2,787 matches
-
În toată Europa de Vest se puteau întâlni castele construite pe înălțimi și împrejmuite cu un zid de apărare din lemn sau din piatră, situat la mare distanță. În cazul unui atac, sătenii se adăposteau la castel. Satul și împrejmuirea puteau fi jefuite și incendiate, dar oamenii erau salvați. Prin anul 1000 au început să se construiască clădiri elegante pentru negustori, prăvălii și ghilde comerciale. Orașe ca Hangzhou, Teotihuacan, Cordoba și Kanauj aveau proporții impresionante. Treptat apărea un stil laic, nereligios, stabilind concepte
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
luna aprilie”". Pe ușa de la intrare, deasupra încuietorii, este continuată inscripția: "„Această casă a lui Dumnezeu s-a ridicat (în) anul 7225”". Conform tradiției, bisericuța de lemn este al treilea lăcaș de închinăciune al schitului, celelalte două fiind arse și jefuite de tătari. Biserica a fost lăcașul de închinăciune al schitului Horodnic până la desființarea lui, devenind apoi biserică parohială. Catapeteasma a fost zugrăvită în anul 1782 după cum menționează o inscripție cu litere chirilice aflată în partea stângă sus: "„1782, Vasilii Gradul
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare. Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, când doi bărbați înarmați până în dinți au încercat să jefuiască o bancă luând ostatici 4 funcționari ai băncii. Negocierile între autorități și jefuitori au durat 6 zile (23 - 28 august 1973), timp în care, ostaticii s-au aflat permanent sub amenințarea armelor, ba, mai mult, agresorii le-au legat la
Sindromul Stockholm () [Corola-website/Science/317175_a_318504]
-
stângă a tindei. A fost renovată și tencuită în anul 1885 de zugravul Ion Oprișan, având pictați pe pereții exteriori Sfinții Profeți, iar în dosul altarului, în medalion, Sf.Fecioară Maria și Sf.Ioan Botezătorul. În anul 1916 a fost jefuită de trupele de invazie germane, iar în anul 1925 a fost restaurată prin osteneala enoriașilor, cumpărându-se și odoare și un clopot nou. Cu această ocazie s-a refăcut și pictura la frontispiciu de pictorul N.Colonițiu, dar din cauza materialului
Biserica de lemn din Voiteștii din Vale () [Corola-website/Science/317204_a_318533]
-
bulgar un tratat de pace prin care îl obliga pe Andronic al II-lea săi acorde țarului bulgar mîna nepoatei sale, Theodora, fiica lui Mihail al IX-lea și să-i cedeze Mesembria și Anchialos ca zestre (1307). Catalanii, după ce jefuiseră Thracia, se instalaseră în toamna anului 1307 în Cassandreia. De aici, ei își vor continua raziile sălbatice. Totodată, asaltul contra Thessalonicului (primăvara 1308) era respins. Prăsind teritoriul Bizanțului, prin 1308, briganzii s-au îndreptat spre Grecia centrală și s-au stabilit
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
mongolilor din 1240. Rusia Kieveană, odată un stat puternic, s-a dezintegrat în state mai mici, iar numeroși dintre locuitorii ei au plecat în regiunile mai sigure din stepele Niprului inferior. Cazacii nu s-au sfiit să atace și să jefuiască pe toți vecinii, chiar și pe cei mai puternici decât ei. În secolul al XVI-lea, odată cu extinderea controlului polono-lituanian spre sud, cazacii zaporojeni au început să fie văzuți ca supuși ai Rzeczpospolitei. Cazacii înregistrați au devenit parte a armatei
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
situație care a durat până în 1699. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, relațiile Uniunii polono-lituaniene cu Imperiul Otoman, care nu erau oricum cordiale, s-au înrăutățit și mai mult ca urmare a raidurilor de jaf ale cazacilor. Cazacii începuseră să jefuiască în mod regulat teritoriile otomane din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Liderii polonezi nu-i puteau controla pe cazacii care prețuiau foarte mult propria independență, dar cum ținuturile zaporojene erau sub oficial sub suzeranitatea uniunii polonezo-lituaniene, aceasta
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
să renunțe la regență, mai ales că influența sa în Bizanț era și așa, însemnată. Între timp, Apokaukos a pregătit un adevărat puci. Într-o noapte, casele multor partizani de vază de ai lui Ioan Cantacuzino din capitală au fost jefuite de soldați și de grupuri de orășeni bine organizate, iar ei înșiși au fost uciși ori s-au pomenit în închisoare. Ioan a izbutit să fugă la Didymotika și, acolo, la 26 octombrie 1341, el a fost proclamat împărat de către
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
împotriva cărora era îndreptată ura maselor sărăcite. În țară, care era înconjurată de dușmani din toate părțile, a început un război civil-cel mai greu și mai pustiitor din întreaga ei istorie. Pericolele externe nu se vor lăsa așteptate: turcii vor jefui coasta tracă, sârbii vor avansa din nou până la Thessalonic, iar bulgarii vor amenința cu intrarea în război. Cantacuzino se îndrepta contra inamicilor imperiului cu trupele sale, recrutate de el și reușea să restabilească pacea. Ocazia îi consolida poziția imperiului în
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Ioan Cantacuzino, Momtchilo, care avea o armată proprie la frontierele bizantino bulgare. Dar prietenia suveranilor slavi nu aducea mare ajutor împăratului legitim, costând imperiul mari sacrificii. Situația devenea din ce în ce mai sumbră; în timp ce aliații lui Cantacuzino răvășeau teritoriul bizantin, aliații lui Apokaukos jefuiau mari teritorii. Dușan își continua cuceririle în Macedonia; păstra pentru el teritoriile luate de uzurpator și le încorpora regatului său. Țarul bulgarilor oferea prietenia sa în schimbul cedării unui mare număr de regini de la Marița superioară cu Philippopolis și Stanimachos, dar
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
și Stanimachos, dar nu-și oferea concursul guvernării care consimțise la această enorme concesie. Momtchilo își întemeiase un principat în sudul Rhodopilor. De aici, acest aventurier îndrăzneț, căruia Cantacuzino îi acordase titlul de sebastocrator, iar împărăteasa Anna, cel de despot, jefuia toată regiunea până când Omur îl va zdrobi (1345). În ciuda faptului că o parte din forțele turcilor au fost atrase în războiul maritim, început atunci de papa Clement VI împotriva musulmanilor, la începutul verii anului 1345, guvernul Annei de Savoia mai
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
acum doar la capitală și la împrejurimile sale. Eforturile împărătesei pentru a recruta trupe turcești ajungeau la final; în cursul verii anului 1346 soseau 6.000 de selgiucizi din emiratul Sarukhan dar, în loc să se îndrepte împotriva lui Cantacuzino, ei au jefuit împrejurimile Constantinopolului. În Tracia au năvălit, iarăși, hoarde de soldați turci, folosiți de ambele părți, răspândind peste tot oroare și moarte. În căutare de bani pentru mercenarii săi, Anna a amanetat la bancherii venețieni pietrele prețioase din diadema imperială (ulterior
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
posesiuni din îndepărtatul Peloponez. Dar mai gravă era ruinarea economică și financiară a statului bizantin. Populația nu mai putea plăti impozitele , căci anii de război civil întrrupsesră lucrul agricol în Thracia, care constituia posesiunea esențială a imperiului (țara care fusese jefuită și de bandele turcești, semăna cu un deșert). În anul 1349, genovezii din Galata au cerut să li se cedeze, pentru construirea unor fortificații noi, colina de după zidul dinspre nord al Constantinopolului. Cantacuzino, care zăcea bolnav la Didymotika, le-a
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Țările Române. Un preot catolic străin care a călătorit în Moldova prin anii 1583-1586 a vizitat la Iași o biserică armenească cu hramul Sfânta Maria. Cazacii conduși de atamanul Grigore Lobodă au prădat și incendiat Iașul la 26 octombrie 1594, jefuind Biserica armenească „Sf. Maria” și luând printre altele și mirul sfințit adus de la Ecimiadzin. Aflat pe atunci la Iași, episcopul armean Hovhannes, originar din Caffa, a fost batjocorit de cazaci, după cum relatează într-un poem tragic preotul armean Hagop din
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Anglie" sau din "New York" au fost atrași de pământurile fertile. "Canada de Sus" a jucat un rol important în "Războiul anglo-american" din 1812, fiind obiectul mai multior tentative de invazie al americanilor. Orașul "York" (azi Toronto), orașul capitală, a fost jefuit și distrus în 1812 de către armata americană. Totuși britanicii, ajutați de milițiile din "Canada de Sus", i-au oprit pe americani în bătălia de la "Queenston Heights". Cea mai mare parte a noilor coloni americani au rămas neutri în timpul conflictului, deși
Canada de Sus () [Corola-website/Science/317712_a_319041]
-
Laonic Chalcocondil, Ștefan cel Mare a colaborat cu flotă otomană la asedierea Chiliei, în iunie 1462. După eșecul asediului, în care chiar domnitorul Moldovei a căpătat o rană care-l va chinui până la sfârșitul vieții, oastea moldoveana a intrat să jefuiască în Țară Românească, dar a fost oprită de Vlad Țepeș. La doi ani și jumătate de la eșec, în ianuarie 1465, după un asediu de o zi (24 ianuarie), Ștefan cel Mare cucerește cetatea Chiliei. Domnitorul îl numește pe Isaia, cumnatul
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
economică. Marii boieri ruși, conduși de cei din familia Romanovilor, complotau împotriva monarhului Godunov, care avea o origine nobiliară mai modestă. Guvernarea s-a dovedit incapabilă să facă față numeroaselor probleme: comploturile politice, foametea și epidemiile, bandele de răufăcători care jefuiau zonele rurale și răscoalele cazacilor de pe Don. Marii nobili, care se opuseseră alegerii lui Godunov, au alimentat ostilitatea și mișcările contestatoare ale mulțimilor, iar zvonurile conform cărora fratele mai tânăr al fostului țar, Dmitri Ivanovici, mort încă din 1592, ar
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
urmare, alianța mamertinilor cu ambele puteri nu mai era posibilă. Potrivit istoricului Polybius, romanii au dezbătut subiectul sprijinului mametinilor pentru că astfel, ar putea intră într-un război cu Cartagina. Deși nu doreau să vină în ajutorul unor soldați ce au jefuit pe nedrept un oraș, însă se gândeau că staționarea garnizoanei cartagineze în Messana i-ar putea ambiționa pe cartaginezi să ia întreagă Sicilie sub stăpânirea acestora. Astfel, s-a decis oferirea sprijinului mamertinilor, iar Appius Claudius Caudex a fost investit
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
mercenarii săi, umplând tranșeele romane cu paie din jurul orașului. În dimineață următoare, românii l-au urmărit pe Hannibal și pe garnizoană lui, și l-au atacat din spate. Dar s-au întors să preia controlul asupra orașului. Orașul a fost jefuit și 25 000 de locuitori au fost vânduți în sclavie. Victoria a fost a romanilor, fiind însă obținută cu costuri mari. Nu s-a organizat nici un triumf pentru cei doi consuli romani. După 261 i.en., Roma controla o mare
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
efectivul sărăcăcios al armatei. Cartaginezii erau determinați să reziste în față romanilor. Romanii au staționat armata în jurul dealului, strecurandu-se pe întuneric, și au atacat din două părți la răsărit. Cartaginezii au fost nimiciți în lupta, iar romanii le-au jefuit tabăra. Armata romană a continuat să mărșăluiască spre Cartagina, oprindu-se la Tunis. Generalul mercenar spartan Xanthippus a fost angajat de Cartagina după negocierile grele purtate cu Roma. El avea să instruiască trupele cartagineze că să lupte în câmp deschis
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
încă două legiuni: XI și XII. În fruntea acestor cinci legiuni, a traversat Alpii și teritoriile triburilor ostile cu care s-a încăierat pe traseu. (De Bello Gallico, I, 10). Între timp, helvetii au trecut pe teritoriul sequianior și au jefuit ținuturile aeduilor, ambarrilor și allobregisilor. Aceste triburi nu s-au putut opune și au cerut ajutorul lui Cezar. Acesta i-a surprins pe helveți ce încercau să traverseze răul Arar (actualul Saone). Trei sferturi dintre helveți au trecut deja, iar
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
o bună parte a luptelor s-au dus pe teritoriul ucrainean. Forțele antrenate în conflict („roșii”, „albii”, polonezii, ucrainenii) au fost responsabile de numeroase atrocități în această perioadă. Evreii ucraineni au avut mult de suferit în timpul raidurilor cazacilor, care au jefuit și masacrat membrii mai multor comunități evreiești. Și comunități locale creștine au avut parte de jafuri, vilori și masacre, dar la o scară mai redusă decât cele evreiești. Au existat două încercări de proclamare a unui stat independent ucrainean. Unul
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
al doilea asediu de la Sisak în 119 î.Hr.. Ei încă, din timp în timp, au făcut probleme guvernatorilor români ai Macedoniei, pe al carui teritoriu l-au invadat, împreună cu maediii și dardanii. Ei chiar au avansat până la Delphi și au jefuit templu, dar Lucius Cornelius Scipio Asiaticus în cele din urmă i-a învins în 88 î.Hr. și i-a respins peste Dunăre. După aceasta, puterea scordiscilor a scăzut rapid. Acest declin a fost mai mult un rezultat al situației politice
Scordisci () [Corola-website/Science/319663_a_320992]
-
fost coordonate de Gheorghe Enoiu și că acesta a participat nemijlocit la torturarea celor arestați. În Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, făcut public în 2006, scrie: În vara anului 1959, șase persoane mascate și înarmate au jefuit o mașină a Băncii de Stat a Republicii Populare Române, în care se aflau 1,6 milioane de lei. După două luni de anchetă fără precedent, implicând mii de interogatorii și omorârea în bătaie a cel puțin unei persoane, casierul
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
publicată de 'I.L.Caragiale' în revista ""Vatra"", după cum precizează ' G.Calinescu' în ""Istoria literaturii române de la origini până în present"' : " O ceată de mahalagii în frunte cu grecul 'Mlanos' s-a răsculat, sub mizilirea lui 'Gr.Ghirica', și a început a jefui orașul. 'Melanos', cu cucă de domn în cap și cu haine voievodale furate, trecea prin oraș cu «craii» lui, beat mort, călare pe măgar. Vechii crai erau deci un fel de boemi dezmățați, bucureșteni, cărora le corespunde, la altă epocă
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]