3,330 matches
-
A fost o arestare în toată regula. Câteva zile mai târziu, un subofițer de miliție a venit să l caute pe Vlad, cu ordin de arestare. În absența lui, m-au dus pe mine la Direcția Generală a Miliției pentru interogatoriu. Impresiei de irealitate și de straniu resimțite când eram așezată pe motocicleta milițianului i-au urmat trei zile și trei nopți nesfârșite și îngrozitoare chiar dacă - așa cum îmi dau astăzi seama - le țineam piept și luam lucrurile cu un spirit hai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
În 1949, regimul comunist instalase în acest imobil centrala Miliției, de fapt brațul vizibil al Securității, cu birouri în care au avut loc primele anchete și celule unde cei arestați, mulți luați direct din stradă, erau aduși pentru un prim interogatoriu. Am trecut mai întâi printr-un birou unde am lăsat geanta, ceasul și un lănțișor pe care-l purtam la gât. Nu luasem nimic altceva cu mine, căci ofițerul mă asigurase că până-n seară aveam să fiu acasă. Am semnat
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de mai multe ori de maior în biroul lui care dădea spre stradă, la unul din etajele inferioare. La fiecare întrevedere, trebuia să reîncep penibila mea povestire. Cu ocazia asta, am cunoscut-o pe Virginica, milițianca prezentă în permanență la interogatorii. Era ea oare cu adevărat secretara maiorului Ionescu? O să-mi amintesc veșnic de ochii ei verzi de țigancă care mă priveau, în timpul interogatoriului, cu o nesfârșită mirare, măsurându-mă din cap până-n picioare, și de ceea ce simțeam în timp ce mă străduiam
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
reîncep penibila mea povestire. Cu ocazia asta, am cunoscut-o pe Virginica, milițianca prezentă în permanență la interogatorii. Era ea oare cu adevărat secretara maiorului Ionescu? O să-mi amintesc veșnic de ochii ei verzi de țigancă care mă priveau, în timpul interogatoriului, cu o nesfârșită mirare, măsurându-mă din cap până-n picioare, și de ceea ce simțeam în timp ce mă străduiam să fac față expresiei ironice și ușor scârbite a ofițerului din fața mea. Încă de la a doua convocare, trecând la un moment dat pe lângă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
motocicletă micuță, cumpărată de curând. Eram bronzați, binedispuși, ascultând distrați zvonurile despre retragerea trupelor sovietice staționate în România încă de la sfârșitul războiului. Noutățile aduse de persoanele sosite din București circulau pe plaja de la Mangalia, menționând oameni arestați sau duși la interogatoriu. De când cu evenimentele din Budapesta, trăiam oricum într-o atmosferă de îngrijorare crescândă. Se spunea că urmăririle ce aveau loc pregăteau un nou val de arestări; dar noi preferam să ne bucurăm de vacanța de la Mangalia. În fond, era cel
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și intrând apoi, alături de alți deținuți, pe o intrare specială, fără să fi întors capul spre mine. Am putut schimba câteva priviri în sala tribunalului, unde mi s-a permis să asist la desfășurarea procesului, care nu a durat mult. Interogatoriul a invocat drept dovezi menite să arate personalitatea acuzatului scrisori și alte documente găsite la percheziție, printre care figura faimosul număr din Life despre Revoluția din Ungaria, care era, prin el însuși, de ajuns ca să susțină acuzația principală de legături
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu intenții de denigrare și de agitație subversivă! Acuzatul V.S. a fost de asemenea interogat asupra motivului pentru care lipsise la ultimele alegeri locale, când fusese ales Sfatul Popular al raionului Grivița Roșie, dovadă suplimentară a atitudinii sale ostile regimului. Interogatoriul a căutat să scoată în evidență faptul că toate acțiunile inculpatului aveau un substrat politic. Damian, convocat ca martor al acuzării, a susținut cu vocea lui de bas că la noi era foială mare, că se vorbea franceza și alte
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ați mai văzut, în ultima vreme? Despre ce ați vorbit?“ Sau, mai rău: se întâmpla ca oamenii să fie rugați să-și împrumute apartamentul pentru o anumită zi, fără să știe cui sau pentru ce întâlnire secretă: urmărire? întâlnire amoroasă? interogatoriu? tortură? Mulți au acceptat îngrozitoarea propunere, de frica represaliilor (amenințări, șantaje sau alte mijloace de presiune) și s-au îmbolnăvit psihic. Alții s-au acomodat. Am cunoscut la Paris o femeie care se felicita pentru faptul că „al ei“ fusese
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în fața ferestrei mele, trăncănind între ele, nepăsătoare în fața evenimentelor și marilor personaje ce clădeau Istoria lumii. Pe o vreme asemănătoare acesteia, în căldura începutului de vară românească, parcursesem aceeași Șosea Kiseleff, pe motocicleta ofițerului de Securitate care mă ducea la interogatoriu, după tentativa noastră eșuată de trecere clandestină a Dunării. Traversasem atunci orașul învăluit în același parfum de mici trandafiri roșii, care avea să mă însoțească - precum un omagiu îmbătător - spre un viitor pe care nimic, absolut nimic, nu-l prevestea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ca să te întrebe în șoaptă ce vrei. Nu era voie să vorbești cu voce tare. Pe seară, un individ mi-a adus un castron cu un fel de supă, după care am primit permisiunea să mă culc. Mă așteptam la interogatorii de noapte. Eram destul de calm, căci știam că nu făcusem nimic. Mă întrebam dacă nu era vorba de vreo eroare, căci zvonurile spuneau că, atunci când te arestau, aveau totuși ceva să-ți reproșeze. Cu toate că trăiam în acea țară și-mi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
numărăm când facem pașii, indiferent care. În mod special la primul metrou, eu (Mama) trebuie să am grijă. Mișcarea pe scenă este complementară cu sunetul. Mișcarea fără sunet nu are sens (sunetul poate fi și în interior). Atitudinea fratelui la interogatoriu. Cursivitatea textului (eu). Trebuie lucrat pentru RITM. Scena cu doamna Trebuie să devenim animale când ne retragem. Trebuie să țipăm când ne ameniță cu pistolul. La moartea Doinei renunțăm la scenele realiste. Grupul trebuie să vină în viteză. Lașitate și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trebuie să înceapă din interiorul nostru. În grup suntem indivizi, nu vorbim ca într-un cor vechi, antic. Întrebări prima scenă - Cât citim? Reacționăm pe cont propriu sau în grup deodată? Când lăsăm textul? Facem cum simțim fiecare? - scena cu interogatoriul - Nu mă simt bine. Simțeam mai aproape personajul la început - prima propunere. - Nu îmi vine să țip: 1. la frate „Afară cu tine!” 2. „Omor” - Făceam un personaj fiind mobilată în interior cu sarcina dată de tine la început: conflictul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
i s-a pus în față. Ce se întâmpla în celule și în sala de anchetă cu acești oameni nu este foarte greu de imaginat. Conform consemnărilor oficiale, Nicolae Cobîlaș, de pildă, a stat în anchetă cincisprezece ore pentru un interogatoriu transcris în doar patru pagini. Ca urmare directă a faptului că anchetatorii scriau procesele-verbale, limbajul uzitat este unul tipic comunist: documentele abundă în referiri la 'ajutor legionar', 'activitate legionară', 'comandament legionar', 'așa-zisa reeducare'. Toate declarațiile urmează același tipar și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acțiunii lui Bogdanovici. La Pitești a obținut informații și a pregătit cadre pentru acțiune. A participat la bătăi și crime, dar a fost transferat la Gherla în iunie 1950, unde a avut un rol conducător până în iunie 1951. Afirmă în interogatoriu că a luat parte la o acțiune legionară, al cărei scop a fost subminarea regimului comunist. Ion Stoian ar fi făcut parte din FDC Bacău încă din 1946. Arestat doi ani mai târziu și închis la Suceava, în iunie 1949
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a ridicat împotriva absurdității întregii mizanscene și a denunțat adevărații responsabili pentru demascări: Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Dumitrescu, Marina și Avădanei. Calciu și Iosif V. Iosif au fost cei mai recalcitranți dintre acuzați, iar Dragoș Hoinic a refuzat să vorbească la interogatoriu, pe motiv că sentința a fost stabilită dinainte. Octavian Voinea recunoaște că cedase torturilor și a recitat mecanic varianta Securității. Procurorul arătase printr-o declarație semnată de Costache Oprișan (sub torturi, bineînțeles) că Oprișan însuși i-ar fi ordonat lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lor? Nu. Aflu acum. Au totuși un pașaport și un buletin de vot și nu sunt tratați ca niște iloți, așa cum se întâmplă cu cei din teritorii. Ei pot ieși din țară prin aeroportul Ben Gurion, deși cu prețul unor interogatorii speciale. Îmi mărturisesc însă amărăciunea în fața obstacolelor pe care le întâmpină bolnavii palestinieni, care nu pot ajunge decât cu mare dificultate să-și îngrijească sănătatea la Nazaret. Palestina: acești autohtoni, așa mi s-a părut, se vor moralmente alături de ea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de zece ani, pentru că a încercat să-l împuște pe șeful acestei miliții auxiliare, generalul Antoine Lahad. Avea douăzeci de ani atunci și, cu chipul ei modest și surâzător, este astăzi o adevărată eroină națională. Temnicerii și milițienii responsabili cu interogatoriile s-au refugiat în Israel, a cărui armată n-a uitat, atunci când s-a retras, în 2000, să dinamiteze instalațiile pentru a șterge măcar parțial urmele. Era un fel de Abu Ghraib* local. Închisoarea era clandestină; torționarii erau militari care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atunci cum represaliile pătrund în sfera mea de viață. și cu câțiva ani mai târziu le-am simțit pe propria-mi piele: mi se ceruse să-mi spionez colegii din fabrică, dar refuzasem. și tot ceea ce știam de la prieteni despre interogatorii, percheziții și amenințări cu moartea s-a repetat acum cu mine. Eram însă deja exersată în storsul creierilor, căutând să aflu cum aveau să-mi întindă capcana la următorul interogatoriu, în următoarea zi de lucru, la următorul colț de stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fabrică, dar refuzasem. și tot ceea ce știam de la prieteni despre interogatorii, percheziții și amenințări cu moartea s-a repetat acum cu mine. Eram însă deja exersată în storsul creierilor, căutând să aflu cum aveau să-mi întindă capcana la următorul interogatoriu, în următoarea zi de lucru, la următorul colț de stradă. știam prea bine că frica ce-ți întețește privireași fuga buimacă din cap lasă mult în urmă toate cuvintele de care dispui în vorbire ca și în scris - și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile din preajmă. Vedeam a cui frică se afla în cutare loc, pentru că ne cunoșteam deja de mult. Adesea nu ne puteam suporta, pentru că depindeam unul de celălalt“1. Anchetatorul mă întreba la interogatoriu cu dispreț: „Cine-ți închipui că ești?“. Nu era o întrebare, și cu-atât mai mult mă foloseam de ocazie ca să răspund: „Un om ca și dumneavoastră“. Era necesar s-o fac și era important pentru mine, căci se purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și cu-atât mai mult mă foloseam de ocazie ca să răspund: „Un om ca și dumneavoastră“. Era necesar s-o fac și era important pentru mine, căci se purta atât de samavolnic de parcă uitase de asta. În perioadele turbulente de interogatoriu îmi spunea că sunt un rahat, un gunoi, un parazit, o cățea. Când era într-o dispoziție ceva mai temperată, mă trata de curvă sau dușman. În intervalele mai pașnice eram pentru el un mijloc de a-și umple orele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vorbeam între noi, Securitatea auzea și ea și înregistra pe bandă de magnetofon 1. Iar la un moment dat - când tu de mult uitaseși de contribuția ta și a celorlalți la discuția de-atunci -, la al nu mai știu câtelea interogatoriu, anchetatorii își luau îndărăt acel răstimp de voioșie furată de sub nasul lor. Prezentându-ne nota de plată cuvânt cu cuvânt, ba pe deasupra totul tradus în românește (de regulă, prost). Iar acum, nici vorbă nu mai era de umor: rând pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să tăgăduim propriile spuse fără a-l învinui pe celălalt. Ce mă deranja era că traducerea proastă nu făcuse poveștile noastre mai inofensive politic, ci doar le mutilase din punct de vedere literar. Partea poetică dispăruse cu desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri ore în șir te făcea treptat să-ți reamintești tot ce spuseseși și până la urmă ți se stârnea cheful să corectezi deficitul de poezie. Dar trebuia să-ți reprimi instinctiva rectificare a carențelor poetice, pentru că ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
te făcea treptat să-ți reamintești tot ce spuseseși și până la urmă ți se stârnea cheful să corectezi deficitul de poezie. Dar trebuia să-ți reprimi instinctiva rectificare a carențelor poetice, pentru că ar fi echivalat cu o autoacuzație. La fiecare interogatoriu când, după părerea lui, mă făcuse șah mat anchetatorul îmi spunea triumfător: „Vezi, iată că lucrurile se leagă“. Avea dreptate fără să știe, căci, în fapt, habar n-avea cât de multe chiar se legau și uneau în capul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
capul meu împotriva sa. Până și simplul fapt că el ședea la un birou mare și lustruit, iar eu la o măsuță din lemn prost geluit. „Vezi“ - ei da, vedeai o tăblie de masă purtând urma a numeroase crestături de la interogatoriile altora, despre care nu știai nimic, nici măcar dacă mai sunt în viață. Pentru că eram obligată să-l privesc ceasuri în șir, anchetatorul devenea rege în timpul fiecărui interogatoriu. Chelia lui ar fi avut nevoie de frizerul companiei care îl îngrijise și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]