3,010 matches
-
între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât mine.” Samuraiul nu putea răscumpăra cu nimic încercările prin care trecuseră Yozō, Ichisuke și Daisuke în timpul călătoriei din pricină că Sfatul Bătrânilor nu oferise familiei Hasekura nici o răsplată. Poate că supușii lui îl invidiau pe Seihachi care murise. Acesta își dobândise libertatea lui. Dar Yozō și ceilalți erau nevoiți să ducă de acum încolo aceeași viață cu a samuraiului urmându-și din nou soarta de odinioară. Zilele toamnei treceau una după alta. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la moșia Florica s-a trezit la viață Înconjurat de biblioteci și de cărți, adevărat blazon de familie ce avea să-l ducă spre performanțe nebănuite. Încă de pe băncile Colegiului Sf. Sava, a manifestat o pasiune pentru studiu demnă de invidiat. În 1883, ia drumul Parisului, 12 unde urmează Școala de Drumuri și Poduri pentru a deveni inginer, fapt dorit cu ardoare de tatăl său. Întors În țară În 1889, se angajează ca inginer specialist În construcția de căi ferate, aflându
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
Ce-mi păsa că eram fără franci, pe câtă vreme aveam atâta viitor înaintea mea?!... Steteam în Piața Amzei, în aceeași cameră cu Doicescu - supranumit și Ispahan - ajutor de șef de biurou la Prefectura poliției, cu leafă de 120 lei lunar. Îl invidiam. Student ca și mine, trăgea ca și mine pe dracul de coadă. Cu leafa sechestrată, rămăsese „pe drumuri“, întocmai cum rămăsesem eu, fiindcă mânca tot la madame Caliopi. Vorba aia: Ce te faci, Ghincule? Dar, ca oameni citiți, știam că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Astfel, aceștia își manifestau simpatia față de studenți, nu numai prin tratarea acestora cu vin și colaci, obișnuite după procesiunile religioase, ci și invitându-i adesea să le fie oaspeți la masă și chiar în pivnițele cu țuică. Această situație, aproape de invidiat, se apropia însă de sfârșit. Deși la București funcționa și Comisariatul Refugiaților, care putea fi implicat în soluționarea problemelor cantinei studențești, la sfârșitul lunii mai conducerea școlii a informat studenții că, din lipsă de fonduri, cantina se va închide și
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
păstrată în minte, azi ca și acum câteva mii de ani, chiar dacă în dozaj minimal; un text care în postura de rest pre-alfabetic se poate descărca fără scriere ori mediile de înmagazinare. Cu gluma și cu zvonul poezia împarte capacitatea invidiată de-a circula fără mijlocire individuală". Sigur, au trecut niște ani de când Enzensberger a scris aceste minunate cuvinte; între timp, audiobook-ul este la mare căutare și destui poeți sunt înregistrați pentru uzul călătorilor pe autostrăzi fără capăt, acolo unde poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a apărut primul volum din Arca lui Noe. Ce examene?! Ce studiu serios?! Eu făceam lecturi de plăcere. Critica m-a luat pe arca ei și atunci, când nu se punea problema să scriu ceva pentru alții, simțeam că îl invidiez pe Nicolae Manolescu. Or, ce vreau să spun este că citeam studiile lui Nicolae Manolescu despre autori care nu aveau deloc de-a face cu programa școlară. Citeam critică literară pentru un tip de emoție, de subjugare. Dar să revin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
seama de secționarea în două a făpturii autorului care sunt, criticul Grigurcu l-a prejudiciat pe poetul Grigurcu, punându-l în umbră. Cu ostilitate, într-o umbră deasă. I-a cășunat, nu pot să-mi dau seama de ce, nu exclud invidia, pe poetul Grigurcu, neținând seama de comentariile favorabile, nu tocmai puține, ce i s-au adresat celui de-al doilea, din partea unor critici și poeți cunoscuți. S-ar zice chiar că aceste referințe l-au întărâtat. Criticul Grigurcu a ținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Galan povestea adesea cu groază. Cu o statura atletica, o voce tunătoare și o privire de vultur, profesorul Traian Galan își pironea adesea interlocutorul într-un ring imaginar și numai bună credință și pregătirea acestuia îi confereau un partenariat de invidiat dintre cei doi. El ură minciună și pe cei care o foloseau indiferent de circumstanță, cuvântul dat reprezenta o garanție, până la proba contrarie, după care, indiferent de cauză nu se mai putea răscumpără nimic și niciodată. Pasionat de matematică, bun
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
matematicii, profesorul Traian Galan a elaborat o culegere de probleme de matematică mai deosebită, era un volum rezervat pentru predarea matematicii în liceu. Distinsul profesor cărturar, Vasile Precop, spunea că această carte a fost scrisă și “într-o caligrafie de invidiat”, carte analizată și apreciată elogios de mari profesori din domeniul matematicii de la prestigiosa Facultate de Matematică a Universității “A.I. Cuza” din Iași. A dorit, în vremi tulburi, ca acest volum să fie publicat la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
nepermise; altul se consacră cu trup și suflet senzualității; altul beției; altul își sacrifică prietenii și chiar familia sa pentru interese trecătoare; altul râvnei de a dobândi ranguri, sacrificându-și demnitatea de om și întreaga-i personalitate; altul, urând și invidiind presupusa fericire a altora; altul, iubind cearta și făurind tot felul de // intrigi; altul, fiind împotriva orânduirilor sociale; altul, disprețuind idealismul puținelor inteligențe; altul, opunându-se la tot ceia ce este inovație și nu face parte din puterea obiceiului sau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
am vrut să înțeleg că mă pot baza pe el în orice moment; nu avea bărbia beethoveniană, aducea perfect cu Ilia Ilinski, birocratul din toate comediile muzicale sovietice despre care tocmai scrisesem în Cinema că n-au de ce să le invidieze pe cele americane; i-am zis cât mai vesel cu putință: Volga, Volga! La care el, tot așa, scherzando, îmi răspunse: niet, niet, Moscva-Kiev! Și ieși lăsându-mă brusc cu o asemenea pace în suflet încât am mâncat, chiar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
abrogat legea care acorda împrumutul, astfel încât mitropolitul Nectarie s-a văzut nevoit să îi convingă pe cei de față să renunțe la planurile lor: „Întrebuințez această ocazie, ca să revelez un moment care nu e apreciat cum se cuvine. Adesea suntem invidiați și necăjiți pentru fondul bisericesc ortodox din Bucovina, chiar de cei ce ar trebui să ne ajute”. Mitropolitul acuză oficialitățile statului că nu ajută cu nimic Biserica din Bucovina în situația în care Biserica contribuie într-o mare măsură la
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
afacerea într-un mediu frecventat de părinți. A început să plaseze mesaje pe cel mai mare forum de discuții între mămici, cel din jurul site ului DespreCopii.com, singura comunitate de acest fel care conta cu adevărat pe Internetul româ nesc, invidiată de toate site-urile pentru femei din România. Liste de discuții, grupuri, forumuri Social media nu au început odată cu Facebook, iar dacă Facebook nu va mai exista mâine social media vor continua să existe. Internetul era deja utilizat ca formă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
o relație atât de costisitoare era În sine o declarație a potenței sale financiare, fiind vazut ca o dovadă de stil și extravaganță. În cazul curtezanelor de cel mai Înalt rang, clienții care ajungeau În compania lor erau onorați și invidiați pentru acest privilegiu. Perioada celui de-al doilea Imperiu Francez a rămas În istorie pentru efervescența dezvoltării sociale, industriale și economice, perioadă În care averile se puteau dobândi sau pierde Într-un interval de câteva săptămâni. Din acest motiv cei
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
plac câinii...”, se confesează Carlos, „...da asta face impresie la gagici...”). Spre deosebire de Mihai, Carlos nu se simte complexat de felul În care trăiește: „Când câștigi atât de mult, nu te mai Întreabă nimeni cu ce te ocupi. Toți prietenii mă invidiază, toți ar vrea să fie și ei ca mine”. Părerea familiei nu-l interesează, n-a mai vorbit cu părinții lui de câțiva ani. Una peste alta, e mulțumit de viața pe care o duce. Clientele - „...frumoase, pline de bani
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
medicii de gardă. Cum se Împacă soțul ei, agentul de asigurări, cu asta? Oare În nopțile solitare nu-și imaginează tot felul de scene fierbinți Între ea și tehnicienii care lucrează În tura de noapte a stației? N-ai ce invidia, nu e nimic de invidiat, la nici unul dintre noi. Poate doar la Yoezer. Din cauza lui Yoezer, Fima se tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Împacă soțul ei, agentul de asigurări, cu asta? Oare În nopțile solitare nu-și imaginează tot felul de scene fierbinți Între ea și tehnicienii care lucrează În tura de noapte a stației? N-ai ce invidia, nu e nimic de invidiat, la nici unul dintre noi. Poate doar la Yoezer. Din cauza lui Yoezer, Fima se tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea cu o batistă udă. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fiul, doar cu un an mai mic decât mine, pe care Pfeffer avusese inspirația să îl trimită cu un transport de copii în Anglia, imediat după Kristallnacht. Traversasem jumătate de glob ca să dau peste băiatul pe care doi ani îl invidiasem. Nu îi datoram nimic, nici măcar o veste. I-am sugerat să verifice la Crucea Roșie. Am făcut deja asta. Tatăl meu a murit la Neuengamme. Caut oameni care l-au cunoscut în timpul vieții. După ce am plecat. Lăsă ochii în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din familie despre doctorul Gabor. Bănuiam că îi ascunsese lucrul ăsta mamei ei, care oricum mă găsea destul de ciudat și fără un diagnostic de specialitate, dar se lăudase în fața surorii ei, licențiata în psihologie și care nu putea decât să invidieze un soț atât de curajos încât să pătrundă de bunăvoie în adâncimile propriei ființe. Cred că este foarte curajos din partea ta. Majoritatea bărbaților mai bine ar muri decât să meargă la psihiatru. Își trecu mâna prin părul mătăsos și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care insistase ca amândouă fiicele sale să aibă și o meserie practică din care să poată scoate ceva bani în cazul în care soarta le dădea o lovitură neașteptată și vor fi vreodată nevoite să își câștige singure existența. Îi invidiam definiția unei lovituri neașteptate. M-am dus sus ca să le urez fiicelor mele noapte bună. Madeleine probabil că era atât de absorbită de ceea ce făcea încât pierduse noțiunea timpului. Fetele deja dormeau. Am stat în prag, privindu-le în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai alăpta, dar sânii îi erau încă umflați. Își scutură umerii ca să mă îndepărteze. — Termin într-un minut. Ce este de data asta? Copii înfometați în Grecia sau comuniști persecutați în Washington? O tachinam cu privire la cauzele ei, dar le și invidiam sau cel puțin îi invidiam devoțiunea. Cât de încurajator e să crezi că o scrisoare indignată ar putea îndrepta toate relele, că o petiție semnată de multe persoane ar putea salva planeta. —Uită-te la asta, îmi arătă ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
erau încă umflați. Își scutură umerii ca să mă îndepărteze. — Termin într-un minut. Ce este de data asta? Copii înfometați în Grecia sau comuniști persecutați în Washington? O tachinam cu privire la cauzele ei, dar le și invidiam sau cel puțin îi invidiam devoțiunea. Cât de încurajator e să crezi că o scrisoare indignată ar putea îndrepta toate relele, că o petiție semnată de multe persoane ar putea salva planeta. —Uită-te la asta, îmi arătă ea cu capul spre un ziar deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dărâmat. Dar știa că Anglia va fi mai sigură pentru băiat. Și acolo vor fi bombe, dar nu vor fi naziști. Așa că l-a trimis acolo pe Werner. Norocosul de Werner, m-am gândit din nou și eram surprins că invidia putea să persiste atât de mult, chiar și după ce pericolul trecuse. Mi-am amintit când am dat peste el la vamă, în ziua când am ajuns în America. Căuta pe cineva care îl cunoscuse pe tatăl său. Căuta amintiri. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
L-am întrebat pe un prieten cine-i „intrusul“ și am primit un răspuns sec: „Nu-l știi pe Dan Lungu? E un scriitor de la Clubul 8“. Lucru care m-a umplut de respect (Clubul 8 reprezenta o „concurență“ de invidiat, cu nume în urbe), dar și de bucuria că, uite, domnule, am reusit sa „le“ atragem atenția. N-a durat mult ca să ne amestecăm destinele, înțelegând iute că suntem înhămați la aceeasi patimă nesfârșita pentru scrisul de cărți. Pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Evul Mediu - încă nu s-a terminat“. Kurt Vonnegut, Dick Ochi-de-mort, traducere de Ana-Maria Lișman, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2007 COOLTURISME Mădălina COCEA Visul unui absolvent de vară Dacă s-ar face un top al lucrurilor pentru care sunt invidiați americanii, momentul absolvirii liceului sau facultății ar ocupa una dintre primele zece poziții. Tichii aruncate în aer ca în Beverly Hills, discursuri emoționante ca în Girl, Interrupted, ritual de trecere în altă perioadă a vieții ca în filmul Absolventul, ceremonie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]