KorAP: Find »[drukola/base=izbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...96 97 98 ...208 >

5,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

că e avid de putere și de bani, mai crud decât Tiberius, fără să fie însă inteligent ca acesta. — El, imperator? Vitellius a fost întotdeauna o nulitate. Cariera și-o datorează meritelor tatălui său, favorurilor împăraților... Cuprins de indignare, legatul izbi cu pumnul în masă. — A fost amantul lui Tiberius în tinerețe... La Roma i se spunea „sfincterul“, știai asta? Și apoi, cu Caligula și Claudius... Și cu Nero... Antonius ridică mâinile, încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte. Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă tridentul spre tibia lui Valerius. Acesta intui mișcarea adversarului și simulă că-și apără capul, dar imediat ce tridentul se îndreptă în jos, spre el, întinse scutul, prinse arma lui Flamma și o izbi puternic de pământ, cum îl învățase Proculus. Mișcarea de apărare, pe care Valerius o executase rapid, făcu tridentul să zboare din mâna lui Flamma. Acesta se dădu înapoi câțiva pași, deposedat de principala sa armă și uimit de abilitatea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de piele ale sandalelor, prefăcându-se că se ferește de plasă, care căzu peste arbitru. Hohotele mulțimii păreau să nu se mai sfârșească. Actorul rețiar își imobiliza adversarul și, în timp ce ridica mândru brațul pentru a-i da lovitura finală, îl izbea în față pe arbitru, în râsetele publicului. Când incitatores văzură că publicul intrase în atmosfera jocurilor, bătând continuu din palme și din picioare, trâmbițele anunțară începului luptelor. Respectând consecutio a luptelor de gladiatori, începură înfruntările dintre equites. Valerius se așeză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Gymnasium: termen grecesc ce desemnează locul unde au loc activitățile sportive. În epoca clasică, aici se desfășoară și activitățile didactice, muzicale și filosofice. Hoplit: infanterist grec din falangă. Strâns lipit de tovarășii săi, acest soldat aleargă cu o viteză impresionantă, izbind (othismos) linia dușmană în încercarea de a o rupe. Hydraulus: orgă al cărei nume provine din grecescul hydros, „apă“. Presiunea exercitată prin intermediul unor pompe manuale sau al unei pedale permite introducerea aerului și emiterea sunetului prin tuburi. Multe mozaicuri redau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

ce puteau cu susl în jos. Sampath mai văzuse bețivi din când în când, bineînțeles, dar numai o dată avusese de-a face direct cu unul dintre ei, când se pomenise dicutând cu vecinul bețiv lângă ghereta de ceai. Clătinându-se, izbindu-se de mese, bețivul îl îmbrățișase pe Sampath, singura persoană de acolo. — Zi că ești cel mai bun prieten al meu, insistase el, apucându-l pe Sampath. Ești cel mai bun prieten al meu? Sampath se speriase de moarte. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
lor să ia măsuri în privința acestei tulburări a sanctității și păcii din Shahkot. 15 Era cam șase dimineața și deja vânzătorul de ziare din Shahkot distribuia povestea prin tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba. Era un semn rău. Dar, în definitiv, cine era el să creadă în semne? Înainte marș, proștilor, le strigă furios oamenilor săi, dându-și seama de privirele ațintite asupra sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

și pentru individul roșcat, cu față de hermafrodit, aflat la două scaune de mine, era scundă, timidă, cu o înfățișare ce amintea de un cățel. Bun, hai să-i aruncăm fetei o privire ceva mai atentă. Pielea albicioasă arăta foarte palidă, izbind ochiul spectatorului, de parcă fata ar fi fost atacată de vreo erupție sau alergie. Avea niște sâni mari, jalnici, încrețiți chiar în mijloc, în timp ce un pliu de carne înconjura befelia înaltă a pantalonilor bleumarin, mătăsoși ca șortul unui sportiv. Da, partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mâinilor, ca și cutele impecabile ale șortului și cămășii imaculate, dar și albul fără cusur al încălțărilor lui ultra. M-am apropiat de el. Priveam terenul ca de pe puntea unui vas. Era ca la televizor: doi ași într-ale tenisului izbind mingea, totul numai nerv și agerime. La capătul opus al sălii mai era o fereastră. În spatele ecranului întunecat erau douăzeci sau treizeci de inși. Terenul însuși avea, probabil, înălțimea a trei etaje. O sută de dolari ora? Două sute? Trei? — Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ei o înțeleg mai bine decât noi? Lumea e rotundă. Ei înțeleg și acest lucru. Nici nu am apucat să-i văd primul serviciu. Mingea a vâjâit pe lângă mine, pierzându-și pentru o clipă conturul deasupra fileului, înainte de a se izbi, după prima săritură, de prelata verde din spatele meu. Zborul mingii părea să fi lăsat dâra galbenă a unei cozi de cometă pe fundalul verdelui artificial al terenului. — Frumoasă lovitură, am exclamat, deplasându-mi de-a lungul terenului șosetele negre și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cometă pe fundalul verdelui artificial al terenului. — Frumoasă lovitură, am exclamat, deplasându-mi de-a lungul terenului șosetele negre și bermudele în carouri. De data asta am reușit să prind o linie pe primul serviciu al lui Fielding: mingea a izbit tușa cu un zgomot care m-a făcut să scâncesc - era zgomotul făcut de o mână solidă care cade pe o burtă adevărată. Am mai înaintat câțiva pași în timp ce Fielding a scos cu gesturi delicate a doua minge din buzunarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
până la fileu. Mare greșeală. A fost momentul ales de Fielding pentru a lansa o lovitură trasă cu ambele mâini. Mingea a trecut fremătând peste fileu, s-a înălțat ușor, apoi și-a reluat traiectoria curbă și impulsul - și m-a izbit drept în față. M-am frânt, în timp ce racheta mi-a căzut din mână cu zgomot. Câteva secunde care mi s-au părut criminale, am rămas lat ca un câine bătrân, un câine bătrân care dorea să-i fie mângâiată burta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
să ai un repertoriu. În timpul copilăriei mele, petrecută în Trenton, New Jersey, și mai târziu pe străzile din Pimlico, am învățat secretele meseriei devenite rutină, unul câte unul. De exemplu, poți să dai cu capu-n gură (adică să-i izbești pe oameni peste față cu propria ta față - ceea ce reprezintă o formă de luptă cât se poate de intimă, cu o forță teribilă de a înspăimânta și surprinde)? Am început să dau cu capul de la zece ani. După un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de luptă cât se poate de intimă, cu o forță teribilă de a înspăimânta și surprinde)? Am început să dau cu capul de la zece ani. După un timp, după ce am lovit câțiva oameni (încerci să-i lovești cu fruntea, îi izbești în gură, în nas, în obraz— nu prea contează exact unde), mi-am spus: „Mda, de-acum știu să dau cu capul“. Lovirea oamenilor cu fruntea devenise pe neașteptate o opțiune. Același lucru s-a întâmplat și cu loviturile aplicate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Nu vei ajunge să le stăpânești uitându-te la televizor. Trebuie să folosești muniție de război. Dacă ai avea vreodată de-a face cu mine și s-ar ajunge la cafteală, și ai încerca să dai cu capul, să mă izbești cu fruntea peste față, s-ar putea să nu fii foarte bun la așa ceva. N-o să mă doară. Nici nu-mi va stâlci figura. Nu ai reuși decât să mă enervezi. Apoi îți voi aplica o lovitură extradură cu fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
va stâlci figura. Nu ai reuși decât să mă enervezi. Apoi îți voi aplica o lovitură extradură cu fruntea peste față. Durerea va fi din belșug și vor fi poate și niște stricăciuni. Pe lângă asta, probabil că te voi fi izbit cu mult înainte ca tu să fi apucat să mă lovești pe mine. În bătăile de stradă și de cârciumi nu există decât o regulă: maximum de violență, de la bun început. Nu ezita, nu aștepta ca războiul să se dezlănțuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
a dat la tina Keith s-a dat la tine. Tatăl meu s-a dat la tine - și familia lui. Nu-l asculta. Nu știi cât de mult te invidiază Alec? Încearcă să ne distrugă dragostea. Lucrul ăsta m-a izbit prin noutatea noțiunii. În timp ce deschideam a doua sticlă de scotch, mi-am spus pe neașteptate: Altceva lipsește. Ce anume? Dar tot ce am spus a fost: — Chiar crezi cu adevărat? — Vezi că verși pe jos! La dracu’, ia-o încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
auzi cum gâfâitul astmatic îi mănâncă plămânii. Nesuferita Londră. Până și mumele ei atârnă ca o piatră de moară. Uneori, când merg pe stradă - trebuie să mă războiesc cu vremea. Atunci mă iau de zeii vremii. Îi fac praf. Îi izbesc ca picioarele, cu pumnii și mârâi. Oamenii se uită și uneori râd, dar nu-mi pasă. Brațele și picioarele mi se avântă cu mișcări îndesate, ca în dansul unui karateka, țintind cerul. Și țip cât mă ține gura. Lumea crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Jerome. A fost acum două seri, Flora. — Duminică seara. — Ce zi e azi? — Luni, spuse Flora. A fost aseară. — Când a fost? am întrebat eu. Stai toată ziua în rahatul ăsta de cârciumă și nu ții minte nimic. — EJ a izbit automatul, îi spuse Flora lui Jerome, care își încrucișă brațele cu un aer nefericit Când s-a dus la vecinu’ Costică. Atunci mi-a făcut niște propuneri murdare. — Da, bine, făcu Jerome. — Hei. Jerome. Tu. Cară-te, am spus ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
repede și lin printre locuițele din prefabricate ieftine și proaste și nesfârșitele scene din viața familiilor de negri, cu ligile de frați și adversarii lor de pe terenul de baschet și siluetele mamelor strigând din spatele plasei de țânțari. Avioane fantomatice se izbeau bâzâind de capota limuzinei la neagra întindere de apă de lângă La Guardia. Interzis pietonilor, Parcarea interzisă, Interzisă trecerea Liniei Albe, Respectați Cu Strictețe Regulile De Circulație, respectați-vă Banda, Pantă - Mențineți Viteza. Trebuie Să I Se Spună Șoferului Meu Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mențină echilibrul, îmi oferi privirea lui de actor pe care și-o înfipse drept în ochii mei. Am rămas așa multă vreme. Nu sunt sigur, dar cred că își experimenta puterile hipnotice asupra mea. Apoi își expedie paharul cu apă, izbindu-l cu încheieturile îndesate ale pumnului, pe barul lucios din oțel, imprimându-i o mișcare de surfing, stil western. Paharul se opri clătinându-se la câțiva centimetri de capătul tejghelei. — Spunk...? am spus eu. Dar Spunk tocmai plecase. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pe tânăra dansatoare în pat (un episod cât se poate de comic), bătrânul Lorne nu e în stare să și-o scoale. Să și-o scoale? Nu e nici măcar în stare să și-o găsească. În frustrarea lui plângăcioasă, o izbește cu putere pe frumoasa care râde de el. Ea răspunde cu o lovitură în boașe și Lorne se frânge ca un băț rupt. În scena propriu-zisă a bătăii, i se trage lui Lorne, îmbrăcat cu un hanorac, o mardeală cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
sub coregrafia fătălăului de Rod, spuse el. Fotograful. Ascultă ce-ți spun eu, că e spre binele lui să fie curist, altfel îi bag pe amândoi în spital. El a asigurat, cică, luminile. Era așa de întuneric aici, că e izbea lumea de pereți și-și vărsa băutura pe jos. N-a fost ca de obicei - știi tu, când fata se plimbă cu ciorapul și, dacă ai chef, îi dai juma’ de liră. Nici vorbă, locuri rezervate și două lire taxă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
catarama curelei în cea stângă, mi-a prins una bună de tot cu genunchiul ei osos. Am luat-o chiar la rădăcina sculei mele sculate, care pulsa dureros. Fui, hai c-a fost tare, mi-am spus eu pe când mă izbeam cu spatele de podea. Ghemuit și cu respirația tăiată, am rămas nemișcat cu lumina atârnându-mi pe față. Simțeam cum mă înverzesc încet începând de la degetele picioarelor. În cele din urmă, m-am târât până la cealaltă ușă ca un crocodil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
a revenit brusc și a reușit să-mi trântească una colosală în obraz cu dalta cotului - fix în partea superioară de vest, unde șubreda măsea mai e încă în viață, unde își mai are încă sălașul. De data asta am izbit podeaua și mai tare și curând m-am împleticit până în bucătărie înjurând. Povestea asta cu violul, am tras eu concluzia, bașca scotch-ul și calmantele, duc la o suprasolicitare serioasă. Cum se pot descurca violatorii cu toate astea?... Câtă vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]