3,759 matches
-
atât de încâlcite, astfel că era cu totul imposibil să-ți, dai seama, dinăuntru, când și unde se racordau. Încercă să caute ceva urme vizibile la tunelul următor. Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se masiv până în plafon. Cât de sus putu pipăi cu buricele degetelor, nu întâlni decât aceeași suprafață dură, ca de metal. Nici striuri, nici neregularități, nici trape ascunse, nimic care ar fi putut oferi vreun indiciu. Gosseyn se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Unghia scrâșni atât de tare pe porțelan și pe creierul agentului, încât americanul aproape că scăpă ceașca jos. Colegii lui din buncăr își duseră mâinile la urechi, rămânând cu gogoșile în dinții strepeziți. - Thank you! zâmbi el ca după o lămâie, dând din cap că nu. - Poate niște țuică? - Whisky, whisky! traduse doamna doctor. Da, whisky voia, cu toate că femeile astea ciudate îi aduseră un pahar foarte mic și țineau whisky-ul într-o sticlă mare în care cu ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
noi obișnuiți! Și plecară. Hangiul, bucuros de așa mușterii, dete în grabă bucătarului cele aduse, iar acesta găti crapul pescărește: cu untdelemn din belșug, cu sare și piper, cu cimbru, foi de dafin și usturoi tocat, și cu felii de lămâie și roșii pe deasupra, ca să-i dea mai mult gust. Când se-ntoarseră pungașii, peștele se răcise cum trebuia și era tocmai bun de mâncat. De pofta lor de mâncare, să nu mai vorbim, că le era o foame înfricoșătoare! Se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
află pe un alt continent. O șocă la Început mulțimea de mirosuri ce se Învălmășeau În aerul Împurpurat. Amestecul de arome Îi bulversă simțurile Încă de la aeroport. Nicăieri nu mai Încercase astfel de senzații. Mirosea a cafea, a vanilie, a lămâi și a portocali, dar mirosea și a petrol și, mai ales, a bani. Mirosurile erau Însă altfel decât cele pe care le simțise la Rădăuți sau În vreun alt oraș pe care-l vizitase. Mirosea a păcură, a tămâie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe Martini.” Nu-și amintea Însă unde, nici cu cine, nici exact la ce oră se cinstise... Dimineața, seara? La prânz? Oricum, În gât Îi mai stăruia și acum un damf specific, dulce-amărui. „Probabil că a fost cu gheață și lămâie.” Lui Noimann i se făcu din nou rău. Să fi băut și Bergenbier? Desigur, altfel cum i-ar fi apărut capacul acesta Între degete?! În timp ce Noimann Își frământa mintea cu astfel de Întrebări, Încercând să-și aducă aminte de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise și Noimann Îl destinsese, dând pe gât un păhărel de Alexandrion, punctat cu cinci steluțe argintii. Viața, dincolo de tot felul de neplăceri și neajunsuri, Își avea farmecul ei. Fiecare clipă trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic? — A cetone, spune doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se tuturor. — Acru, spune Mama Natură. Ca o lumânare de aromaterapie cu lămâie și clei de aeromodele. — E din cauza subnutriției, spune doamna Clark, legând momâia domnului Whittier cu un șnur de mătase aurie. Pe măsură ce arzi grăsimile, crește concentrația de acetonă din sânge. Sfântul Fără-Mațe își miroase mâna și flegma parcă îi zuruie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
iarnă și pierdută sub gheața râului a fost regăsită astăzi, 5 mai, prinsă de crengile copacului scufundat în dreptul locului denumit „la Dărâmătură“. De aceea nu mai continui cu al doilea cadavru, căruia nu i-am văzut decât piciorul, galben ca lămâia, ieșind de după un paravan, în sala de morgă a unui spital unde nimerisem tot din întâmplare.) ședeam din nou pe bancă, în Parcul Ioanid. Mă luptam să trag una din alta și nu era deloc ușor. N-aș putea spune
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vrei tu... Ramona dorea să mai zăbovească puțin singură cu Radu pentru a scăpa total de acea neplăcută presimțire. Radu se îmbrăcă într-un costum negru, pentru că și Ramona se îmbrăcase în negru și își puse o cămașă de culoarea lămâii, care-i accentua paloarea. în momentul în care intră în sala căminului cultural pentru că acolo avea loc petrecerea, spre surprinderea lor, nu erau prezenți decât două perechi și un profesor care se ocupase de organizare. Sala era frumos pregătită, pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e poftă. — Atunci Îl pui deoparte, că nu se știe niciodată cînd un Sugus de lămîie te scoate din Încurcătură. Am vîrÎt bomboana În buzunarul jachetei și am plutit peste restul filmului fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e poftă. — Atunci Îl pui deoparte, că nu se știe niciodată cînd un Sugus de lămîie te scoate din Încurcătură. Am vîrÎt bomboana În buzunarul jachetei și am plutit peste restul filmului fără să mai acord vreo atenție nici Veronicăi Lake, nici victimelor farmecelor ei fatale. Fermín Romero de Torres se pierduse În spectacol și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cel mare, Jorge, a plecat În străinătate, În Argentina. Se vede că aveau fabrici acolo. Oameni cu bani mulți. ăștia cad mereu În picioare. N-aveți cumva, din Întîmplare, un chiștoc? — Regret, dar vă pot oferi o bomboană Sugus de lămîie, care e dovedit că are tot atîta nicotină cît un Montecristo și, În plus, o grămadă de vitamine. Portarul se Încruntă cu oarecare neîncredere, Însă acceptă. I-am Întins Sugus-ul de lămîie pe care mi-l dăduse Fermín În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vă pot oferi o bomboană Sugus de lămîie, care e dovedit că are tot atîta nicotină cît un Montecristo și, În plus, o grămadă de vitamine. Portarul se Încruntă cu oarecare neîncredere, Însă acceptă. I-am Întins Sugus-ul de lămîie pe care mi-l dăduse Fermín În urmă cu o eternitate și pe care Îl descoperisem În căptușeala buzunarului. Am sperat să nu se fi stricat. — E bună, aprecie portarul, tot sugînd din bomboana ca de cauciuc. — Tocmai mestecați mîndria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
orice constrângeri și indiferentă la viitor. Exact opusul celei de jos. Sandei tocmai a făcut un duș după o partidă zdravănă de sex. Întodeauna face duș după o partidă de sex, apoi mănâncă trei kilograme de mere sau unul de lămâi, după cum se nimerește, se înfășoară într-un cearceaf umed, se bagă în pat și doarme o zi și o noapte. Când se trezește, merge la filarmonică, deschide capacul pianului și începe să cânte de parcă s-ar afla la Scala din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acel dezmăț mov. Mă uit cum soarele urcă în înaltul cerului, mă gândesc cât de lipsită de sens este viața, cât de zadarnică, atâta zbatere când natura, aici, lângă noi, ne face părtașă la toate bucuriile. Lângă geacaranda mov, câțiva lămâi se rup sub greutatea fructelor. Îmi aduc aminte chinul de acasă, de alergătura și de sărăcia de acolo, nu vreau să las amintirile să mă copleșească, mă uit la această vegetație copleșitoare, la copacii de eucalipt, și deodată tulpinile acestora
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca gheața după care se înfășoară într-un cearceaf umed, mănâncă trei kilograme de mere, dintre cele mai zemoase, le alege cu un fel de instinct de animal, când nu găsește mere pe plac, mănâncă cel puțin un kilogram de lămâi, e o masă de dezintoxicare, după un dezmăț e nevoie de purificare, spune râzând cu toată gura, apoi se culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doi ani, când m-a arestat. Acum are doișpe. Când venea la mine la vorbitor, bătea cu mânuțele în geamul ăla de la cabină și striga: „Tati! Tati!“. A. E. , în octombrie, îmi ceruse fructe și legume: un pepene, struguri, portocale, lămâi. Un salam. În iunie mi-a spus că lui i se pare că a rămas de fraier fiindcă s-a luat pe secție și până la patru cartușe de Viceroy. Și el a luat cam până la unu. Avea textul în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
anume este subjugat un băiat de serviciu? Am deschis frigiderul, am scos două beri Corona cumpărate cu o zi În urmă de la magazinul din apropiere și i-am Întins una lui Monkey, după ce am stors În ea un sfert de lămâie verde. Monkey Îmi mulțumi trăgându-și cu putere nasul, apoi mă privi de sus până jos. — Ești atent la toate! — Poftim? — Nu există ceva mai sublim decât să bei o șampanie seacă după ce-ai prizat cocaină. Are cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de sus până jos. — Ești atent la toate! — Poftim? — Nu există ceva mai sublim decât să bei o șampanie seacă după ce-ai prizat cocaină. Are cel mai bun gust de pe lume! A doua ca gust e berea Corona. Iar lămâia verde e numai bună, pentru că e bogată În vitamina C. Monkey se aplecă din nou asupra paletei metalice și trase pe nări Încă un rând de cocaină. — Vrei să spui că berea are un gust mai bun cu cocaină? Monkey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dai demisia. Și ai avut ceva interesant de făcut? Yaguchi vorbea trecându-și mâinile prin părul său lung, dinspre care răzbătea mireasma neplăcută a unei loțiuni de păr. Era o aromă de citrice, dar cine oare decretase că mirosul de lămâie sau de portocală era revigorant? Eram sigur că nici Akemi nu considera revigorant mirosul mandarinilor, pe când privea marea și se gândea plină de dorință la basistul formației rock. În timpul somnului de prânz avusesem un vis ciudat. Mi-era Încă somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
urmă de nostalgie În glas, apoi privi pe fereastră afară. — Nu mai bei nimic? Și-a mai comandat un Frank Sinatra, iar eu mi-am mai luat o bere. Chelnerița Îmi aduse o sticlă de Corona și o felie de lămâie verde. Jumătatea dreaptă a feței Îi era umflată și avea culoarea ușor schimbată, de parcă o bătuse cineva. Partea stângă a feței era așa de albă, că Îi scotea În evidență pistruii, În timp ce partea dreaptă avea o culoare cenușie. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ridicole chestii din domeniul ăsta al dramaturgiei. Adevărul e că nu-mi place deloc să stau cu tine de vorbă așa cum stau acum, mi-e silă să vorbesc. Că tot veni vorba, cum te cheamă? — Miyashita. În timp ce beam Corona cu lămâie verde, respiram aerul uscat din New York, amestecat cu mirosul specific de aburi din cafenea. Poate din cauza acestei atmosfere, mi-am adus aminte, cu nostalgie, de cocaina pe care mi-o dăduse Monkey, tânărul cântăreț de rock, atunci când venisem prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cât costă o carte! Vor veni să-ți ia din raft pe una dintre ultimele, ai tot vândut; Kafka, de pildă, ți-a salvat dantura, ți se mișcau dinții, erau în pragul unui scorbut. Ți-ai luat două kilograme de lămâi! Pe Kafka; și-a smuls masca de oxigen ca să moară mai repede, sătul de lumea asta imbecilă! Un portărel va veni să-l ridice, pentru gaze, pe Tolstoi! Pe Baudelaire - sau Poe - pentru lumină! Peste câteva luni, când nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o măciucă de spărgea nucile. Moșul a avut grijă, era necoaptă, a smotocit-o ușor, ușor, ușor, câteva minute, a șters-o cu vată ca pe o icoană, a îmbrăcat-o ca pe o păpușă, i-a dat suc de lămâie, bomboane, ciocolată cu rom, 8 în teză, moșul i-a pupat mâna ca la o prințesă. Pensia pe doi ani l-a costat pe libidinos un colț de pizdă. Dacă nu dădea ortul popii, Cătălina și-ar fi primit procentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac, la fel și laptele de bivol prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]