5,236 matches
-
titlu a lui Victor Eftimiu din „Adevărul”. În sumar intră și cronici la cărți de I. Petrovici, C. Noica, iar în 1938 I. Iacob publică articolul Metafizica satului românesc, note la discursul de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga, intitulat Elogiul satului românesc, în vreme ce E. Munteanu face o cronică la romanul 1907 de Cezar Petrescu. T.H.
REINVIEREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289167_a_290496]
-
John Barth, William Gass, Donald Barthelme, Kurt Vonnegut ș.a.). În scurtă vreme accepțiunea s-a amplificat, ajungând la numirea unui nou spirit al veacului, a condiției civilizației în epoca actuală (o carte a filosofului Jean-François Lyotard, apărută în 1979, se intitulează La Condition postmoderne. Rapport sur le savoir), cu implicații în plan ontologic și gnoseologic. Definitorii pentru p. ar fi renunțarea la credința în posibilitatea unui adevăr transcendent, dobândirea conștiinței că lumea nu poate fi reprezentată și că, de fapt, reprezentările
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
aceea din numărul 4/1978 al revistei „Secolul 20”, în care erau publicate, sub genericul Proza post-modernă americană, trei texte de Donald Barthelme traduse de Radu Surdulescu, Antoaneta Ralian și Mircea Ivănescu și precedate de un studiu de Andrei Brezianu, intitulat Post-modernii americani, o traiectorie spre viitor, care prezenta noua proză nord-americană și se încheia într-o notă de circumspecție și ușor scepticism. Ulterior termenul apare sporadic în presa culturală românească, pentru ca pe la mijlocul anilor ’80 interesul pentru p. să cunoască, destul de
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
pot apărea ca fiind „încă și mai postmoderniști” decât optzeciștii canonici, deși li se contestă importanța și legitimitatea, fiind considerați mai degrabă epigoni imperfecți sau retrograzi ai optzeciștilor: „Ca atmosferă artistică și, câtă e, ca ideologie literară, cei ce se intitulează nouăzeciști sunt cu un pas înapoi față de anii ’80”, crede Mircea Cărtărescu. Pe de altă parte, după 1989 romanul postmodernist a fost ilustrat, strălucit, nu numai de optzeciști (Mircea Cărtărescu, George Cușnarencu) și de nouăzeciști (Daniel Bănulescu, Adrian Oțoiu, Dan
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
bună parte din aceste cronici). Anul 1989 se încheie cu numărul 10. În ianuarie 1990 apare seria nouă a revistei, editată de acum înainte de Uniunea Scriitorilor din România, serie care se deschide cu un articol-program al redactorului-șef Marin Sorescu, intitulat Coșmarul s-a terminat. Ca majoritatea revistelor de cultură postrevoluționare, R. este preocupată de evenimentele din 1989, de politică, de tranziție etc. Cu numărul 3/1991 Marin Sorescu nu mai figurează ca redactor-șef, funcția fiind preluată de Gabriel Chifu
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
nouă traducere din Platon. Poziția teoretică a revistei este susținută de consistentele contribuții ale lui Victor Iancu din Actualitatea atitudinii estetice și de câteva articole ale lui Toma Ralet, unul despre Friedrich Gundolf - Criza sufletului modern în poezie - și altul intitulat Despre prețiozitate în poezie, unde se afirmă că „arta pură este una din cele mai fatale neînțelegeri ale speculației estetice”. Rubrica „Revista revistelor”, semnată de Ștefan Aug. Doinaș, este mai mult o dezbatere teoretică asupra profilului unor publicații, prilej pentru
REVISTA CERCULUI LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
în România părându-i-se foarte probabilă. Profeția se va adeveri, și R.-M., format în spiritul filosofiei clasice germane, va scoate două noi ediții (1916, 1921), din care înlătură observațiile restrictive, iar după război, în 1925, publică un articol intitulat De la Kant la Nietzsche, în care recunoaște că Nietzsche este totdeauna interesant și original: „Între Kant și Nietzsche filosofia a înregistrat o mare schimbare. Punctul de vedere al lui Nietzsche nu mai este static, cum era la Kant, sau panlogic
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
cele două piese au fost jucate pe scena Teatrului Național din București, sub directoratul lui Pompiliu Eliade. Ultima mare realizare a lui R.-M. este jurnalul, început în 1943, în ziua când împlinea șaptezeci și cinci de ani, și încheiat în 1952. Intitulat Revizuiri și adăugiri va fi editat după mai bine de patru decenii (I-VIII, 1996-2001). Paginile sunt un amestec hibrid între memorii și jurnalul intim. Menționabile sunt părerile despre Titu Maiorescu, de pildă, dar mult mai interesante se arată însemnările
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
sugestia lui N. Titulescu, de Ministerul de Externe al României. Principalele rubrici sunt dedicate actualității politice și economice internaționale și din țară, iar Hefter scrie aproape zilnic la rubrică „Le Boite aux lettres”, alta, mereu vie și bine informată, se intitulează „Leș Livres, leș idées, leș arts”. Promisiunile redactorilor sunt onorate în opt pagini dense (doar în 1939, o perioadă, numărul acestora se înjumătățește). Informația bogată și la zi din varii domenii, ilustrațiile de bună calitate, dar mai cu seamă calitatea
MOMENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288232_a_289561]
-
, revistă apărută la Câmpulug, bilunar, între 1 iulie 1907 și 1 august 1908, sub redacția unui comitet. Director este I. Ionescu-Boteni (de la numărul 6/1907). Publicația cultivă tradiția rurală și își propune să valorifice fondul etnic local. În articolul-program, intitulat Un rost, se afirmă caracterul regional al revistei și interesul deosebit pentru folclor. Scopul publicației este de a veni în sprijinul literaților, aducându-le „la cunoștință părți din viața acestui ținut”, precum și al filologilor, „dându-le forme curioase de limbă
MUSCELUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288329_a_289658]
-
în „Gândirea”, „Viața Basarabiei”, „Cele trei Crișuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, mai târziu constituind volumul Simfonia vieții (1943). După exact un sfert de veac, poetul dădea în „Iașul literar” pagini de amintiri dintr-un volum „în pregătire”, ce trebuia să se intituleze Despre Alexandru Macedonski, despre alți poeți și despre mine, din Bucureștii patriarhali, dar care nu s-a mai tipărit. Frecventarea asiduă a cercului macedonskian a făcut ca M. să nu se alăture sămănătoriștilor, de care îl apropiau originea, temperamentul și
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
probabil dintr-o adeziune deplină la simbolism. Climatul frecvent în versurile sale este, ce-i drept, vagul sufletesc, prins în sugestii împrumutate din domeniul muzicii, obișnuite fiind „cutremurările sfioase” și „armoniile pierdute”, „cântecele de toamnă” ori „conturările fantastice”, cum se intitulează câteva din ciclurile cuprinse în placheta Ispite și biruinți. În fond, acest climat e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
și apreciat de N. Iorga, N. este, în fond, un emul întârziat al tânărului V. Alecsandri. Dragostea pentru meleagurile natale (zugrăvite în ciclul Moldova), nostalgia după gloria lor de altădată - „Când Moldova era-n floare” -, evocată într-un alt ciclu, intitulat Din cronici, într-un Imn lui Ștefan cel Mare și Sfânt ori în „tabloul” Alecsandri în lunca din Mircești, ca și melancolia sufletului însingurat, plăcerile molcome, cu un ușor iz amărui, ale vieții în natură, sub rotirea anotimpurilor (Impresii și
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
din Iași, avea deja o pregătire serioasă, revelată atât de câteva traduceri din Teocrit date la iveală în 1911 în „Convorbiri literare”, la care va continua să colaboreze destul de susținut și mai târziu, cât și de o lucrare de seminar, intitulată Despre utilitatea studiilor clasice, apărută în același an în „Cultura română”. Student încă, își secondează fratele în redactarea revistei „Sânzeana” (1912-1913), unde dădea alte tălmăciri din autori antici și moderni, precum și studiul Clasicismul și cultura națională, tipărit în 1913 și
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
puioși, încât se aseamănă cu un izvor nesecat.” În Documentul de Stat al soliei lui Nicolae Spătarul în China. 1675-1676 (Stateinâi spisok), mai cu seamă în acea parte - de a cărei autenticitate englezul J. F. Baddeley era sigur - care se intitulează Scrisoarea lui Nicolae Spătarul către țarul Alexei Mihailovici... și e datată „aprilie 1676”, tot un text „comandat”, M. nu mai este cel dinainte, nu mai e constrâns să facă „geografie” și „etnografie”, nu mai este zorit, grijuliu să numere verstele
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
participă la o serie de șezători literare, dar se face cunoscut și prin traducerile realizate de Jul. Giurgea, care transpune romanul There Is My Heart (1936) sub titlul Drumuri cu popas (1938), și de Ionel Jianu, care tălmăcește Easter Sun, intitulat în versiunea românească Soare de Paști (1940). În țară va reveni și după de-al doilea război mondial spre a se documenta pentru romanul închinat lui Brâncuși, The Saint of Montparnasse, apărut postum (1965). Consacrarea internațională este asigurată de prezența
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
ce destramă universuri constituite rațional. Sanda, Iulia și celelalte personaje feminine amintesc de Linda lui William Faulkner, întruchipare tulburătoare a feminității. Fraza densă dă relief cuvântului expresiv. După alte pagini publicate în reviste (Dimineața hrănind porumbeii), care anunțau un roman intitulat Mercenarii (rămas în stadiu de proiect), P. părăsește brusc acest tip de proză, îndreptându-se cu Miorița nu s-a născut lângă stele (1973; Premiul Uniunii Tineretului Comunist) spre reportaj. Aici universul lăuntric cedează locul celui exterior, în care sunt
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
și afirmare a tinerilor critici și istorici literari cu vădită înzestrare. Aflat între primii vizați de coordonatorul seriei, P. alcătuiește o ediție din scrierile de critică literară ale lui Mihail Chirnoagă, recuperate din manuscrise și din presa anilor 1930-1940. Volumul, intitulat Basoreliefuri (1977), atrage atenția asupra unui critic și istoric literar aplicat și riguros, informat temeinic, analist pătrunzător, pertinent în evaluările și situările pe care le operează, atras de expunerea clară și transparentă. Ilustrate mai întâi în eseurile, studiile și comentariile
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
în 1979, la adevărata lui valoare de „modernitate aproape sincronă, dacă nu protocronă a temei înstrăinării” (Emil Manu). În 1948 P. îi scrie lui G. Călinescu despre finalizarea celui de-al treilea roman, având ca model Demonii lui Dostoievski și intitulat inițial Vestitorii, ulterior Așteptând ceasul de apoi. Scriitorul trata un subiect delicat, privind mișcarea legionară, în dorința de a-i înțelege doctrina care a condus la fapte reprobabile și la crimă. Din nefericire, textul, confiscat în momentul arestării, împreună cu alte
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
este găzduit de periodicele „Viața literară”, „Societatea de mâine”, „Țara noastră”, „Gând românesc”, „Gândirea”, „Tribuna”, „România”, mai rar în „Cuvântul”, „Calendarul”, „Curentul” ș.a. Din mai multe volume pe care le avea pregătite pentru tipar, se editează doar unul, de poezii, intitulat Umbre și lespezi (1938). După Dictatul de la Viena, P. e obligat să părăsească orașul de care se atașase și să se mute la București, unde va conduce Editura Dacia Traiană. În anii războiului colaborează la „Tribuna” (Brașov), „Cuvântul” (Brăila), „Dacia
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
și-o aruncă-n jur/ Ca să-ncolțească-n inimi ca grâul din ogor”, năzuință ce poate fi privită și ca un crez poetic orientat spre colectivitate. Un asemenea crez pare să răzbată din piesele primului ciclu din Umbre și lespezi, intitulate Vis străbun, Așa era tata, Țăran, Plugar, Danie străveche. Revelația atavismelor țărănești, a legăturii cu predecesorii, a identificării cu ei se asociază întrucâtva și cu ideea „testamentului” arghezian. Distanțarea se produce curând, căci strămoșul trăind în urmaș, și „legământul” său
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
, revistă apărută la Constanța, lunar, din ianuarie 1939 pînă în august 1940. Proprietar este Aurel Vulpe, iar ca redactor răspunzător figurează George Duma, colectivul redacțional schimbându-se pe parcurs. În editorialul-program, intitulat Sub două îndemnuri, se arată: „S-au strâns, prin urmare, laolaltă, toți cei d-aci, care s-au manifestat pe terenul istoric, arheologic, artistic în general, și au fundat «Ponticele», în amintirea celui dintâi poet care a trăit, a visat
PONTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]
-
lui Ovid S. Crohmălniceanu (scriu Ioana Pârvulescu, Mircea Nedelciu, Gheorghe Ene, Gheorghe Iova, Mircea Cărtărescu), lui Gellu Naum la împlinirea vârstei de optzeci și cinci de ani (texte de Paul Cernat, Simona Popescu, Iulian Băicuș, C. Rogozanu), un dosar e intitulat Dimensiunea iudaică a culturii române (colaborează Andrei Oișteanu și Amelia Pavel), altele sunt consacrate corespondenței inedite dintre Eminescu și Veronica Micle (semnează Paul Cornea, Liviu Papadima, George Gană, Mircea Anghelescu), lui Nicolae Manolescu (scriu Sorin Alexandrescu, Viorel Padina, Bedros Horasangian
OBSERVATOR CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288503_a_289832]
-
erotism rafinat, estetizant, a nudului feminin. Peisajul rustic, silvestru sau montan e valorizat liric fără idilizări convenționale, fiind corelat uneori cu evocări paseiste, menținute la nivelul sugestiei; destule poeme amintesc de Blaga, cel din În marea trecere (un poem e intitulat chiar Despre Trecerea-cea-mare). Notabile sunt câteva crochiuri discret exotice, cu recuzită orientală: Zugrăveli dintr-un chioșc (ceramică chineză), Panopticul pisicii mele. Varietatea prozodică și tematică a operei acestui poet sumbru și luminos, tensionat și calm, nocturn și solar, contemplativ și
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
a combătut pesimismul posteminescian. L-a prețuit în mod deosebit pe I. L. Caragiale, scriind una dintre cele mai bune cronici dramatice despre O scrisoare pierdută și un raport academic în favoarea premierii volumului Momente. Este și autorul unui amplu studiu monografic intitulat Teatrul la români (I-II, 1897-1898), unde, folosindu-se de o bibliografie extrem de bogată și apelând la amintirile unora dintre întemeietorii și sprijinitorii teatrului românesc cult, alcătuiește cea dintâi istorie sistematică a spectacolului românesc. O.-A. a realizat și reușite
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]