66,303 matches
-
melancolia alexandrină, într-o poezie căreia cu greu i se poate stabili genul proxim. Cu toate diferențele de rigoare, cred însă că O. Nimigean, în modul de asumare a scrisului, se întâlnește cu nouăzecistul Cristian Popescu. Într-un fragment de jurnal, autorul Artei Popescu vorbea despre „poemul care înglobează în el și împrietenește cititorul cu un personaj liric (poetul în carne, hârtie și oase) compus explicit din mai multe euri: auctorial, biografic, moral, ontologic, «lectorial» (adică eul care-și cară în
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
al serviciilor secrete britanice, este Ivor Porter, astăzi scriitor nonagenar. Domnia-sa a contribuit la volumul “Lumea Regelui”, publicat de Editura Polirom în mai 2011, cu un text pe care am plăcerea de a vi-l prezenta în pagina de jurnal online de astăzi. Este un alt fel de a vorbi despre 23 August: nu cu îngâmfarea prostească a celor care sforăie patriotic, nu cu privirea semidoctă a atâtor intelectuali care cred că adevărul lor este unic și etern, nu cu
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
rămas singur, victima circumstanțelor, lipsit de putere și neexperimentat în mijlocul acestei haite de lupi și hiene.” Regele (Mihai - n.tr.) a fost hotărât dar și răbdător, iar mama sa, Regina Elena, rechemată din exil, a reacționat uneori cu tărie în jurnalul său față de răceala fiului, și neatenția sa aparentă la riscurile pe care și le asumau trăind sub ocupația germană și apoi sovietică. La 28 octombrie 1944 șeful Ministerului Britanic de Externe i-a scris lui Churchill (că Regele - n.tr
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
A m e r i c a n J o u r n a l o f cerut ca orice altă confruntare pe participarea noastră (deveniți Orthodontics, cel mai important această temă să fie judecată numai negustori !) la meetinguri le jurnal de specialitate, un mare acolo. Ca urmare am fost lăsați de ortodonților atât din SUA cât și din fabricant a acuzat editorul într-o atunci în pace, reciclarea fiind astfel Europa și Asia. La meetingurile scrisoare oficială că publicându-mi
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
i se par „importante și astăzi”, Dan C. Mihăilescu răspunde: „Eu nu am pus niciodată filozoficul, religiosul, metafizica sau mistica în plinul blazonului cioranian. Ci undeva spre marginea cîmpului heraldic. Dintru început am avut, năpraznic și copleșitor, senzația unui imens jurnal pe viață (le Journal d’un douteur), a unui scriitor-de-sineînsuș i (écrivain de soi-même). Cu timpul, desigur, am palpitat și la temele metafizice, dar, una peste alta, Cioranul „meu” este Scriitorul, cazul, Personajul, autorul Caietelor, și al corespondenței, cititorul avid
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
Eliade- Noica! Schimbând cele multe care sunt de schimbat aș zice că, pentru mine, lucrurile se petrec în cazul Cioran exact ca la Ion D. Sîrbu, unde opera literară (inclusiv, Adio, Europa) se mută departe în plan secund, față de fabulosul jurnalului și corespondenței.” Să recunoaștem că acest Cioran al lui Dan C. Mihăilescu este unul viu și seducător. Televiziune și calitate Interesați de calitate în transmisiile tv, am privit mereu, cu prețuire, emisiunile realizate de colega noastră de redacție Marina Constantinescu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
Ciotloș Istoria acestei cărți neașteptate începe și se sfârșește sub semnul câte unei prefețe. Ambele aparținându-i lui Ion Vartic. Prima dintre ele a apărut la sfârșitul lui 2009, în colecția „Biblioteca pentru Toți”, editată, atunci ca și acum, de „Jurnalul Național”. Se intitula Un veac de singurătate boierească și însoțea, evident, cele trei volume ale Cronicii de familie. Criticul clujean făcea acolo un veritabil tur de forță interpretativ, a cărui finalitate (ghicindu-se în arrièreplan) era aceea de a rafina
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
nostru trubadur are nevoie, completând datele, recunoaște el, din imaginație. Insistența pentru reveriile melancolice este evidentă: soarele, bătrânețea, ploaia - O bătaie în ușă, zăpada, muntele - Sindromul Robinson și așa mai departe. Căci „Frumusețea e concentrată în ochi”, sună verdictul din jurnalul de autor. Să nu uităm că în proza lui R. Mareș atât singurătățile vârstelor, cât și interdicția senzualității melancolizează. De aici impresia că autorul taie prea brutal din text, pornind de la reveria voluptuoasă (o nimfetă sau o idee) ce va
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
Cosmin Ciotloș Acest ultim, neașteptat și norocos volum din Jurnal cade minunat și reparatoriu în contextul reorientă- rilor ideologice din literatura de azi. Pentru tinerii intelectuali care au migrat în ultimii ani spre o stângă mai degrabă confuză, Monica Lovinescu e departe de-a mai constitui nu un model, dar
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
atitudini ușor inculte sunt inspirat diagnosticați încă de la începutul anilor 2000. (Și e foarte sănătos sub aspect moral că Monica Lovinescu nu ezită s-o consemneze la cald). În anii de grație 2001 și 2002, perioada cuprinsă în paginile acestui Jurnal inedit, apăruseră deja (sau continuau să se manifeste, dacă ținem cont și de precedentele volume) destule voci care să pună la îndoială sever locul cuplului Lovinescu-Ierunca în istoria literaturii române. N-ar fi inutilă o ierarhizare a argumentelor acestor contestatari
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
alte eufemisme, admirabil. Mă refer mai ales la criticii tineri, care au apucat s-o cunoască pe autoare doar prin medierea radioului sau, și mai și, prin aceea a rubricilor din revistele postdecembriste. Ceilalți, care, oricum, sunt personaje în acest jurnal și în altele, se pot încă prevala de rănile deschise ale propriului orgoliu. Judecat la rece, Jurnalul inedit nu diferă fundamental de seria celorlalte șase decât prin aceea că n-a fost încredințat tiparului de chiar autoarea lui. Altfel, el
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
autoare doar prin medierea radioului sau, și mai și, prin aceea a rubricilor din revistele postdecembriste. Ceilalți, care, oricum, sunt personaje în acest jurnal și în altele, se pot încă prevala de rănile deschise ale propriului orgoliu. Judecat la rece, Jurnalul inedit nu diferă fundamental de seria celorlalte șase decât prin aceea că n-a fost încredințat tiparului de chiar autoarea lui. Altfel, el reprezintă o continuare a proiectului memorialistic abandonat (dar nu cu totul, cum se poate observa) în prag
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
la început recenzia unei ediții, apare ulterior drept o cercetare erudită a mediului și angoaselor criticului, o enumerare cantitativă a medicațiilor sale, pentru ca, brusc, sugestia aproape tacită a unui diagnostic incredibil să deschidă implicații filologice sclipitoare (descifrarea unor abrevieri ale jurnalului), dar și rescrierea unei pagini importante de biografie literară. La fel în secvențele dedicate lui Zaciu, Manolescu, Vona, Ianoși, Mălăncioiu, Manolescu, Manea sau Gelu Ionescu, unde surpriza reinterpretării unor episoade biografice sau literare îmbină evocarea tandră (o, dacă ar citi
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
pe 16 iulie 1981, fiind îngropată în cimitirul Sf. Vineri. Panegiricele vor fi rostite de Dina Cocea și de Dan Nasta, într-o amiază cu soarele dogorind pînă la leșin. Arșavir Acterian, fratele lui Haig, o evocă pe actriță în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu: „Nu simula inteligența, căci era un artist, care respira - fără efort - cultură, de aceea a fost pentru tineri un model.“ (p. 192) Carieră fără dorință de parvenire nu e cu putință, cum nici celebritate fără iad
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
Marius Miheț Cititorul Jurnalului precedent al Monicăi Lovinescu va fi plăcut surprins să afle că scriitoarea nu s-a ținut de promisune. Aceea de a nu continua un jurnal arid, credea ea, cu notații despre boală și bătrânețe, un obicei ce nu-și mai
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
Marius Miheț Cititorul Jurnalului precedent al Monicăi Lovinescu va fi plăcut surprins să afle că scriitoarea nu s-a ținut de promisune. Aceea de a nu continua un jurnal arid, credea ea, cu notații despre boală și bătrânețe, un obicei ce nu-și mai are rostul, nici măcar pentru memoria personală. Din fericire, ea a găsit un remediu: să nu se lase ispitită de notațiile resemnate. Refuză, cu dârzenia celei
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
urmă caiet, al șaptelea. De asemenea, se pare că Monica Lovinescu s-a autocenzurat, tăind „aproape o zecime din text”, din pricini intime sau neconcludente ca fapte de viață. Cert e că Monica Lovinescu nu are pretenția că scrie un jurnal, în sensul comun al genului. Ci un caiet mai degrabă de notații igienice, care păstrează un exercițiu viu al memoriei istorice. De altfel, chiar în jurnalul de față ea spune că scrie „niște agende mai detaliate păstrând urma întâlnirilor, a
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
fapte de viață. Cert e că Monica Lovinescu nu are pretenția că scrie un jurnal, în sensul comun al genului. Ci un caiet mai degrabă de notații igienice, care păstrează un exercițiu viu al memoriei istorice. De altfel, chiar în jurnalul de față ea spune că scrie „niște agende mai detaliate păstrând urma întâlnirilor, a numelor celor văzuți, a cărților și manuscriselor primite; un fel de manual de rememorări. Deci, recitindu-le, decepția e inevitabilă”. O concluzie întristătoare. Iar impresia e
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
decepția e inevitabilă”. O concluzie întristătoare. Iar impresia e că Monica Lovinescu scrie cu o viteză inferioară, fapt mai mult decât evident în secvențele din 2002, cu toate că stilul sau forța știute nu prea arată semne de slăbiciune. Răzbate, în întreg jurnalul, ambiția celui care trebuie să lase totul așezat în urma lui. Prin urmare, atunci când recitește ce scrie, ea spune: „e bine că tai, cât mai am timp, tot ceea ce nu vreau să apară vreodată, cum ar fi prieteniile trădate sau frazele
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
altele despre stări indicibile. Dacă ajung până la capăt, tot îmi las casa curată”. Această luciditate luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel, că Monica Lovinescu nu a avut, de fapt, umori definitive. La finalul lecturii jurnalelor, în ciuda polemicilor nesfârșite, a aversiunilor conjuncturale sau a anecdoticii, pur și simplu, rămâne o ființă care a fost învățată să lupte elegant cu principii. Și care nu cedează, indiferent de context. „Personajele negative”, aceleași din celelalte volume, au, și aici
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
orice text pozitiv sau telefon măgulitor, încât transcrie imediat semnele de bunăvoință. Din păcate, am impresia, unii i-au cunoscut slăbiciunea, și, nu o dată, au profitat. Dar asta e altă poveste. Notațiile despre prietenii transformați în adversari sunt, luate separat, jurnalele unor fii risipitori. Probabil că întrebarea interioară cea mai neliniștitoare pentru Monica Lovinescu în legătură cu decembrie 1989 avea de-a face cu rolul ei în lumea nouă. Din jurnale, cel puțin, reiese că visa la reintegrarea firească într-o lume literară
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
e altă poveste. Notațiile despre prietenii transformați în adversari sunt, luate separat, jurnalele unor fii risipitori. Probabil că întrebarea interioară cea mai neliniștitoare pentru Monica Lovinescu în legătură cu decembrie 1989 avea de-a face cu rolul ei în lumea nouă. Din jurnale, cel puțin, reiese că visa la reintegrarea firească într-o lume literară pierdută în decenii de totalitarism. Recitind acum primul, cred, interviu din 1990, se poate remarca luciditatea ei proverbială, cu toate că, și ea, ca mulți alții, vedeau momentul istoric drept
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
scriitorul român în fața posibilității, deodată, după zeci și zeci de ani, de a rosti, în felul lui, în stilul lui, adevărul integral? Cum își va păzi privirea de o asemenea lumină?” Interogația ei se concretizează repede în deziluzie. Iar ultimul jurnal înregistrează implicarea ei activă în acest tip de dezbatere. De departe, proiectul de la 22 este pentru ea marea dezamăgire, laolaltă cu altele, individuale, ale unor intelectuali pe care-i acuză că sunt „dedați cu viclenia și interesul” și care „nu
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
ei rămâne una „clinică”, ca la Glucksmann, încurajânduse că, scriind în agende, trăiește „aparența de normalitate. Singura de care mă simt în stare”. Toate astea răzbat la suprafață cu asupra de măsură. Există, însă, și o dimensiune a nesiguranței în Jurnal. Monica Lovinescu știe că evitând sistematic notațiile despre bătrânețea din jur și din ea „numi rămâne nimic important de spus”. Pentru că are „impresia de vid care se lasă odată cu căderea nopții”. Devenind insomniacă și conviețuind cu neliniștile unor boli fără
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
încăpățânează să nu accepte degradarea. Se spune că secretul unei bătrâneți fericite este să te pui de acord cu propria singurătate. Nu știu dacă Monica Lovinescu a fost fericită. Cred numai că fericirile ei se nășteau odată cu dispariția nefericirilor noastre. Jurnalele ei spun chiar această poveste.
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]