3,495 matches
-
o ipostază a absolutului, manifestată prin compasiune, dragoste de oameni, generozitate, angajare socială, dăruire, univers unde se îngemănează armonios inima cu ideile, arta cu filosofia și unde nu dispare niciodată speranța că într-o zi "lumea va deveni o comunitate iubitoare de oameni care vor colabora liber și fratern"4. Sábato a devenit un romancier esențial al acestei "umanității din om", al condiției umane întemeiate pe setea de absolut, pe puterea unei acțiuni, a unui cuvânt, a unui gest, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sinucidere și propovăduitor al morții voluntare", Cioran, Nietzsche și Schopenhauer fiind idolii de ale căror idei s-a desprins cu mari sacrificii intelectuale? Într-un articol pe care l-a publicat în Internet referitor la Cioran, pe care îl numește "iubitor al haosului", Rattia se întreabă: "Cum să-l caracterizezi pe un gânditor care se autodefinește estet al disperării sau curtezan al vidului sau un nefericit prin decret divin sau gropar cu luciu de metafizica sau un mort născut cu clarviziune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu un cer fără nori. Am simțit cum se deschidea în mine la nesfârșit o caverna întunecată"76. De ce o ucide Castel pe Maria?77 María este pentru Sábato mama din copilăria zbuciumata a prozatorului, ființa aceea care, desi protectoare, iubitoare, îi producea teamă? Obsesia lui Sábato pentru mama face trimitere la Sartre și Freud. Interesul lui Castel pentru María că figură a mamei este, fără îndoială, oedipal, iar o parte a acestui interes este transmis cititorului prin visele lui Castel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolului, în vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1923, p. 41. footnote>. Acesta este Sfântul Ioan din Constantinopol: un mesager al poporului, o inimă mare, un împătimit al studiului Cărții (al Bibliei) și iubitor de semeni; un om ce părea să știe intuitiv care erau nevoile oamenilor și care să distingă adevărul de fals<footnote John Heston Willey, op. cit., p. 180. footnote>. Sfântul Ioan, pentru excepționala elocvență de care a dat dovadă, a fost
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
părtași pe frați la grâul tău, dă astăzi celui lipsit ceea ce mâine va fi putred. Nu există o mai rea lăcomie, decât a nu da săracilor nici măcar cele ce se strică”<footnote Ibidem, P.G., XXXI, 276 B. footnote>. Iar celor iubitori de avuții, celor care vor ca acestea să le aparțină doar lor, marele capadocian exclamă: „Cu cât ești mai iubitor de avuție cu atât caută mai mult să nu lași după tine nimic din cele ce ai. Fă ca toate
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
lăcomie, decât a nu da săracilor nici măcar cele ce se strică”<footnote Ibidem, P.G., XXXI, 276 B. footnote>. Iar celor iubitori de avuții, celor care vor ca acestea să le aparțină doar lor, marele capadocian exclamă: „Cu cât ești mai iubitor de avuție cu atât caută mai mult să nu lași după tine nimic din cele ce ai. Fă ca toate să fie ale tale! Ia-le pe toate cu tine! Nu lăsa străinilor bogăția ta! Se poate ca slugile tale
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
pentru a mi-o dovedi, într-o zi de primăvară, contesa se întinse în iarbă, printre margarete, și îl cuprinse pe Naf-naf pe după gât, scărpinându-l pe după urechi. Porcul se lăsă alintat, prăpădindu-se de plăcere, și închise ochii, grohăind iubitor și satisfăcut. E greșit să spunem că cineva e "prost ca un porc". Acest animal a uitat pur și simplu să fie prost. Dintre cuvintele pe care le înțelege și sunetele pe care le emite și care au un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de viață și de țară, adâncul umanism ce se degajă din creația sa, privită în ansamblu, se constituie într-un cald și vibrant omagiu pe care artistul l-a adus pământului străbun, vieții pașnice, muncii, aspirațiilor poporului nostru, ale lumii iubitoare de bine de pretutindeni. Pe drept cuvânt s-a afirmat că artiștii autentici nu se săvârșesc din viață decât pentru a intra în nemurire și în această ipostază Mihai Cămăruț a rămas mai departe - prin cele mai elevate creații ale
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolului, în vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1923, p. 41. footnote>. Acesta este Sfântul Ioan din Constantinopol: un mesager al poporului, o inimă mare, un împătimit al studiului Cărții (al Bibliei) și iubitor de semeni; un om ce părea să știe intuitiv care erau nevoile oamenilor și care să distingă adevărul de fals<footnote John Heston Willey, op. cit., p. 180. footnote>. Sfântul Ioan, pentru excepționala elocvență de care a dat dovadă, a fost
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
ar trebui să devină spirit conștient. La nivelul uman actual, el nu este decît semiconștient și din această cauză completat în mod necesar de o instanță prea puțin conștientă orbită egocentric și de o supraconștiința evolutivă cu deschidere etică, adică iubitoare de adevăr, unicul mijloc evolutiv. Și continuînd să studieze viața de dragul adevărului, științele despre viață vor descoperi poate într-o zi oricît de îndepărtată ar fi ea că nu numai valorile și nonvalorilor sînt imanente funcționării extraconștiente și că ele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și îl pot întări dacă acesta nu descurajează, ci se îmbărbătează în răbdare, rugăciune și mulțumire către Dumnezeu. Însă, în această luptă nevăzută Și în acest război pe plan duhovnicesc, omul nu rămâne singur, ci este ajutat de Dumnezeu Cel iubitor. Datoria omului constă în a-i răspunde iubirii lui Dumnezeu cu iubire, Și a răspunde tuturor oamenilor cu puterea iubirii ce o dă El. Astfel, creștinul este chemat să păstreze neschimbată frumusețea chipului sădit de Dumnezeu în el, să devină
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Acest timp al suferinței poate fi însă convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
credincioșii de rând, încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți povestea următoarele: Odată pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui martir ca să mă închin și am văzut o femeie iubitoare de Dumnezeu ce părea văduvă după hainele pe care le purta și care era însoțită de slujitori și slujitoare. Ținându-se de grilajul de fier ce împrejmuia locul unde se afla mucenicul, îi spunea cu putere: <<Mai părăsit, Doamne, ai
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
încurajarea și mângâierea celor din jur. În aceste vremuri, mulți dintre semenii noștri rămân singuri în suferința lor, departe de familie și părăsiți de prieteni, sfârșindu-și adeseori viața într-o cameră rece de spital. Chiar simpla prezență, tăcută și iubitoare, lângă patul lor le aduce înseninare și mângâiere. Despre această insolită experiență menționează Mitropolitul Antonie de Suroj (1914-2003) următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet: „La începutul războiului, practicam medicina la secția de chirurgie a unui spital de campanie
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
și îl pot întări dacă acesta nu descurajează, ci se îmbărbătează în răbdare, rugăciune și mulțumire către Dumnezeu. Însă, în această luptă nevăzută Și în acest război pe plan duhovnicesc, omul nu rămâne singur, ci este ajutat de Dumnezeu Cel iubitor. Datoria omului constă în a-i răspunde iubirii lui Dumnezeu cu iubire, Și a răspunde tuturor oamenilor cu puterea iubirii ce o dă El. Astfel, creștinul este chemat să păstreze neschimbată frumusețea chipului sădit de Dumnezeu în el, să devină
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Acest timp al suferinței poate fi însă convertit de cel suferind într-un timp al sensibilizării, al situării în prezența lui Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii de a se face gazdă unui Dumnezeu iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
credincioșii de rând, încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți povestea următoarele: Odată pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui martir ca să mă închin și am văzut o femeie iubitoare de Dumnezeu ce părea văduvă după hainele pe care le purta și care era însoțită de slujitori și slujitoare. Ținându-se de grilajul de fier ce împrejmuia locul unde se afla mucenicul, îi spunea cu putere: <<Mai părăsit, Doamne, ai
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
încurajarea și mângâierea celor din jur. În aceste vremuri, mulți dintre semenii noștri rămân singuri în suferința lor, departe de familie și părăsiți de prieteni, sfârșindu-și adeseori viața într-o cameră rece de spital. Chiar simpla prezență, tăcută și iubitoare, lângă patul lor le aduce înseninare și mângâiere. Despre această insolită experiență menționează Mitropolitul Antonie de Suroj (1914-2003) următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet: „La începutul războiului, practicam medicina la secția de chirurgie a unui spital de campanie
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Un lapsus, trădând atașamentul la imaginarul Cocoșului Galic. yyyy O parte a acestora au fondat practicile oktodoxiei, despre care am vorbit mai sus (adică supra) sau mai jos. Cine caută, găsește. zzzz Cluj, Editura Dacia, 1975. aaaaa Adică de câini iubitor. De aici i se trage și porecla de Cinicul. De ar fi trăit în vremurile noastre, ar fi fost poreclit "clinicul", dacă faptele relatate de contemporanii lui ar fi judecate de psihocrații de azi. Pentru verificare, rog consultați orice ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
autor. Aproape fără rival, acest Pasolini apărut în 1999 la Editura Pontica, n-avea cum să rateze premiul Uniunii Scriitorilor, venit să încoroneze o benedictină carieră de traducător, prea puțin mediatizată până acum. Moartea este un maestru de șah german Iubitor de șah și muzică, meșter de viole și flaute baroce, Paolo Maurensig (n. 1943, Gorizia, Friuli Venezia Giulia) face în 1993 un gest comparabil cu cel al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, să zicem. Din anonimat face saltul direct în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cele oarbe”. Amiel spunea: „ce-1 aruncă mai mult pe om În afara lui Însuși ? viața simțurilor ... ce Îl concentrează mai mult ? rugăciunea ...”. Analizînd-o pe fata de Împărat nu trebuie să uităm ce a spus același Amiel „... femeia e o pasivitate iubitoare care primește ideea și scapără, dar nu se electizează singură ... singură virilitatea Începe ceva În mod spontan, este o origine, un punctum saliens...” Care este esența feminității, care este secretul fecioarei eminesceene care este misterul invocațiilor necontenite? ... poate că Amiel
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Evanghelia după om, Outopos, Iași, 1999 e mult mai puțin iconoclast decât s-ar crede, ținând cont de temerara sa intitulare. Încercând să inventarieze formele de raportare parodică sau cinică la modelul cultural invocat în titlul poetului ieșean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar putea să fie altfel decât dezamăgit de pauperitatea blasfemică a discursului. Evanghelia după om însumează de fapt poeme ale pătimirii în(-) și întru starea de a fi om. Împrumutând sonuri diverse, meditațiile lirice din carte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de propriile forțe, egolatria unora dintre actanții din volumul anterior al autoarei este substituită, în cartea de față, de un fel de smerenie în sens creștin: măștile mitologice pentru care optează Carmelia Leonte nu se sfiesc a sancționa ineficiența zeilor iubitori de spectacol grotesc și de moarte, a mărturisi necesitatea monoteismului salvator (fericirea e legată, pentru Iphigenia, de "Dumnezeul grecilor", care-i susură, în urechi, singurele cuvinte mântuitoare), și nici a invoca metafore-simbol ale creștinismului (Tantalos străbunul e suspendat în aer
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
e de două ori pe lună/ Cine se scoală de dimineață/ trece prin piață/ Prin Piața Unirii/ să se pupe mirii/ și să învețe tabla-nmulțirii". Ignorând aceste avertismente, cititorul poate avea revelația unei poezii ce, paradoxal, emană o "blândețe iubitoare care, dincolo de abise, apropie și umanizează" (Constantin Ciopraga). Pe nesimțite, spațiul poetic se umple de ecouri pulsatile și șoapte secrete, provenite din forul poetic cel mai intim, acolo unde palpită interogații asupra rostului adânc al ființei, raportate simultan la sine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deceniu după ce Pascoli fusese profesor aici, Quasimòdo (deoarece aceasta este pronunția autentică a numelui său, modificată ulterior în Quasìmodo), desi fusese înscris de tatăl său la un institut tehnic de matematică și fizica, nu neglijă studiul literaturii. Tinerii săi prieteni iubitori ai literelor erau atrași de simbolism și se hrăneau cu opera celor doi mari poeți italieni mai sus menționați. În perioada 1896-1903, trebuie repetat, Giovanni Pascoli fusese profesor de literatură latină la Messina iar lecția să culturală nu rămăsese fără
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]