2,650 matches
-
nu stau umăr la umăr cum stau ai noștri, ci s-au așezat unul în spatele altuia, pe un fel de pietroaie. Stau față la ceafă. Își văd unii altora spatele. În fața lor, pe o stâncă mai mare, s-a suit Lăcomia. Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-o pățiți. Zmeii își dau coate și râd: „Aiurea!”, „Ce vorbești, babo?!” Lăcomia continuă: Va trebui să vă deșteptați și voi. Adică să fiți atât de parșivi încât toți slăbănogii din Țara lui Verde Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii colcăe, sâsâie, se fac că se roagă, își bat joc și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Țara lui Verde Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii colcăe, sâsâie, se fac că se roagă, își bat joc și râd: „Ha, ha, ha! Cum să ni se închine slăbănogii din Țara lui Verde Împărat, așa sau așa?” Lăcomia: Nu râdeți, nătărăilor! N-ați auzit până acum că „Omul e un animal care se închină”? Toți oamenii simt nevoia să se închine la ceva sau la cineva. Voi trebuie să-i îmbrobodiți pe ăștia, ca ei să se închine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și să se poarte cum le poruncim noi. Altfel, în loc să punem noi laba pe tot ce mișcă în țara asta, ne vor alunga ei pe noi de aici. Ați înțeles, prostănacilor? Zmeii sâsâie mai puțin. Câțiva se prefac că plâng. Lăcomia continuă: Tu, Vanitosule, cel mai mândru, mai deștept și mai bogat dintre fii mei, ce ai de gând să faci ca oamenii să ți se închine ție? Vanitosul (e plin de el): Voi avea grijă să fiu mereu un tip
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
servitor bun. Laudele lui, care topesc orice împotrivire, vor fi învățate de toți. Mierosul: Mulțumesc, superbul meu frate, cel mai generos și mai înțelept dintre zmei. E o mare fericire să mă păstrezi alături de tine și să te pot sluji. Lăcomia: ─ Bravo, băieți! ...Nesăbuitele mele fete, Ura și Invidia, voi cum îi veți face pe oameni să se invidieze și să se dușmănească între ei, să fie necruțători unii cu alții și să se închine la zmei? Când cineva face ceva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și cu oricare om de pe stradă... ─ ...să se ucidă... ─ ...pentru absolut orice. Plini de ură și de invidie să se târască unii pe alții prin tribunale, ─ ....să se scuipe și acolo, ─ ....să se înjure ─ și să se omoare între ei. Lăcomia: Bravo, parșivelor! Grăsano, tu, Gelozie, auzi ce spun surorile tale? Să nu aud că tu îi lași pe oameni să fie liniștiți acasă la ei, în familiile lor! ...Alo, cu tine vorbesc, unde te uiți? Uită-te la mine, grăsano
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tine vorbesc, unde te uiți? Uită-te la mine, grăsano! Sau ești geloasă pe careva? Gelozia (vorbește leneș, peltic: Cu mine vorbești, babo? Jură-te! Nici tu nu te uiți la mine decât atunci când ai nevoie de ceva, știu eu... Lăcomia: Nu fi proastă, graso! Spune mai bine cum îi faci pe oameni să se închine la zmei. Gelozia: Simplu: îi învăț să n-aibă încredere deloc în soții sau în soțiile lor, în copiii lor, să n-aibă încredere în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Simplu: îi învăț să n-aibă încredere deloc în soții sau în soțiile lor, în copiii lor, să n-aibă încredere în nimeni. Să fie cât se poate de geloși. Pe toată lumea. Să n-aibă încredere nici în ei înșiși. Lăcomia: Așa te vreau, Grăsano! Iar tu, întunecată Răzbunare, veșnic supărato, vei fi mereu alături de surorile tale, Invidia, Ura și, Gelozia? Cum vei avea grijă ca toți oamenii să fie pedepsiți și pedepsele să fie cât mai aspre? Răzbunarea: Eu știu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca toți oamenii să fie pedepsiți și pedepsele să fie cât mai aspre? Răzbunarea: Eu știu foarte bine ce am de făcut, nu-i nevoie să-ți spun ție acum ce fac, dar tu știi ce ai de făcut, babo? Lăcomia: Sigur că știu. În ce mă privește, eu, mama voastră și a tuturor zmeilor din lume, eu zmeoaica Lăcomia, îi voi lua ca ajutoare pe cei trei handicapați ai mei, Egoismul, Bârfa și Prostia. Egoismul, cu vederea lui scurtă nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
am de făcut, nu-i nevoie să-ți spun ție acum ce fac, dar tu știi ce ai de făcut, babo? Lăcomia: Sigur că știu. În ce mă privește, eu, mama voastră și a tuturor zmeilor din lume, eu zmeoaica Lăcomia, îi voi lua ca ajutoare pe cei trei handicapați ai mei, Egoismul, Bârfa și Prostia. Egoismul, cu vederea lui scurtă nu se poate vedea decât pe el și așa își poate împinge semenii spre prăpastie. Bârfa are logoree, adică nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de scorneli, nu contează dacă spusele ei sunt adevărate sau nu. Ba chiar îi plac grozav minciunile, se distrează în fiecare zi cu ele. Prostia, cu mintea ei slabă, e numai bună de dat sfaturi. Tuturor, pentru orice. Iar eu, Lăcomia, cu ajutorul celor trei, voi face ca bogații să sufere mereu de sete. Sete de bani, sete de bârfă, sete de prostii. Egoismul le va crește într-una pofta de bani, îi va face să alerge ca nebunii după bani, după cât
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
obosim noi, își vor ruina singuri viața. Nu-și vor mai da seama că ceea ce li se pare că e bogăția lor, fericirea lor - nu sunt altceva decât gunoi, că viața lor este gunoi. Pe scurt: oamenii se vor închina Lăcomiei. Ați înțeles, tăntălăilor? Numai așa vom reuși să roadem tot ce a mai rămas din Țara lui Verde Împărat. Zmeii dau din picioare, se pocnesc între ei și urlă de bucurie. ...Desenați aici, copii, scena din peșteră. Nu uitați să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zmeilor se aude tot mai slab. Nu, ei nu s-au potolit, doar că sunetul e tot mai slab și ajunge din ce în ce mai greu la mine. Acum nu mai aud nimic. Îi văd însă. Par veseli. Zmeoaica Lăcomia le-a dat fiecăruia câte ceva și nu știu ce anume. Dar, ia priviți, și imaginea lor pălește. Îi văd din ce în ce mai neclar. Acum nici nu-i mai văd. Nu-i văd, nu-i aud. Au dispărut. S-au făcut invizibili? Nu știu unde s-au
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai nouă sau pentru că sunt mai respectați sau mai iubiți decât tine... Pfui, nu mi se pare deloc ca lumea. O altă grozăvie: Răzbunarea să-și facă de cap, la fel ca surorile ei, Invidia, Ura și Gelozia. Sau ajutoarele Lăcomiei, Egoismul, Bârfa și Prostia să cotropească Țara lui Verde Împărat cu măgăriile și prostiile lor. Ar fi curată nenorocire. Sper să nu găzduiască PAM în capul ei, adică în visul ei, o asemenea aiureală. Dar m-am cam pierdut cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un jurnalist cam necopt. Pe viitor, jur să fiu mai curajos și să fac ce trebuie făcut. Dar cum a ajuns Verde Împărat aici? Cum de s-a însănătoșit? Și cum o fi scăpat el din ghearele mamei zmeoaice? A, Lăcomia era în peșteră, împreună cu „puișorii” ei fioroși. Dar, totuși, cum a călătorit până aici, în creierul munților, Verde Împărat, care nu se putea ridica din pat? Veți spune că în vis se poate orice. Vis - vis, dar nici chiar așa
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
diavolului" de Mircea Eliade, "Brațul Andromedei" de Gib Mihăescu, "Baltagul" de Mihail Sadoveanu și primul roman al lui Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război". Camil Petrescu, după cum stau mărturie și demersurile sale teoretice, a parcurs cu lăcomie o asemenea literatură, care i-a oferit sugestii. Trebuie să-i fi atras atenția romanele „Focul", 1016, sub semnătura lui Henri Barbusse, „În furtuni de oțel", 1920 Ernst Junger, care considera războiul ca experiență decisivă în viața individului, sugestie reținută
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel. 2. Fiul său întîi născut se numea Ioel, și al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Șeba. 3. Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui, ci se dădeau la lăcomie, luau mită și călcau dreptatea. 4. Toți bătrînii lui Israel s-au strîns și au venit la Samuel la Rama. 5. Ei au zis: "Iată că tu ești bătrîn, și copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Orientului, cu mândrie patriotică pe deplin justificată, scriitorul militant, om al Cetății, scoate în evidență rolul românilor de santinelă a Europei, oprind viitura de neamuri scuipate de marele cazan al Asiei și „ne-ați lăsat pradă comunismului, să cădem pradă lăcomiei rusești și ucrainene, să fim duși în Siberia și în uriașe gulaguri apocaliptice”, și concluzionează lapidar: „Terorismul de astăzi e floare la ureche față de ceea ce am trăit noi în două milenii de istorie, aici la Porțile Orientului”. în Țara în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Țara durerilor”, Bucovina ca parte a Moldovei ar trebui să poarte numele de Țara Durerilor, iar Moldova ar trebui să se numească tot Țara Durerilor. În durere și sânge a fost scăldat acest ținut din 1940 și până astăzi, prin lăcomia balaurului de la Răsărit, deci Țară a Durerilor,Țara sfântă a neamului meu, Țară a Moldovei. Singurul titlu datat în acest volum din 2005 este cel intitulat „Pleava”, cu referire directă la Basarabia. Pleava s-a băgat printre manifestanți la Chișinău
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să-i dea arginți. S-au ivit zmei care înghit pădure bătrână și pădure tânără, făpturi care îți spurcă izvoarele. Înfierează pe cei care au potopit vechii codri ai României spunând: „Iartă-mă, codre, că nu te-am apărat de lăcomia monștrilor de lângă noi.” în „Vai ție, omule” se referă la vremea pătimirii sub regimul comunist, amintind: „încă nai învățat să pui strajă gurii și cheie buzelor. Ziua de mâine vine singură, dar ziua demnității trebuie adusă... Încă n-ai învățat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
voastre ne-am îndestulat, sub umbra voastră ne-am bucurat. Astăzi pădurea tânjește, râul este tulbure, lumea cea albă îmbracă haină cernită. Astăzi codrul urcă tot mai în munți, apele curate urcă tot mai spre izvoare... ca o pedeapsă împotriva lăcomiei... Și tare mă tem că pedeapsa va crește și va coborî în fiii acestui pământ”. E o categorică învinuire adresată pângăritorilor naturii pure, în care a trăit poporul nostru cu ani în urmă. Să luăm seama la această avertizare, pentru ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
revederii, că nu mai putem să ne ascundem de ceilalți. Uităm unde suntem. Nu auzim nimic. Nu ne vedem decât ochii, niște telescoape imense ce se atrag reciproc Încleștate, reflectându-se unul Într-altul de la depărtări astrale. Ne cercetăm cu lăcomie, ne spunem mii de lucruri prin ochi Într-o secundă, ne certăm din priviri brusc, tot acolo ne Împăcăm imediat, ne alergăm prin coclaurii imaginației. Eu citesc tot ce a visat ea cât timp n-am putut-o vedea, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rămas atât de puri amândoi, că, dacă ne-am fi atins din Întâmplare, poate am fi luat foc. Am fi ars fără scrum. E mai bine că nu ne-am carbonizat, că, iată, putem să ne privim cu aceeași misterioasă lăcomie și că putem să așteptăm curioși, să vedem ce se Întâmplă. Eu Îți scriu acum ca să te Încredințez că te-am iubit și că numai pe tine te iubesc, Angelica. Iată, am curajul să-ți scriu numele și să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]