2,723 matches
-
azi, cînd l-am avut în față, cînd nu ne mai despărțea plasa de sîrmă, cînd el era cel cu privirea în pămînt, mi s-a făcut o așa lehamite de gîndul meu intim de răzbunare încît nici măcar să-l jignesc cu un cuvînt nu am putut. Și-n loc să-l pălmuiesc pe el, cel care pretinde că pune umărul la făurirea istoriei, m-am întors în bucătărie și te-am pălmuit pe tine, un copil... Poate peste zece-cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strigătul și unde trec iarăși, de pe trotuarul celălalt, cîțiva oameni. Soțul Tamarei un tip sigur de el, cu o față pătrată, sprîncene groase și fruntea mult prea îngustă nici nu ne-a observat. Văzîndu-l acum pentru întîia oară, mă simt jignit în orgoliul meu de bărbat și-mi vine iar pentru a cîta oară?! să-mi dau plame: "Cu ăsta m-am concurat eu în sufletul Tamarei?! Lua-m-ar dracu'!" Mă faci să cred, începe Brîndușa, că în lume există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sunt o ființă infirmă. Nu suport să fiu dezamăgită când încerc să mă apropii de cineva. Apare mereu ceva care mă șochează: un cuvânt pe care tu nu l-ai fi spus, un gest, o atitudine, o tăcere care mă jignește, ceva ce nu se potrivește cu ceea ce aștept eu; și atunci, fără vreo atitudine care să-l ofenseze pe „celălalt“, fuga înapoi în găoacea mea. Mă doare puțin capul; te-am visat. Dar era o altă ființă; niciodată - ba da
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
brusc. E Lisa Farley, o clientă dulcică, dar tare tâmpițică de-a lui Erin. Are vreo douăzeci și doi de ani, nu pare să aibă nici un serviciu și mereu spune orice îi trece prin cap, fără să-i pese dacă jignește pe cineva. (O dată a întrebat-o pe Erin, cât se poate de nevinovată: „Auzi, dar pe tine nu te deranjează să ai o gură cu o formă așa de ciudată?“) Acum tocmai a pus un tricou pe lângă ea și îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
european legenda „evreului rătăcitor”, care are - pe scurt - următorul conținut : când Isus și-a purtat crucea pe Via dolorosa, s-a așezat să-și tragă sufletul pe o bancă din fața casei unui evreu cizmar, un anume Ahasverus. Acesta l-a jignit (l-a Împins chiar, după unele versiuni) și l-a alungat. Isus l-a blestemat pe Ahasverus să rătăcească În jurul lumii și să nu-și găsească nicăieri locul și odihna, nici măcar moartea, până la Judecata de apoi, când Isus va pogorî
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
știu să scrie. Te rog comunică această concluzie dlui șef Cîrneci (spune-i că informația e de la mine) ca să vadă cum gîndește amicul său C. Ștefanache. Să vadă dl Cîrneci care sînt amicii adevărați ai Ateneului (și pe care-i jignește, ca pe mine - articolul cu Eminescu) și care sînt ceilalți amici din Iași! Cred că ai văzut că în Cronica s-a anunțat că redacția va organiza întîlniri cu cititorii. Au fost recent la Bîrlad, unde au fost măcelăriți rău
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
buni și foarte buni care au fost la cursul meu pe 17 și 24 ianuarie (au fost nu numai din anul II, cu care lucrez, dar și din anul III și IV, chiar mulți, - în semn de solidaritate) au fost jigniți crunt de studenții teroriști (oameni de casă ai javrelor didactice) și chiar amenințați (te) cu moartea. Studenții înșiși au spus cu voce tare care sunt „marii profesori” care manipulează grupurile de studenți bezmetici. Lumea începe să aibă și curaj și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Dumnezeu, chiar în mijlocul celor dragi, așa cum I s-a întâmplat și Mântuitorului nostru în Nazaret și în toată Iudeea, dar și multor creștini de-a lungul timpului. În H.L.L.pag.255, E.G.White scria:,,Dar acum când prejudecățile lor fuseseră jignite, erau gata să facă o crimă. Adunarea s-a ridicat și punând mâna pe ISUS L-au dat afară din sinagogă, și L-au izgonit din oraș. Toți păreau grăbiți să L omoare. L-au dus în grabă la marginea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
sângele vărsat pe câmpul de luptă! Doamna secretară mai răsfoiește un pic dosarul ce avea pregătit pentru comisie și repetă acel „Nu vă dau nimic!”, de parcă mi-ar fi dat din propriul buzunar. Îi răspund la fel de calm următoarele: „De ce mă jigniți doamnă? Eu cer un drept legal. Dacă ați fi fost cu mine pe front măcar cinci minute, acolo unde eu am fost doi ani și jumătate, altfel mi-ați vorbi! Am așteptat aproape cincizeci de ani în regimul comunist să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în școală, deci mai aproape de activitatea noastră zilnică. Ce naiv eram eu, care nu știam că realegerea aceleiași persoane fusese deja hotărâtă de partid și de alți factori de conducere. Reintrată în aceeași funcție, colega mă acuză că aș fi jignit-o ca secretară de partid, propunând o altă persoană. Mai era colega mea de aceeași specialitate? În zilele când fusesem exclus și urma să nu mai fiu director, secretara din acea perioadă, fără menajamente a spus: „Ce i-a mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe zi, erau aduși pe platou unde se încolonau, adică mergeau câte doi, câte trei și vorbeau. Mergeau de jur împrejurul platoului și noi trebuia să-i păzim. Era un fel de pușcărie. Ni s-a spus: Nu faceți gesturi, nu-i jigniți, nu intrați în discuții cu ei, nu intrați în dispute!" Țin minte, un coleg de-al meu, locțiitor al comandantului de baterie de la a III-a, Cătălin Andrei, un tip inteligent, care a organizat plantoanele acolo, că-mi spunea: "Tu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
se vede în fața unei noi ecuații pe care, volens-nolens, va trebui să o rezolve. „Nici nu m-am gândit” zise el cu ochii bulbucați de spaimă și recunoscător până la umilință „genialei” îngrozite de o așa fărădelege care ar putea jigni urechile fine ale neasemuitului așteptat. „O să-l mutăm doamnă! Bine că ne-ați atras atenția.” Și uite așa pentru a purifica locul în așteptarea musafirilor de gradul zero, mâine vor fi exilați și vor pleca în bejenie, pictorii artiști și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pahare de apă, încingea atmosfera. Eu nu prea mă omoram nici cu delicatesele ardelenești, care pentru stomacul meu erau prea dure și picante, și cu atât mai puțin cu licorile tradiționale, ceea ce-mi aducea mereu apostrofarea "se poate, ne jignești, fii bărbat!". Am încercat să fiu "bărbat" câteva zile la rând, până am căzut într-o seară lat, în anii următori punând palincă în gură doar cu norma de împărtășanie. Întors la Iași, începusem să mă gândesc la înscrierea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avea unsubstrat mai simplu: gelozia, al cărei motor eram chiar eu! Dar, odată ce Erica a abandonat terenul, Lamar s-a simțit liber să-și precizeze intențiile, ceea ce devenea pentru mine mai mult decât puteam digera. Cu grijă să nu-l jignesc, i-am explicat că orientarea lui nu era și a mea. Pentru o clipă, i-am văzut pe față durerea celui aflat la marginea vieții, neacceptat, și m-am simțit trist pentru el. După câteva săptămâni, selectam actori prin audiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unor lucrări de psihiatrie, antropologie și asistență socială. Într-o seară, la vila lui Aivazovski de lângă Feodosia, mătușa Praskovia l-a cunoscut la cină pe doctorul Anton Cehov, pe atunci În vârstă de douăzeci și opt de ani, pe care l-a jignit Într-un fel oarecare pe parcursul unei discuții medicale. Era o doamnă foarte erudită, generoasă și elegantă și este greu de imaginat cum anume a reușit să provoace ieșirea grosolană pe care Cehov și-o permite Într-o scrisoare din 3
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
timpurile, denumind noua mea subspecie „Limenitis populi rossica“. Peste o lună mi-a Înapoiat descrierea și acuarelele cu „rossica Nabokov“, cu numai două cuvinte mâzgălite pe spatele scrisorii mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care constituie codul secret al familiilor fericite. Cu toate acestea, era extrem de sever În materie de comportare și Înclinat să facă remarci usturătoare când se supăra pe un copil sau un servitor, dar omenia lui Înnăscută Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ardea, zgâlțâindu-mă apoi ca să mă trezesc buimac, ori de câte ori o visam, deși În realitate mă temeam mai mult de faptul că mă revoltau picioarele ei pline de noroi și hainele ei cu miros stătut decât de posibilitatea de a o jigni cu banalitatea unor avansuri cvasisenioriale. 5 Există două ipostaze deosebit de vii ale acestei fete, pe care aș vrea să le am simultan În fața ochilor ca o concluzie a imaginii ei obsedante. Prima a dăinuit mult timp În mine, cu totul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În mod similar, mistagogii literaturii emigrației au deplâns lipsa lui de intuiție religioasă și de preocupări morale. La el totul era sortit să ofenseze convențiile rusești și Îndeosebi acel simț rusesc al etichetei, pe care, un american, de pildă, Îl jignește atât de periculos astăzi, când, În prezența unor distinși militari sovietici, se Întâmplă să-și vâre ambele mâini În buzunare. La polul opus, admiratorii lui Sirin făceau poate mult prea mult caz de stilul lui neobișnuit, de precizia lui sclipitoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-ți că ai cumpărat de la el, și te invită să vii și altădată să cumperi tot de la el. Și-s credincioși, din faptele lor, care vorbesc cât de credincioși sunt ei. Nu întâlnești unul să te supere sau să te jignească. Ei păzesc Poruncile lui Dumnezeu. Se vede din viața și faptele lor. După cum spuneam, din acest izvor minunat fiecare ia apă în sticle, apoi beau, se spală pe față, se stropesc pe corp. E foarte bună la gust și e
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
științei, nu putem totuși, când ne mai liniștim, când ne revenim în fire, să nu ne amintim că există în artă, în literatură, plăsmuiri de aceeași uluitoare precizie și putere. Și dacă e să-mi spun gândul întreg, fără să jignesc pe nimeni, nu pot să nu observ că Antigona sau Hamlet sunt infinit mai necesare, mai importante, decât rachetele cosmice. Există un fel de exaltare necontrolată a judecății (de fapt, una din formele de lene a minții), pe care aș
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs, m-a umilit, m-a jignit înjurându-mă, și pentru că nu i-am răspuns, mi-a dat cu degetul peste nas și m-a întrebat: „Ce mă, nu-ți convine”? Era un tânăr bine făcut, mai înalt. Mi-au dat lacrimi în ochi și l-am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Studenților Democrați. Părintele profesor Cicerone Iordăchescu, decanul nostru și profesorul Justin Moisescu au insistat ca să renunțăm la reînființarea asociației „Academia Ortodoxă” care fusese desființată și să ne înscrim în „Uniunea Studenților Democrați”. Înfierbântat, necontrolat, am reluat cuvântul și i-am jignit și pe deleagații de la Iași că ne cer să ne vindem conștiințele pentru niște izmene, pantofi și fulgi de ovăz; că noi putem risca pentru că nu avem familii și pentru că mulți dintre noi suntem ofițeri de rezervă cu stagiu și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
despre revolta ungurilor, și m-au provocat să fac instigație între credincioși ca și noi românii să ne răsculăm împotriva comunismului așa cum s-au răsculat ungurii. Știam că Silviu Săveanu este turnător. Am socotit că nu-i bine să-i jignesc. Au mai venit odată tot cu astfel de probleme, și au plecat după ce le-am arătat cât de dulci și cât de dragi îmi sunt copilașii de trei și de cinci ani. În prima săptămână a lunii decembrie 1956, am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
amintind de lătratul câinilor excitați. S-ar putea spune că încercau să-mi muște mâna. I-am auzit spunând că „jidanul” îmi trimisese bani ca să fug la el. Am plătit și am ieșit în stradă, ei au venit după mine, jignindu-mă cu glume gregare. Unul dintre ei, pe care-l voi numi aici, cu un cuvânt împrumutat de la Robert Musil (Omul fără însușiri), „Mortadella”, după salamul italian, „în parte porc, în parte măgar”, înveselit de supărarea mea, a dus glumele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]