice. Școala austriacă susține praxeologia ca „știință a tuturor genurilor de acțiune umană”, insistând asupra „acțiunilor reale ale oamenilor reali
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
timp condiție și instrument al dinamicii identitare. Individualul și colectivul. Raportul dialectic dintre același și celălalt interferează cu un raport similar Între individul „singular” și colectivitate. Pe de o parte, identitatea se bazează pe o afirmare a eului, pe o individualitate care Îl face pe fiecare om „unic”, diferit de ceilalți. Pe de altă parte, ea face trimitere și la un noi, caracterizat de o serie de determinări care Îi permit fiecărui eu să se poziționeze În raport cu un „același altul”, să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și a curentului libertarian, denunță lipsa de legitimitate a „principiului diferenței”, care violează drepturile individuale și este lipsit de bază filosofică; celelalte, enunțate de partizanii comunitarismului, ca Michael Sandel sau Alasdair MacIntyre, subliniază ambiguitatea (sau chiar incoerența) noțiunii de subiect: individualitatea (distinctness) nu pune suficient de mult În evidență apartenența noastră la ceea ce este comun (commonness). Cea de-a treia abordare Încearcă să depășească dificultățile precedente focalizându-se asupra „sistemelor de interacțiuni concrete și particulare”. Recurgerea la teoria funcționalistă a stratificării
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sensul termenului „idiot” În greacă). O ultimă abordare, utilizată În special În economie, subliniază diferența dintre prețul de vânzare și cost; În acest sens, vorbim, de exemplu, de „marjă brută”. În ceea ce privește „marginalitatea”, semnificația sa este mai clară: trimite la o individualitate aparte, care nu se integrează În sistem. Se poate Întâmpla să fie tolerată (cântăreții de jazz din anii ’30, În Statele Unite), uneori este recuperată de sistem (un artist foarte talentat) sau combătută (criminalii). Marginalitatea nu semnifică În mod necesar o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
primul rînd de unicitatea tipului de referință pe care îl asigură, făcînd trimiterea la o persoană chiar în absența cunoașterii numelui acesteia, acționînd ca operatori de individualizare (în accepția lui Jean Claude Pariente), ce reperează individualul, dar nu-i enunță individualitatea. V. actualizare, ambreior, anaforă, enunțare, referință, subiectivitate. JESPERSEN 1922; JAKOBSON 1963; BENVENISTE 1966; PARIENTE 1973; LYONS 1980; KLEIBER 1986; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RB DELIBERARE. După două secole în care nu a mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]