30,710 matches
-
la păsări și țestoase. Deosebit de revelator e paragraful privind nunta și căsnicia albatroșilor dansatori. Aceștia sunt astfel numiți fiindcă orice mișcare a lor e un dans: albatroșii dansează pe valuri, în înaltul cerului, dar mai mult decât oriunde, pe aeroportul insulei Espagnola din Galapagos, unde își desăvârșesc estrul. În zborul erotic al perechilor, Ciocurile se prind într-un duel amoros, producând un fel de zgomot de castaniete, ritmat, ce dă cont de tempo-ul mișcării și de ritmul dansului. Bărbătușul curtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un duel amoros, producând un fel de zgomot de castaniete, ritmat, ce dă cont de tempo-ul mișcării și de ritmul dansului. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i flori de stâncă și de cactus, ce îmbracă peisajul idilic al insulei, dar mai ales îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru o clipă, încremenite, ca și cum și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ unde și-au ales aceste păsări măiestre să-și desăvârșească estrul. Ființe de aer și de apă, albatroșii sunt nesiguri, dezorientați și stângaci pe pământ, de aceea își aleg un loc cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un duel amoros, se distinge un fel de zgomot de castaniete, cadențat în tempo-ul mișcării și al ritmului de dans. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i "dansul" și florile de stâncă și de cactus din peisajul idilic al insulei. Mai întâi face o reverență lateral, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile și întârzie pentru o clipă încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Între aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
două luni, ei sunt gata să pornească pe cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine și nutrienți, asigurându-le o creștere grăbită. Oul inițiat, ce înscrie hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe pământul poemelor mării sau a insulelor Galapagos, în sezonul de estru, apoi vor cutreiera pe distanțe nesfârșite întinderile mărilor. Să urmărești un albatros pe mare nu poate fi decât un semn nefast al sorții, el te va împinge tot mai adânc în nemărginirea apelor, în locul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iguanele se încarcă cu orele la soare, gâturile ușor ridicate în sus, împietrite în peisaj, în afara timpului. Cu ochiul lor lateral, iguanele ne privesc ca prin sticlă, căci ele nu văd decât cum se erodează pietrele și se mișcă hotarele insulei, nu sesizează decât poziția soarelui pe boltă, stabilind ciclurile zilnice. Și ochiul nostru, arestat în nemișcarea lor, se lasă adesea antrenat de vânt, de valuri, de cercurile descrise de boobies cu labele late și albastre. În timpul acesta, cu mișcări mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eterul îmbuteliat între romburile învelitorii, în așa fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spusă greșit, pentru că Mioara se trezi exact acolo unde nu voia să se afle. La marginea Parcului Monument. Era imensă precum Gargantua, ba, mai mult, atingea norii cu creștetul. Întinse brațele, unul îi trecea peste dihania învolburată a Dunării până în Insula Mare a Brăilei, celălalt până la Siret. Când crescuse? Unde era camera, nu era ea, camera se afla la locul ei, pe bulevardul Karl Marx nr. 51 cu Mioara Alimentară croind perdeaua de mătase. Abia întinsese pe podea tiparele de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
inventivitate, al geniului brăilean. Luna strălucea hexagonal pe apele de petrol ale Dunării. Iar turiștii umpluseră târgul uitat și de cartografi. Gândirea în colțuri a locuitorilor vechii cetăți de la Dunăre devenise o calitate mediatizată non-stop încât și broaștele țestoase din Insulele Galapagos au aflat cu stupoare de laboratorul care făcea concurență divinității. Târgul pierdut între 46o16''11' lat. N. și 27o58''44' long. E. devenise o a VIII-a minune a lumii. Așa se află secretul supraviețuirii locuitorilor lipsiți de viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au hotărât, ca urmare a lipsei de cvorum în parlamentul viciaților, să se întrupeze din nou, cu condiția de a forma un partid al bețivilor în care el să le fie lider. Legrade Boxerul își fractura antebrațele prin pădurile din Insula Mare a Brăilei, unde nu mai era cizmar, ci paznic la porcii de la Ferma Băndoiu, în timpul liber practicând fără îndoială sporturi care îl trimiseseră fără îndoială în lumea cealaltă. Roby, evreul, împreună cu sora lui, Harietta, erau acum soț și soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
evreul, împreună cu sora lui, Harietta, erau acum soț și soție, el pe nume Robynson și ea, Hanna, legumicultori la o societate agricolă din satul Baldovinești. Herra și Tasula, două grecoaice frumoase care emigraseră în Grecia ca să moară fete bătrâne în Insula Corfu, erau acum, în noua viață, două thailandeze focoase. Thea și Phea, patroane a șase saloane de înfrumusețare și masaj exotic. Vezi, Mioara, dacă și morții se reîntorc în Brăila, tu de ce nu-l chemi pe Mitică? Pentru că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel a Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u cât eram mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase și mai bogate în grâu, prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel a Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u cât eram mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase și mai bogate în grâu, prilej de a scăpa de Căpcăunu, preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și câte o bodegă; ceea ce răsese lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă, cu tablă sau lemn Învelite frumos, unse cu smoală sau cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple, mărunte, albe și mândre, Adăpostind pe stăpânii noștri de frig, De ochiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și mitocănia printr-o reverență și o mângâiere de compasiune pe creștet, după care pleacă pârțâind neutrino îmbâcsiți cu hidrocarburi. De la Barieră până la Insula Mare, acolo unde întorc autobuzele la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși pe griul lucios al șoselei. Dincolo, pândite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de-a valma de stăpânii veseliei totale, GUNOIERII. BUNĂ SEARA! D orința de a deveni un simbol trimisese la moarte multă lume și în vara aceasta toți brăilenii se strânseseră pe malul Dunării, în punctul de trecere al bacului spre Insula Mare. Cele mai frumoase fete veniseră fie împinse de părinți, fie de capul lor, fără să le pese de rugămințile fierbinți ale iubiților, total lipsiți de simțul infinitului. Binefacerile închegărilor unei familii, bucuria trecerii prin viață, consemnată în statistica vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcea una cu pământul. Frate-miu, unde mă aflu? întrebă el pe paznic. Băi nea, în Brăila, unde-ai vrea să fii! răspunse acesta nervos că asistă la un eveniment care-i putea aduce necazuri de la superiori. Eu mergeam spre insulele Galapagos, la iubita mea, spuse pilotul descătărămându-se. Măi, frate-miu, ce cauți tu printre broaște țestoase? Au fost cu 50.000 de ani în urmă. Acum acolo sunt moldoveni. Da' de unde vii matale? Pilotul îi răspunse în versuri: Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea veselia. Tribunalul avea gust amar de ceai hepatic. Tramvaiele miroseau a dramă, teatrul a didacticism voalat. Numai băncile comerciale miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau percepuți ca oameni cu existențe bănuite. În Dunăre, peștii se vedeau cu tot neamul lor înotând prin aer urmăriți de puzderia de puiet. Mai jos, somnii stăteau la pândă și plevușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lumea Ondinelor, nedezvăluită ochilor de muritor. Și în care Chirilă și Halipa se integraseră de la vârsta preșcolară. O Ondină îi ducea în adâncurile Dunării de la Plaja Lipovenească până la Ghecet și apoi pe brațul vechi al Dunării până la Piatra Frecăței din Insula Mare a Brăilei. Acum înțelegeam cum ajungeau fără bicicletă la asemenea distanțe și cum se-ntorceau acasă cu zeci de kilograme de pește, vândut de părinții lor a doua zi în piețe și în tot Cartierul Pisc. Zeul păgân m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vârsta de douăzeci de ani, pe când străbăteam o expoziție de artă primitivă. Într-un colț, erau niște ciomege abjecte încrustate cu culori nasoale. Tata s-a apropiat de hidoșenia asta, probabil intrigat că se poate expune așa ceva. Citi tare explicația: „Insulele Samoa, ciomege sculptate. Julie, Baptiste, haideți să vedeți.” Și adăugă, fără ironie ori subînțeles: „Remarcabile, aceste ciomege sculptate.” Îmi aduc aminte că am schimbat cu sora mea priviri consternate. Vorbise la fel ca profesorul Mortimer din benzile desenate de Edgard-Pierre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
seara? Pentru că, altfel, sunt prinsă în această inerție care e aici atât de voluptoasă încât nu văd de ce-ar vrea cineva să scape de ea. -Și de ce vrei asta? -De ce Ulise și oamenii lui vor să scape de pe insula lotofagilor? -Tocmai, am considerat mereu că fac o greșeală. Mai ales când vezi pentru ce peripeții se îmbarcă! În vreme ce ar fi putut rămâne preafericiții aceia ațipiți până la capăt! -Însă atunci Ulise n-ar fi regăsit-o pe Penelopa. -Nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ai ascunde aici, nu aș destăinui prezența dumitale. Tocmai pecetluise un pact. -Ce preferi? Să pleci mâine cu mine, departe, ori să mă ascunzi în vilă? -Să plecăm unde? -Vom merge cu mașina până în Danemarca și, de acolo, vom traversa insulele până în Suedia. Păru tentată. Mă apucă tremuriciul. După ce cugetă, zise: -Prefer să rămânem și să ne ascundem. „De ispravă, mititica” mă gândii. -Sper să nu te dezamăgesc, adăugă ea, vreau să fiu aici când se va întoarce Olaf. Uitasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Da, am improvizat. -Țara aceasta îți este la fel de străină ca și mie. -Într-adevăr. Efectuăm un pelerinaj pe urmele lui Olaf. -Mulțumesc. Asta mă înduioșează. Am traversat Belgia, Olanda, Germania și în sfârșit Danemarca. Acolo, am trecut peste atâtea poduri și insule încât aveam impresia că mergem pe mare. Solul suedez ni se păru sfânt. Pneurile Jaguarului fremătară atingându-l. La Grand Hotel Vasa din Stockholm, am rugat-o pe Sigrid să-l sune pe Baptiste Bordave la locul de muncă. Formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
își duc viața într-o tristă seninătate. În unele dimineți de iarnă, Sigrid îmi cerea s-o conduc până la Cercul polar. Trebuia să rulez mai mult de o zi și să traversez frontiera norvegiană până la coastă. Uneori marea era înghețată, insulele nu mai erau insule, ajungeai la ele pe uscat. Sigrid contempla la nesfârșit albul necuprins și cred că știu la ce se gândea. Pentru mine, albul acesta era cel al paginii virgine pe care o cucerisem. SFÂRȘIT COPERTA IV „Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]