2,430 matches
-
și cel al zeiței Isisxe "Isis". Acest fapt pune o problemă de o considerabilă importanță istorico-religioasă, Întrucât este vorba despre identificarea circumstanțelor și motivațiilor fenomenului, odată ce În respectivele lor țări de origine aceste culte nu cunosc acea componentă ezoterică și inițiatică ce definește tipologia misteriilor În relație cu riturile de la Eleusis, numite tocmai mystèria Încă din veacul al V-lea Î.Hr. și cele din Samotrace. Este vorba despre culte ce le impun participanților o abilitare rituală (tocmai „inițierea”) ca să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor personaje divine ce au, sub multe aspecte, afinități cu divinitățile misterice, fie prin conexiunile lor agrare și htoniene, fie pentru faptul că sunt implicate În istorii dramatice de prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit dimensiunea ezoterică și inițiatică. Semnificativ este faptul că o asemenea transformare coincide cu unele schimbări sociale și spirituale profunde ale elenismului, atunci când exigența unui contact mai direct cu nivelul divin apare mai puternică și când, după căderea barierelor naționale și după destrămarea legăturilor liniștitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
referim la cultul iranic al zeului Mithraxe "Mithra" care, după o perioadă Întunecată de „incubație”, poate de-a lungul secolelor și, probabil, În interiorul cercurilor iranice elenizate din Asia Mică, a erupt către sfârșitul primului veac d.Hr. Într-o formă inițiatică sau ezoterică, răspândindu-se cu același succes În mediile urbane și În taberele militare risipite În teritoriile Imperiului. Cult doar pentru bărbați, lipsit de o dimensiune publică, consumat În Întregime În cercul inițiaților, celebrat În interiorul Întunecoaselor spèlea („grote”) care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În perioada elenistică și romană misteriile grecești de tradiție antică, așa cum sunt cultele de la Eleusis și din Samotrace, rămân esențiale și atrag la ele credincioși din cele mai diferite naționalități. Importanți reprezentanți ai Romei republicane, ca Sylla, Cicero și Atticus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Demetra", dionisismul, cu tipica lui mobilitate și caracterul lui cuprinzător, răspândit În tot universul grec, se Înfățișează și el În haină misterică (Nilsson, 1957; Burkert, 1987; Turcan, 1989, pp. 288-324). Deși se discută despre o eventuală existență a unor structuri inițiatice În dionisismul de epocă clasică, este indubitabil faptul că erupția misteriilor În cultul zeului orgiilor și al bacantelor, alături de constituirea paralelă a unor comunități de credincioși, bărbați și femei, comunități Înzestrate cu funcții sacre sau chiar sacerdotale de diferite tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine a omului În ceea ce privește partea lui spirituală (intelectul), În timp ce trupul, supus destinului astral și pasiunilor, constituie un obstacol În atingerea mântuirii, Înțeleasă ca o Întoarcere la izvorul său divin. Al XIII-lea tratat configurează procesul mântuitor În termenii unei experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele succesive ale unei inițieri ce culminează cu „renașterea” spirituală, care este o divinizare a „omului lăuntric”, „zeu, fiu al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerată structuralistă, se bazează de fapt pe o doctrină teologică prezentă În literatura pahlavi din secolul al IX-lea d.Hr., care codifică existența a trei nivele ale religiei (d¶n): cel „gathic” (g³h³nșg), adică nivelul cel mai profund și inițiatic; „ritualul” (h³dam³nsarșg), nivelul intermediar, cultual și devoțional; „legalul” (d³dșg), nivelul extern, la care se referă inscripțiile ahemenide sau informația lui Herodot. Această interpretare se bazează și pe o idee răspândită În cultura și mentalitatea iraniene: colaborarea dintre regalitate și religie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bundeheș 42, 1 sq.), astfel Încât el va avea Încrederea și puterea necesare pentru a face mai puțin dureroasă, În momentul fatal, cumplita Încercare a despărțirii de trup. Probabil atât naojot, cât și g¶tikharșd sunt o reflectare târzie a practicilor inițiatice mai vechi, bazate pe experiența extatică a unei călătorii În lumea de dincolo, care oferă o viziune asupra realității lumii spirituale. Pe fondul acestor rituri și al ceremoniilor funerare se poate găsi o analogie Între inițiere și moarte (Gnoli, 1979b
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
înaintea sa și dincolo de sine, are puterea de a-i conduce pe ceilalți până la punctul în care, la rândul lor, ei vor deveni liberi. Puterea este raportul de comandă-supunere care se instituie în sfera educării libertății. Ea reprezintă un scenariu inițiatic. Misterul supunerii, în jurul căruia gravitează puterea, nu se poate naște decât în virtutea recunoașterii că altcineva te poate conduce și spori pe drumul dobândirii libertății. Supunerea este prima formă a libertății, pentru că ea se naște din însăși recunoașterea premiselor ei. Libertatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Isis care pornește în căutarea fratelui său iubit și a soțului Osiris prizonier al apelor Nilului, rupt în paisprezece bucăți pentru a fi în cele din urmă reîntregit înainte de a învia, a dat curs unei multitudini de scrieri cu caracter inițiatic.16 Francmasoneria, moștenitoarea directă a vechilor frății inițiatice, îl învăța pe inițiat povestea lui Osiris, dezmembrarea lui, reconstituirea sa de către Isis, iar dansurile simbolice ale inițiatorilor revelau misterele pe care cuvântul era incapabil de a le transmite. 17 Dintotdeauna, a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și a soțului Osiris prizonier al apelor Nilului, rupt în paisprezece bucăți pentru a fi în cele din urmă reîntregit înainte de a învia, a dat curs unei multitudini de scrieri cu caracter inițiatic.16 Francmasoneria, moștenitoarea directă a vechilor frății inițiatice, îl învăța pe inițiat povestea lui Osiris, dezmembrarea lui, reconstituirea sa de către Isis, iar dansurile simbolice ale inițiatorilor revelau misterele pe care cuvântul era incapabil de a le transmite. 17 Dintotdeauna, a fost atribuită zeilor muritori puterea, nu numai de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
religios al creștinismului. Flautul fermecat, operă scrisă de Mozart în anul 1791, este, de asemenea, o inițiere în misterele lui Isis. În opera sa, compozitorul austriac ilustrează importanța căutării unității pierdute și a încercărilor care duc la Cunoaștere. Acest caracter inițiatic este foarte prezent în Grecia, în orașul Eleusis, la nord-vest de Atena, unde erau celebrate mari ceremonii în onoarea lui Demeter, zeița grâului. În civilizațiile antice, în mod esențial agrare, ciclul bobului de grâu era trăit ca simbolul destinului omului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
o visează”), se articulează astenic un lamento pentru osânda „morții în care prea viu am s-ajung” și în care, „ciudat” decolorate, au căzut toate lucrurile. Un strigăt surd e ridicat „pentru însuflețirea/ lumii rămasă oarbă în cuvânt”. Dobândind prestigiu inițiatic, alveola secată a lumii și a lucrurilor va deveni emblema poeziei lui O., captată în arhetipul „roții întoarse a lumii”, care tutelează un bogat izomorfism al năzuitei palingeneze: orbita ciclopului, care își visează perechea, „galopul” aștrilor în sferele galactice, hora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
atitudine mentală, o presupune, exprimarea inefabilului se realizează simultan cu o hermeneutică a lui, mijloacele de expresie devenind și instrumente ale unei forme de cunoaștere, de inserție, care nu mai face apel la rațiune, ci la stări adecvate unor deschideri inițiatice, visul, transa, extazul 6, forme ale unei rupturi de nivel, afine unei sensibilități religioase. Invocarea misticismului în ceea ce privește sensibilitatea simbolistă își găsește explicația în aceste forme de mediere. Un alt mod de inserție în această realitate de ordin secund este decelabil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
el o stare de spirit, printr-o serie de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a intuiției, sau chiar o anume capacitate vizionară, care sesizează deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea, indiscernabilul, constituie trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
solemnitatea sau sub protectoratul benevolent al naturii. Simbolismul este mai degrabă interesat de rezultatul "științific" al experienței corespondențelor, de experiment, pe când esteții decadenți folosesc arta "corespondențelor" în scop hedonist, ca formă superioară de juisanță, uneori calificată psihotrop sau ca deschidere inițiatică. Mateiu Caragiale ilustrează excelent capacitatea unui tablou de a distorsiona realitatea prin contaminare mimetică, așa cum madelainele proustiene suscită nu numai nevoia evocării, dar reprezintă și resortul intim al scriiturii proustiene. Teoria corespondențelor reia pe un alt plan o mai veche
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exuberanță horticolă, de junglă tropicală, de seve care alimentează florile mari, cărnoase. Pe acest fundal, nudurile par să împrumute ceva din această exuberanță, feminitatea este explorată într-o dimensiune arhetipală. Senzualitatea nu are nimic artificial, construit, însă panourile evocă scenarii inițiatice ale unor surorități emblematice, precum cel intitulat Cochetărie, care este reprodus în Adevărul literar și artistic 180 din octombrie 1922. Reproducerea panoului este reluată în câteva numere consecutiv, în diferite formate, ca element decorativ. Din păcate, în ceea ce o privește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în ansamblul ei. Cei 2000 de ani de creștinism nu oferă o perspectivă luminoasă, lumea nu s-a schimbat în esența ei. Mesajul era același într-un roman-parabolă, ezoteric, precum Creanga de aur (1933) al lui Mihail Sadoveanu, unde experiența inițiatică a lui Kesarion Breb, preotul lui Zalmoxis în cetatea decadenței, Constantinopole, conduce la concluzia că noua religie n-a schimbat lumea. C. Săteanu, care realizează prima monografie Băncilă în 1930, simte această tensiune indusă și de titlul tabloului, încercând o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din sfera vizibilului. Această privire este oarbă pentru ceea ce se află în jur, Sfinxul lui Paciurea este un simbol al replierii spre propria interioritate, chestionată în tăcere și solitudine. Această privire nu mai este ambiguizată sexual, ci deschide o cale inițiatică către un univers ideatic vast. Privirea sfinxului "înăuntru se deșteaptă", expresie a unei pure și indicibile interiorități. Sfinxul paciurian este intens spiritualizat, separat de forțele instinctului, atras de o forță ipsatorie. Petre Oprea sugera destul de riscat chiar o apropiere de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Dante însoțit de Vergilius din Divina Commedia. Una are caracter soteriologic, care în economia simbolică a decadenței va fi atribuit artei de către esteții impenitenți, cu riscul uzurpării poziției simbolice a Mântuitorului, cealaltă, unul mistagogic-ezoteric, poetului/artistului fiindu-i deschise inițiatic toate căile către cunoaștere, poezia/ arta dobândind astfel și un rol psihopomp. Temă predilect decadentă, întrucât evocă un alt episod, cel al decapitării Sfântului Ioan și înfățișării capului acestuia pe o tavă, decapitarea lui Orfeu nu este niciodată înfățișată în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fanta unei mici liziere, luminat artificial asemeni unei scene pe fundalul mov-lila a ceea ce pare un imens perete stâncos. Personajul deschide o perspectivă poetică asupra peisajului fantast, mirific, oniric. Asistăm la o epifanie a poeziei, suferința poetului-cântăreț realizează această deschidere inițiatică către ceea ce pare a fi un copleșitor peisaj-viziune. Există un centru auratic al tabloului, lumina apare de undeva, fără a putea fi detectată sursa și rămâne suspendată globular, creând impresia unei alte dimensiuni. Mitul lui Orfeu este legat de capacitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
confidente, avem aici o coregrafie simbolistă a alaiurilor sacerdotale oficiind solemn misterii, doar că Loghi accentuează feminitatea volatilă a personajelor sale îmbrăcate într-un alb fantomatic de care le distinge culoarea intens roșcată a părului. Pictorul realizează și o deschidere inițiatică spre balcanismul estetic încărcat de aburul mitologic al melting-pot-ului oriental, abur prizat pentru efectul de opiaceu de către simboliștii români. Influența grecească își spune cuvântul pe parcursul secolului XVIII în istoria celor două țări Românești, Muntenia și Moldova, conduse prin delegație otomană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Interiorul casei lui Alexandru Macedonski este amenajat asemeni unui templu păgân al artei, unde maestrul își ia în serios sacerdoțiul estetic și oficiază cu grandoarea unui preot cultul poeziei. Religiozitatea este proiectată asupra artei, interiorul fiind menit să sublinieze traseul inițiatic și caracterul sacerdotal al obiectului de artă transformat în obiect de cult. O candelă roșie stă permanent aprinsă, așa cum niciodată focul sacru nu se stinge în templul zeiței Hestia. Dacă Khnopff avea o mască a lui Hypnos, iar Félicien Champsaur
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca lui Dante deschide pentru neofit posibilitatea unei călătorii inițiatice prin infern către paradis, în excelsiorul poeziei. Salonul păstrează ambiguitatea unui spațiu liminal unde cele două lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
liminal unde cele două lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu măsura poeziei, divinitatea în numele căreia Macedonski prezidează aceste liturghii estetice. Finalul primei etape inițiatice se încheie cu revelarea unuia din mistere, semnificația tronului cu întregul ansamblu decorativ care-l consacră, și ca în orice revelație, explicația nu epuizează sensul. Unul dintre cei mai importanți critici români ai momentului, G. Călinescu, descrie somptuara sală a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]