3,659 matches
-
decât părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial. Religia reprezintă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 113. 498 Ibidem, p. 118. 499 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 142. 500 Ibidem, p. 143. 501 Ian Robinson, Chaucer's Religious Tales, în „The Critical Review”, nr. 10, 1967, p. 21. 134 care promisese că doar cei inocenți, cu suflete de copii, vor avea acces în împărăția de dincolo. Povestirea ei despre credința pioasă scoate în evidență violența religioasă, are o delicatețe emoțională deosebită. Personajul feminin nu poate da un sens, nu poate explica sau înțelege, tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din IV. 5, este dominată de cei trei frați care îi ucid iubitul și care o împing la moarte, prin suferința cauzată; Simona, IV. 7, este acuzată pe nedrept de moartea tânărului de care era îndrăgostită, iar în gestul ei inocent de a-și dovedi nevinovăția își găsește de fapt moartea; fata lui Virginius, ucisă de propriul părinte, pentru a nu-și știrbi onoarea). În Povestirea doftorului identificăm un model de virtute, dar și imaginea unei victime a prejudecăților epocii, Virginia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înlătură obligația instanței ca o dată cu soluționarea acțiunii penale să se pronunțe și cu privire la nulitatea lor și să dispună restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prin comunicarea dispozițiilor hotărârii în vederea operării în registrele stării civile. Buna-credință poate fi invocată numai de soțul inocent 63 "deoarece altmiteri ar însemna să se recunoască soțului bigam, deci unei persoane care s-a făcut vinovată de un act contrar legii, dreptul de a dovedi că a comis cu bună-credință o ilegalitate, în ignorarea legii sau a căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
soților la încheierea căsătoriei lovite de nulitate, în caz contrar prezumția de bună credință urmând să opereze până la proba contrară chiar fără a mai fi reținută în hotărâre. Într-o cauză de bigamie, buna-credință poate fi invocată numai de soțul inocent, deoarece altminteri ar însemna să se recunoască soțului bigam, deci unei persoane care s-a făcut vinovată de un act contrar legii, dreptul de a dovedi că a comis cu bună știință o ilegalitate, în ignorarea legii sau a căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
În ambele cazuri de nulitate a căsătoriei (absolută și relativă), aceste sancțiuni civile care afectează actul juridic al căsătoriei pot fi solicitate în Justiție de: a) orice persoană interesată; b) soțul nevinovat; c) orice persoană interesată sau numai de soțul inocent, după caz. 7) Acțiunea civilă în pronunțarea anulării căsătoriei se poate introduce la Tribunalul competent: a) oricând; b) în termen de șase luni; c) în termen de un an. Capitolul IV DESFACEREA CĂSĂTORIEI PRIN DIVORȚ 79 Importanța cunoașterii problemei divorțului
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
având un rol educativ deosebit de important pentru societate. După natura subiectivă sau obiectivă a motivelor de divorț distingem urmatoarele conceptii despre divorț: Concepția divorțului-sancțiune Potrivit acestei concepții restrictive, divorțul este o sancțiune pentru fapta culpabilă pe care, la cererea soțului inocent, instanța o stabilește în sarcina soțului vinovat fată de consortul sau de neîndeplinirea unor îndatoriri: când ambii soți sunt vinovați, divorțul se pronunță din vina amândurora. El nu se poate pronunța împotriva soțului inocent și apare ca o pedeapsă civilă
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
culpabilă pe care, la cererea soțului inocent, instanța o stabilește în sarcina soțului vinovat fată de consortul sau de neîndeplinirea unor îndatoriri: când ambii soți sunt vinovați, divorțul se pronunță din vina amândurora. El nu se poate pronunța împotriva soțului inocent și apare ca o pedeapsă civilă în sistemele de drept în care relațiile de familie sunt reglementate de dreptul civil, sau ca o pedeapsă de dreptul familiei, în sistemele de drept în care dreptul familiei constituie o ramură de drept
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
nu putea finaliza capodopera sa decât oferind un model de virtute creștină, o donna angelicata, nu atât prin frumusețe fizică, cât mai ales prin desăvârșire morală. La polul opus distincției s-ar situa personaje feminine precum Alibech (III, 10), o inocentă și o naivă care confundă actul sexual cu dorința pretinsă a călugărului întâlnit în pustie de a se mântui, devine un simplu instrument al plăcerii concupiscente a bărbatului, folosit după bunul plac, sau Gemmata care crede, împreună cu soțul său, că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu rațiunea. Precum băiatul a fost puternic impresionat de frumusețea cântecului religios, sufletul, al cărui succedaneu devine copilul, caută ceea ce îi dă consistență și îl îmbogățește. Se insistă asupra vârstei fragede, inocente a băiatului, pentru a se reliefa nevoia unei purificări, umanitatea se apropie de celest numai într-o stare de curățenie interioară și de candoare. 500 . Personajul feminin narator se dovedește, istorisind această întâmplare, mai evlavioas decât părea în Prologul general
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
decât părea în Prologul general. Utilizează deseori adjectivul „mic”, este sensibilizată vizibil de mucenicia copilului, atitudinea ei devine antisemită, dar, în același timp, este naivă și simplă. Sfârșitul povestirii ne impresionează prin aceeași pietate și tandrețe față de soarta nefericitului și inocentului sacrificat. Povestirea stareței accentuează faptul că religia nu este pentru ea ceva legat de lumea reală, ci mai mult o utopie, cu toate acestea personajul feminin sfârșește prin a părea mai puțin vicios decât ni se înfățișase inițial. Religia reprezintă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 113. 498 Ibidem, p. 118. 499 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 142. 500 Ibidem, p. 143. 501 Ian Robinson, Chaucer's Religious Tales, în „The Critical Review”, nr. 10, 1967, p. 21. 134 care promisese că doar cei inocenți, cu suflete de copii, vor avea acces în împărăția de dincolo. Povestirea ei despre credința pioasă scoate în evidență violența religioasă, are o delicatețe emoțională deosebită. Personajul feminin nu poate da un sens, nu poate explica sau înțelege, tot ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din IV. 5, este dominată de cei trei frați care îi ucid iubitul și care o împing la moarte, prin suferința cauzată; Simona, IV. 7, este acuzată pe nedrept de moartea tânărului de care era îndrăgostită, iar în gestul ei inocent de a-și dovedi nevinovăția își găsește de fapt moartea; fata lui Virginius, ucisă de propriul părinte, pentru a nu-și știrbi onoarea). În Povestirea doftorului identificăm un model de virtute, dar și imaginea unei victime a prejudecăților epocii, Virginia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cam desfrânată fără atâtea complicații psihologice. La fel, un abia adolescent din Întâmplările... lui Blecher, care alege o femeie mai experimentată, iubind-o într-un magazin. Dar, într-un roman de Marin Sorescu, Trei dinți din față, o tânără deloc inocentă, căsătorită chiar, petrece noaptea goală ca Olimpia lui Manet în patul unui pictor discutând despre arta plastică și atât. Ei nu, zău? Dacă personajele lui Camil Petrescu își consumă actele trupești în pat, iar ale altora nu le realizează deloc
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ei albă, Rozica, pe care o îmbie cu bomboane. Cățelușa îl îndrăgește, ca și stăpâna, mai mult pe curtezan decât pe stăpânul și soțul legitim. Acesta, gelos, neputându-se răzbuna pe nevastă, alege soluția odioasă a otrăvirii Rozicăi. Victimă la fel de inocentă, provocând reflecții melancolice poetului Lucian Blaga, este Câinele din Pompei, surprins de valul de lavă. În schimb, poetul Mircea Ivănescu introduce cu spirit ludic un hibrid inedit: Pisicâinele. Cu mult mai rar decât în poezie sau proză, apar, din motive
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
care se reține doar organul viril: „Ce ... lui Hector ?” este egal cu „Ce absurditate mai e și asta?”. Din motive neelucidate, unele nume proprii ale unor persoane reale și contemporane se regăsesc în sintagme pitorești. Probabil spre exasperarea acelora, complet inocenți. Astfel, inexplicabilă pentru mine este triviala expresie „A luat-o ... de Mălineanu” (cunoscut compozitor). La fel de năpăstuită e biata interpretă de romanțe, de mult emigrată, Gigi Marga. Ei i se asociază lucruri de nereprodus prin tipar. Cu Gigi Marga ajungem la
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
bine și succesul inteligenței, Între rău și eșecul ei. O persoană foarte inteligentă poate fi foarte rea, iar una bună poate fi proastă. Ne-o dovedește psihologia populară, care adeseori e meschină. În satele din Castilia, debilii mintali erau numiți „inocenți”, iar acum, când Îi spunem cuiva că este un „om bun”, aproape că Îl insultăm. Antonio Machado a trebuit să-și ia măsuri de prevedere, explicând de ce a folosit sensul atât de Înșelător al acestui cuvânt: Și mai mult decât
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
din listă și în mod automat echivalezi persoana respectivă cu mirabila sintagmă, adică: „mare patriot și unionist”. Fenomenul - în evoluția sa - nu s-a oprit pe treapta acestor nevinovate, la prima vedere, substituiri. Mai târziu, a venit și recomandarea deloc inocentă, făcută pe un ton grav, serios, care nu admite nici o abatere, aceea că persoanele din lista „marilor patrioți și unioniști” sunt în afara oricărei critici. Acest statut privilegiat 1-au avut la început doar vreo 5-6 persoane, pe urmă, dintr-o
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de contactul cu Apusul, adică să-și adauge în exterior - bunuri, servicii, comodități -, nu să sporească pe dinăuntru, modelându-și ființa, adoptând regulile și criteriile lumii democratice. Intelectualii basarabeni, de regulă, întrunesc aceleași caracteristici. Cred că o asemenea parțialitate, deloc inocentă, a viziunii lor asupra Occidentului denotă o carență de formație, pentru că o dată implantate aici, valorile pe baza cărora s-a făurit civilizația europeană i-ar pune în chestiune. Nu intenționez să-i condamn pe intelectualii noștri din acest motiv, ei
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
care se pun farfurii cu lapte și miere. Nu e ușor de făcut. Dar cum s-o faci? Vorbind și devenind conștient de natura lucrurilor și studiind-o poate fi de ajutor 25. Câtă diferență Între sinucigașul naiv, din familia inocentului Werther, și sinucigașul care Își caută argumentele Într-o bibliografie savantă! Sunt două vârste ale uneia și aceleiași realități: paradigma Werther, pusă sub semnul dorinței de a pleca, de a călători, de a descoperi necunoscutul („Cât de fericit sunt să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un prezent - prezentul etern al scrisului. Plasat pe asemenea coordonate, jurnalul intim evoluează Între oglinzi paralele. Între promisiunea unui prezent veșnic și a unui trecut incapabil să-și păstreze tensiunea, dar și demnitatea imuabilității. Psihanaliza a legat scrisul, ca act inocent și direct (deci, ca formă a defulării) de un anumit timp al scriiturii și al credinței În limbaj 64. E un limbaj care-l locuiește, la modul cel mai direct, pe autorul de jurnale. Pentru acesta, fiecare zi este un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Documentul este, până la urmă, o piesă fără existență autonomă, neputând activa în afara demonstrației pentru care este solicitat. Analiza lui se face pe un teren epistemologic deja conturat, neoperându-se în lipsa unor oferte cognitive minimale, sancționate social. Critica surselor nu este inocentă nici când este tolerată ca exercițiu pentru copii, neputând funcționa într-un vid al cunoașterii și motivației. Aplicând intenția critică dincolo de obiectul izolat, declarat "sursă istorică", ajungem la suportul său contextual, la o necesară logică a relaționării diferitelor obiecte și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
chiar și așa putea induce tonul unei anume normalități, o minimă revenire la istoria cunoscută. Era doar o promisiune, curând contrazisă de mențiunea că este vorba de "războiul imperialist mondial (s.n. C.M.)", la care țara noastră nu fusese un martor inocent. În noua lectură, războiul nu mai era important pentru că ar fi adus unirea românilor, ci pentru că furniza un decor adecvat "Marii Revoluții Socialiste din Octombrie". A grăbit acel eveniment, reîmpărțind istoria întregii lumi și a românilor în două mari epoci
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cercetători. 134 Fără a intra în prea multe detalii, amintim că stereotipurile în sine nu se referă la neadevăruri sau denaturări (istorice) voite. Dimpotrivă, sunt adevăruri suprasolicitate și excesiv vehiculate, în scopul de a simplifica mai mult sau mai puțin inocent reconstituirea unor realități și, mai ales, a unor judecăți valorice asupra lor. 135 Lăcrămioara Stoenescu, op. cit., p. 9. 136 Este o perspectivă neașteptată asupra "foloaselor" colectivizării pe termen lung. Se poate spune că generații întregi și-au datorat urbanizarea acestei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atașată acceptării voluntare și insistența asupra participării, solidarității, identificării. „Dacă sunteți de acord”, spune Domnul, Iuliei. Hristos, protomartirul, a mers voluntar la moarte, iar martirul ca alter Christus, un al doilea „Hristos”, este chemat să facă același lucru. Pentru că suferința inocentă nu îl transformă pe om în martir. Este necesar ca și noi, de partea noastră, să acceptăm voluntar acea suferință, chiar dacă nu am ales-o noi. Este necesară dedicarea de sine, și ea este cea care îl transformă pe martir
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]