6,822 matches
-
supus unor regimuri dietetice recomandate de nutriționiști la care se vor adăuga și tratamente medicamentoase. Parazitozele intestinale Sunt boli parazitare care afectează mai frecvent copilul, iar atunci când apar la adulți creează probleme de diagnostic diferențial. Boală este determinată de paraziții intestinali: Lamblia (Giardia Intestinalis) care are sediul în duoden, Tenia (Tenia Saginata) - panglică, în popor viermii cilindrici de tip Ascarizi (limbrici) și Oxiuri. La adulți, Giardioza, nu prezintă simptome la aproape 60% din cazuri, dar boală se poate transmite celorlalți membrii
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
este rareori zgomotoasă, când apare poate determina o slăbire în greutate accentuată. Confirmarea diagnosticului se face prin examinarea scaunului o dată sau de mai multe ori, dar parazitul se poate descoperi și în sucul duodenal obținut prin tubaj duodenal. Prevenirea parazitozelor intestinale: spălarea pe mâini foarte des foloirea prosoapelor personale și din hîrtie eviatrea consumului apei din surse nesigure, la nevoie aceasta trebuie consumată fiarta. Tratament: Tratamentul cel mai eficient la adulți este administrarea de Metronidazol, la indicația medicului. Durată tratamentului este
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
această cauză procesul de hidroliză poartă numele de " invertirea zaharozei " Amestecul de zaharoză și zahăr invertit este principalul constituient al mierii de albine, căreia fructoza imprimă gustul dulce pronunțat Sub acțiunea enzimelor numite zaharaze (* glucozidaza și * fructozidaza) prezente în sucul intestinal la animale, zaharoza este hidrolizată în cele două componente. Industrial, zaharoza se obține prin prelucrarea sfeclei de zahăr.În urma cristalizării zaharozei, rămâne un sirop vâscos, brun (melasa) folosit ca furaj în zootehnie. Melasa conține circa 50% zaharoză, alături de proteine și
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
o colorație violet, eritrodextrinele roșiebrună, iar acrodextrinele, maltoza și glucoza nu colorează soluția de iod. Prin degradare hidrolitică amidonul poate fi asimilat de către organismul animal deoarece numai glucoza (produsul final al scindării hidrolitice a amidonului) poate fi absorbită de mucoasa intestinală. Structura chimică a amidonului Ca structură chimică, amidonul nu este o substanță unitară, ci este format din două componente structurale diferite: amiloză și amilopectina (izoamiloza). Acestea se află într-un raport cantitativ ce variază în funcție de produsul vegetal, dar predomină amilopectina
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
singur rest de glucoză. * 1,6 glucozidaza scindează hidrolitic legăturile * 1,6 din amilopectină cu deramificarea acesteia; deci este o enzimă de deramificare. Maltoza rezultată din hidroliza amidonului este hidrolizată de maltază până la glucoză, care apoi este absorbită prin peretele intestinal al animalelor și metabolizată. 2.7.1.2. Glicogenul Glicogenul denumit și amidon animal este un poliglucid de rezervă, forma de depozit a glucozei în organismele animale. Se găsește în cantitate mare în ficat și în mușchi, iar în urme
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
reactivitate normală și participă la reacții de eterificare, esterificare sau oxidare. Prin hidroliza acidă a celulozei se eliberează glucoza. Degradarea enzimatică a celulozei are loc în organismul animal sub acțiunea cumulată și consecutivă a celulazei și celobiazei, secretate de către microflora intestinală, în urma căreia rezultă (la ierbivore) glucoză; Glucoza astfel formată este folosită ca sursă de energie sau depozitată sub formă de glicogen. Celuloza nu poate fi asimiltă de animalele superioare, deoarece acestea nu dispun în tubul lor digestiv de enzimele respective
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
insolubili. La nivelul intestinului subțire colesterolul participă prin gruparea OH hidrofilă la emulsionarea lipidelor, micșorând tensiunea superficială dintre apă și lipide. În organismul animal colesterolul este un precursor pentru numeroși alți steroizi: acizi biliari, hormoni corticosuprarenali și sexuali, vitamine. Bacteriile intestinale reduc colesterolul la coprosterol, care se elimină prin fecale. 7 dehidrocolesterolul se găsește alături de colesterol în toate celulele vii. Este considerat provitamina D3 , deoarece sub acțiunea razelor ultraviolete, 7 dehidrocolesterolul se transformă în calciferol (vitamina D3). Lanosterolul se găsește în
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
se numesc protectori. Alți activatori acționează asupra proenzimelor inactive din punct de vedere enzimaticdatorită unui fragment proteic inhibitor, care blochează centrii activi ai enzimei. Prin scindarea fragmentului proteic, centrii activi sunt deblocați, iar enzima eliberată își reia activitatea. Astfel enterokinaza intestinală în prezența HCl, acționează asupra tripsinogenului inactiv, transformându-l în tripsină activă, prin scindarea unui hexapeptid. Activatorii de tipul ionilor metalici formează combinații complexe cu partea prostetică a enzimei , care favorizează formarea complexului activ E.S. 6.5.5.2. Inhibitori
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
grupării acide în carboxilesteraze, tioesteraze, fosfoesteraze. Carboxilesterazele (E.C.3.1.1.) sunt hidrolazele esterilor acizilor carboxilici: Cele mai importante carboxilesteraze sunt: Glicerolesterhidrolazele (lipazele) care hidrolizează treptat gliceridele cu eliberare de glicerol și acizi grași.Lipazele se găsesc în sucul pancreatic, intestinal, sânge, plămâni, rinichi, țesut adipos, în cantitate mare fiind secretate de pancreas și sunt activate de ionii de calciu, acizii biliari, albumine. Acetilcolinesteraza catalizează hidroliza acetilcolinei după reacția: Acetilcolinesteraza se găsește în creier,nervi, eritrocite, mușchiul striat și joacă un
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
6 9,4 numite și fosfataze alcaline; fosfomonoesteraze de tip II cu pH optim între 5,0 5,5 și de tip III cu pH optim între 3 4,2 numite și fosfataze acide. Fosfatazele alcaline sunt prezente în epiteliul intestinal și renal, oase, serul sanguin, unde au un rol important de eliberare a acidului fosforic din diferiți compuși biologici. Fosfatazele acide de tip II se găsesc în splină, rinichi, prostată, iar cele de tip III în eritrocite, ficat, splină; sunt
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
un pH de 5-7 și hidrolizează proteinele intracelulare până la faza de aminoacizi. La o serie de organisme unicelulare catepsinele intervin în procesul de autoliză și autodigerare. Exopeptidazele sunt metaloproteine care conțin ioni de Mg2+, Mn2+ sau Zn2+, secretate de mucoasa intestinală; sunt insolubile în apă și în soluții saline. Exopeptidazele au fost împărțite la rândul lor în *-aminopeptidaze și * carboxipeptidaze. Prezintă activitate optimă la pH între 8-9. *-aminopeptidazele hidrolizează legătura peptidică din vecinătatea unei grupări Produșii de hidroliză sunt oligopeptide și
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
acidul lipoic, colina. Vitaminele hidrosolubile în marea lor majoritate sunt termolabile, instabile în mediu alcalin și stabile în mediu acid. 7.2.1. Tiamina ( Vitamina B1 Aneurina, Vitamina antiberiberică) Tiamina este prima vitamină izolată în stare pură. Plantele și flora intestinală a animalelor sintetizează vitamina B1. Cantități mari de vitamină B1 se găsesc în semințele cerealelor, drojdii, boabe de grâu, orez și orz, embrionii gramineelor, nuci, soia, linte, mazăre, în organele interne ale animalelor -inimă, rinichi, ficat, splină și plămâni, de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
grâu, precum și în organele interne ale animalelor, dar lipsește aproape complet în porumb, secară și cartofi. Vitamina PP sau nicotinamida este amida acidului nicotinic: Acidul nicotinic poate fi considerat provitamina nicotinamidei și se formează în celulele animale din triptofan. Microflora intestinală sintetizează această vitamină din ornitină. Nicotinamida are un rol biologic deosebit, fiind componenta activă a două coenzime nicotinamidadenindinucleotidice, notate prescurtat NAD+ (Nicotinamidadenindinucleotid) și NADP+ (Nicotin amidadenindinucleotid fosfat). NAD+ și NADP+ sunt coenzime ale enzimelor numite dehidrogenaze, care catalizează reacțiile de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
răspândirea ei peste tot în natură, în toate celulele vii (panthoten = peste tot). În cantități mai mari se găsește în ficat, rinichi, lăptișor de matcă, ouă, lapte, tărâțe de orez, grâu încolțit. În organismul animal este produsă de flora microbiană intestinală. Structura chimică a acidului pantotenic este formată dintr-un rest de acid pantoic (acid *, γ-dihidroxi-*-dimetilbutiric) și unul de * alanină, unite printr-o legătură amidică: Rolul biochimic al acidului pantotenic este legat de cel al coenzimei A, în structura căreia
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
afecțiuni gastro-intestinale, depigmentarea și căderea părului. 7.2.8. Acidul folic Vitamina Bc Denumirea uzuală a acestei vitamine -acid folic -este legată de răspândirea acesteia în frunze. În cantități mari se mai găsește în ficat, carne, legume verzi. Flora bacteriană intestinală sau ruminală reprezintă o sursă bogată în acid folic. Denumirea chimică a acestei vitamine este acidul pteroilglutamic, fiind constituită din trei componente: 2-amino-4-hidroxil-6-metil pteridina, acidul para-aminobenzoic și acidul glutamic. Partea formată din pteridina substituită și acidul p aminobenzoic se numește
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
COOH) este răspândit atât liber, cât și combinat în plante, țesuturi animale (ficat, rinichi, mușchi), ouă, lapte microorganisme. O sursă bogată o constituie flora bacteriană din aparatul digestiv al animalelor. Acidul p-aminobenzoic este un factor de creștere pentru microorganismele intestinale capabile să sintetizeze diferite vitamine, de asemenea este necesar pentru creșterea animalelor tinere. Rolul biochimic al vitaminei H1 constă în participarea sa la biosinteza acidului folic și la catalizarea biosintezei biotinei. Lipsa acesteia din alimentație produce perturbări în biosinteza acidului
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
este un derivat al metioninei și anume S metilmetionina: (CH3)2S + CH2 CH2 CH (NH2) - COOH Vitamina U se formează și în organismul animal, unde funcționează ca un important donor de grupări metil în procesele metabolice din mucoasa stomacală și intestinală.Vitamina U se folosește în tratamentul ulcerului stomacal și duodenal. 7.3. Vitamine liposolubile În acestă grupă intră vitaminele A,D,E,K solubile în grăsimi și solvenți organici, care pot forma depozite în organismul animal (ficat sau țesut adipos
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
denumite caroteni, pigmenți polinesaturați din plante, alge și microorganisme. Carotenii se găsesc în cantități mari în vegetalele verzi și galbene (spanac, varză, morcovi, salată, ceapă verde). Provitaminele A, preluate de animale odată cu hrana vegetală, sunt apoi scindate oxidativ în peretele intestinal sau ficat cu formare de vitamina A. Vitamina A există în două forme structurale: vitamina A1 cu cei 3 derivați retinolul, retinalul și acidul retinoic, răspândiți în țesuturile mamiferelor și a peștilor marini; vitamina A2 cu cei 2 derivați 3dehidroretinolul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cu 1800, în timp ce gruparea -OH de la C3 trece în trans: C Acțiunea biologică a vitaminelor D este cea antirahitică, legată de rolul pe care-l au în reglarea metabolismului fosfo-calcic cu asigurarea unui proces normal de osificare. La nivelul mucoasei intestinale vitamina D stimulează absorbția intestinală a calciului și favorizează biosinteza proteinei transportoare de Ca2+ în lichidele biologice. Vitamina D stimulează și calcifierea matricei osoase. La nivelul rinichiului calciferolii favorizează reabsorbția fosfatului anorganic și mobilizarea ionilor de calciu. Lipsa vitaminei D
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de la C3 trece în trans: C Acțiunea biologică a vitaminelor D este cea antirahitică, legată de rolul pe care-l au în reglarea metabolismului fosfo-calcic cu asigurarea unui proces normal de osificare. La nivelul mucoasei intestinale vitamina D stimulează absorbția intestinală a calciului și favorizează biosinteza proteinei transportoare de Ca2+ în lichidele biologice. Vitamina D stimulează și calcifierea matricei osoase. La nivelul rinichiului calciferolii favorizează reabsorbția fosfatului anorganic și mobilizarea ionilor de calciu. Lipsa vitaminei D la animalele tinere produce rahitismul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
tulburări vasculare, scăderea fecundității. 7.3.4. Vitaminele K - filochinone Vitaminele K (K = Koagulations Vitamin) se găsesc în produse vegetale sau animale, dar predomină în plante și microorganisme. În laborator se prepară și vitamine K de sinteză, hidrosolubile. Flora microbiană intestinală reprezintă pentru animale o bogată sursă de vitamină K. Din punctul de vedere al structurii chimice vitaminele K sunt derivați de 2 -metil 1-4 naftochinonă: În natură există două vitamine K cu activitate antihemoragică: vitamina K1 sau filochinina, care este
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
animale hemoragii ale pielei, intestinelor, mușchilor. Avitaminoza K se datorește lipsei acesteia din hrană, mai ales când furajele sunt alterate și conțin substanțe care inhibă acțiunea antihemoragică a acesteia. Mamiferele nu prezintă avitaminoza Ksinteza ei făcându-se de către flora microbiană intestinală decât foarte rar, în cazul unei afecțiuni hepatice, când absorbția vitaminei K este diminuată datorită insuficienței sărurilor biliare. 7.5. APLICATIE PRACTICA 7.5.1. Identificarea provitaminelor A Principiul metodei Carotenii sunt separați cromatografic pe coloană de carbonat hidroxid de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
loc la poarta de intrare, apare răspunsul inflamator local, infecția se poate stinge la acest nivel prin mecanisme de apărare nespecifică, dar răspunsul imunologic al organismului este slab, fiind ulterior posibile noi reinfecții cu același microb (ex.: viroze respiratorii si intestinale, angina streptococică, unele salmoneloze). Diseminarea precede sau urmează multiplicării. În funcție de tipul agentului infecțios, diseminarea se poate realiza pe mai multe căi: Directă în țesuturile vecine (stafilococ) Limfatică (streptococi, brucele, ricketii, adenovirusuri) Sanguină (S. typhi, B. antracis, stafilococ, VEB, CMV, v.
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
transpirație, PH-ul pielii). Mecanismele mecanice intervin prin îndepărtarea germenilor de pe suprafața tegumentelor odată cu descuamația stratului cornos superficial și eliminarea transpirației. La nivelul mucoaselor diferitelor segmente anatomice, îndepărtarea germenilor este realizată de mișcarea cililor respiratori, reflexul de tuse, strănut, motilitatea intestinală, evacuarea periodică a urinei. Mecanismele biologice de apărare sunt reprezentate de flora normală, care previne invazia germenilor patogeni, realizând o competiție pentru receptori și factori nutritivi. Prin producția de bacteriocine și stimularea bazală a imunității permite menținerea “tonusului” sistemului imun
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sau obiectelor contaminate. Mâinile murdare favorizează transmiterea digestivă a infecțiilor. Unii vectori (muște, rozătoare) intervin în răspândirea germenilor cauzatori ai DAI. Receptivitatea pentru DAI este generală. În general, DAI nu produc imunitate după boală, fiind posibile reîmbolnăviri. Patogenie Flora normală intestinală este reprezentată de aproximativ 500 de specii bacteriene, aflate în anumite proporții, care contribuie la buna funcționare a tubului digestiv. Alterarea echilibrului biologic intestinal, prin prezența unor germeni străini (exogeni) sau în urma modificărilor cantitative sau calitative ale germenilor din flora
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]