3,897 matches
-
dar era prea târziu. Cuvintele ei... Să mă faci de rușine, în fața unor străini” nu le putea uita. Tonul ei cald, liniștit, fără nicio urmă de patimă, îl duru mai cumplit decât orice pedeapsă. De atunci, simte o cumplită suferință lăuntrică, care îl roade, îl roade neîndurător și astăzi. - Iartă-mă, Fata!... Iartă-mă, că n-am vrut!... gemu el atât de îndurerat, atât de mâhnit, încât îl duru carnea de pe el. Iartă-mă, Fata... Te rog, iartă-mă! Strigă în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tine, omule,... alungă!...îi șopti gândul. Nu-ți amintești de cuvântul Mântuitorului... ”Mulțumescu-ți Ție Părinte, Doamne al Cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei învățați, și le-ai arătat copiilor... Deodată, o împăcare lăuntrică îl învălui cu totul... Parcă l-au împăcat cu sine însuși. O liniște sufletească neașteptată, minunată îi umplu sufletul. - Am să dorm!... își zise el calm. Un câine de afară din curte, despică în două liniștea nopții, cu scheunatul lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pădure... ” - Ce frumos... Ce frumos! Își zise el cu tristete, si mintea îi repetă rar ultimul vers; ”Jelești ca o bătaie de vânt în pădure” De-a lungul acestei îndelungate nopți a sufletului, neluminată decât de tăișul unei necurmate interogări lăuntrice, se simtea ca un proscris; un proscris altfel decât ceilalți... trecând dintr-o temnită în alta. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... nu se mai auzea nici greierașul. Totul era înecat în întuneric și în tăcere. Drept în creștet
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care au făcut mai captivante dezbaterile științifice, filozofice, și religioase din cele mai vechhi timpuri. Sf. Scriptură spune că Adam a păcătuit și a fost izgonit din Rai... Plata păcatului este moartea. În realitate, moartea a fost, tocmai, consecința rupturii lăuntrice de Dumnezeu... Iar aceasta a dus inevitabil la falsificarea spiritului. - Ce se întâmplă cu omul după moarte?!. Dacă există suflet, și dacă sufletul este nemuritor?! Întrebări pe care Iorgu, în mod obsesiv și le-a mai pus. ”- După cum știi, i-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l acceptăm, să-l înțelegem...! murmură Iorgu. ”- Divinul!... Divinul, omule, este o zonă vagă nedescriptibilă!. Sacrul este o taină de nedezvăluit!... ”Credere si nu cerceta!”, așa zice dogma!” i-a șoptit gândul. Puținătatea înțelegerii noastre, nu poate ajunge până în adâncurile lăuntrice ale spiritului nostru. Chiar dacă scaperi de dișteptăciune. Dogma trebuie s-o accepți fără explicații. Dumnezeu este Taină, veșnicie... dintotdeauna și pretutindeni... Legile lui Dumnezeu, nu-i îngăduit să le cercetezi, este o limită de cunoaștere îngăduită omului, dincolo de care înseamnă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de rușine”, rămăseseră între ei, preț de o clipă, ca o punte ce-i scutură întreaga ființă. De atunci sentimentul de vinovăție îl urmărește necontenit, pas cu pas... ”- Nu te învinovăți pentru ce i s-a întâmplat, auzi o voce lăuntrică, abia șoptit. Știu că ai ținut la ea și ai iubit-o mult. Ea a ales. Cu toții facem o alegere, la un moment dat în viață. El a deschis gura, dar n-a putut să rostească niciun cuvânt. Și-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dacă toate sufletele se nasc egale, pentru ce viața lor este atât de neegală?!... De ce, Doamne, este pe pământ atâta suferință... De ce, oare, numai unii suferă?!... ”- Această ordine este în aparență nedreaptă!... Doar în aparență îi șopti rar o voce lăuntrică. Revenirea la viața pământească, la reîncarnarea repetată, se face pentru că sufletul să se purifice. Suferința omului pe pământ este dată de păcatele spiritului în alte vieți anterioare, ele trebuie să sufere pentru a se purifica. Scopul reîncarnării este evoluția spiritului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Acum, înțelegea deplin că viața nu este nici ziua de azi, nici ziua cea de mâine... nici anul întreg. Vieții adevărate îi este deajuns clipa, clipa plină în care pumnul destinului tescuiește timpul într-o lacrimă ca de spirit. Focul lăuntric s-a potolit. Simțea că înțelege si cunoaște... necunoscutul. Nu erau gândurile lui, pătrunsese acum lăuntric gândurile rânduite de-alungul creierilor... Nu-l mai mărgineau pereții lui strâmți. Neputința înțelegerii pe cale rațională... semnifică intrarea în adevărata viață, viața cea veșnică, fără
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu nimeni. Nu știa decât drumul la cimitir, la biserică și acasă. Trăia singur, ieșea puțin și nu avea decât câțiva prieteni. O veche suferință își lăsase urmele în spatele lui. Dar mai adâncă, mai necunoscută, era pecetea destinului său, boala lăuntrică ce începuse să-l macine. Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii cădea tot mai grea peste dânsul, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă. - Doamne... O, Doamne, oare, cu ce ți-am greșit atât de tare... cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gard în gard, îl aducea cu căruța de la Iași la Zahorna. Când au ajuns pe hudița umbroasă, în dreptul casei bătrânei Zotoaia, bunica lui, Neculai Antoniu, om voinic, strigă din tot plămânul: ”- Mătușă Ileana, iaca... ț-am adus nepotu!” Un zbucium lăuntric, necunoscut, care vroia parcă să-i sfâșie pieptul, să-l strângă de gât... ceva nedeslușit îl împingea, în ziua aceea, spre casa bunicii lui din Zahorna. Avea inima grea și căuta liniștea sufletului său, precum câinele cată umbra pe timp
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îl străbătu din creier, prin măduvă, până în vârful mădularelor. Începu să tremure, prins ca de un ger năpraznic. Dinții abia îi stăpânea să nu-i clănțăne. Parcă îl întoarseră frigurile copilăriei. Tremurăturile încetară și simți că începu să ardă... Arsura lăuntrică era dulce și bună, ca o mângâiere de sobă caldă când intri iarna în casă. Dezgustat de gânduri rele, s-a întors în sinea lui, hotorât s-o rupă cu toate din afară, și să se cufunde într-o meditație
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pumni, se căznea să-i găsească înțelesul, să-l dezlege. - Moartea... ce este moartea?!... se întrebă el si gândul îl duse la Avicena ... ”- Nuu, nu, moartea nu există, ea este o abstracție pentru cel în cauză... îi sopti o voce lăuntrică. Nimeni n-a putut defini ce este moartea... Există numai teama de moarte, moartea dizolvându-se în această teamă!... Există numai spaima morții... Sfârsitul este o simplă necunoscută...”. Noapte... O noapte fără sfârsit... Încearcă să doarmă... Scrisoarea din urmă... 2013
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai târziu. Știa să trăiască clipă cu clipă. Iorgu era un bărbat blând, politicos, răbdător și de o sensibilitate aparte. Totdeauna, suferea mai puțin pentru dânsul, și mai mult pentru alții. Tot așa era și Vasilica... Incă de copil, lupte lăuntrice închideau în sine zbuciumul nepotolit al acelui trup plăpând, delicat și frământat. Vasilica, uneori, cădea într-o stare nostalgică, amintindu-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vântul purtând în voia lui frunzele ruginite... de a-și asculta sufletul și pașii într-un ceas de spargere a noptii... Asculta toamna din el... De-a lungul acestei îndelungate nopti a sufletului, neluminată decât de tăișul unei necurmate interogări lăuntrice, simti cum alunecă într-un somn lung... lung, cu vise... Se făcea, că era într-un loc necunoscut, cu un peisaj abrupt cu multă verdeață... o apă mare, învolburată, cobora din munți vijelioasă printre stânci. Iorgu trebuia să treacă de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
șoaptă: - Domnul nu dorește să se plimbe la braț cu o doamnă? - Cum?! O, desigur! Cu reală plăcere, scumpă doamnă! Iartă-mă, te rog!... Eu trebuia să am inițiativa..., încercă el să se justifice, oferindu-i brațul cu mare bucurie lăuntrică. O „doamnă” ai zis, iar eu am repetat? Tu nu arăți chiar așa. Arăți ca o domnișoară... - De douăzeci de ani sau mai mică? - Ei, nici chiar așa! Dar să știi... De fapt cred că asta este vârsta ta și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Dacă te-ai plictisit, du-te și te leagănă! Într-altă zi, Felix găsi pe Titi așezat pe o bancă, cu o mână în dreptul inimii și aplecat cu bustul peste pântece, ca și când ar fi fost chinuit de o mare durere lăuntrică. Fața îi era tânguitoare, iar Aglae și Aurica ședeau îngrijorate în juru-i, îmbărbătîndu-l: - Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde ți-a maivenit și asta? - Așa spui dumneata, se căina Titi, dar eu știu că sufăr de inimă. Uite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dovedească la tot pasul că știe să conserve sănătatea odraslei. Fiul, la rîndu-i, în schimbul unei îngrijiri permanente din partea mamei, nu trebuia să iasă de sub tutela ei. În fond, Aglae nu era supărată că Titi s-a însurat (în conștiința ei lăuntrică era chiar satisfăcută), ci fiindcă i se răpise prilejul de a-i oferi ea o soție lui Titi sau măcar consimță-mîntul. Ana se dovedi plină de tact. Adusă la braț de Stănică, sărută mâna Aglaei, pe aceea a lui Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se ridică în picioare și, mergând la scaunul Otiliei, îngenunche și o cuprinse în brațe cu scaun cu tot, punîndu-și obrazul lângă genunchii fetei. Otilia râse amuzată, nu însă atât încît să nu lase a i se vedea o emoție lăuntrică. - Otilia, zise Felix, aprins, ești întîia fată pe care o cu-nosc și pe care o iubesc. - Sunt întîia cucerire, comentă Otilia. Pe când a doua? - Nu râde, Otilia, ești întîia și cea din urmă. Nu-mi maiplace nici o fată, sunt la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aruncă. Stănică îl prinse din zbor. - Am sufletul ușurat, încheie el, ieșind pe ușă. Azi amfăcut o faptă bună! În acea seară, Georgeta pretinse ca Felix să rămână la ea. Rămase, dar satisfacția bărbătească îi fu alterată de un sentiment lăuntric că a devenit o secătură. În pat, Georgeta îl stimulă mereu să vorbească despre el. Voia să știe intențiile lui, planurile de viitor. Aceste întrebări, cam asemănătoare cu acele ale Otiliei, îi aduse aminte că trădează o imagine scumpă. Încercă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de o conjurație a favorii. Otilia îi păstra un gând de departe și el avea voluptatea de a o iubi, Georgeta îi dădea cu mari gingășii ceea ce era în puterea ei. Era însă nemulțumit de el însuși, de această luptă lăuntrică între impulsurile momentane și nevoia congenitală de a-și face un program în viață. Dacă se va duce mereu la Georgeta, va fi un profitor, lipsit de orice capacitate de asceză în numele unei iubiri mai pure, dacă nu se va
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din cap, agasată: - Așteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să măcoste o groază de parale! Weissmann o examină pe furiș și se putea ghici uimirea lui față de o astfel de nesimțire. Prudent și politicos din fire, nu-și trădă sentimentul lăuntric și medită repede asupra mijloacelor oportune pentru a scoate pe bătrân din casă. - Domnule profesor, zise el foarte ceremonios, doamnele au glumit, fără îndoială, sau e la mijloc o eroare. Eu nu sunt doctor și n-am venit să vă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
realitate fusese, precum știa și Felix, altfel). Astea sunt intelectuale! Rușine! Nu-i vorbă, intelectuală este și Otilia, dar ce fată, ce G. Călinescu gingășie! Eu, când tot glumesc că o iei pe Otilia, în fond îmi trădez o dorință lăuntrică: s-o iei odată cu adevărat. Da, domnule, dumneata ești tânărul curat la suflet, și ea e un crin. Luați-vă și fiți fericiți! Felix scăpă cu greu de Stănică. Acesta trecu și la Aglae, și denatură lucrurile după metoda lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este greu de spus, întrucît lui Stănică îi lipsea expresia mai analitică a sentimentelor. Din purtările lui nu se puteau desprinde decât emoții și o concepție. De bună seamă că atunci când se căsătorise cu Olimpia fusese emoționat. Încercase în mândria lăuntrică de-a face un gest necugetat, romantic, în dauna intereselor lui. Nu mersese până la căsătorie, fiindcă, își zisese că, după atâta sacrificiu, se cădea să judece matur și să apere existența "fiului său și a mamei fiului său". A urmat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar, neîntîlnind nici un fir de păr, respiră ușurat, ca și când ar fi fost scăpat de moarte. Stănică nu stătu mult pe poziția de esprit fort și trecu la extrema opusă, când fu singur cu bătrânul. Era limpede că, inconștient, trădîndu-și preocupări lăuntrice, ori intenționat căuta să-i vorbească bătrânului numai de moarte. - Iubite moșule, are și religia rostul ei, că doar n-ar fi luptatpentru ea atâția oameni superiori. Deunăzi am vorbit și eu așa, ca să-i fac sânge rău soacră-mei, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă sufletul meu e vacant, fiindcă n-am iubit pe nimeni". Teoria dragostei făcută de Aglae Tulea este a unei ariviste: "Dragoste! Fleacuri! Pe vremea noastră nu mai era asta. După nuntă vine și dragostea". Aceasta explică și împietrirea sa lăuntrică. Aurica este obsedată de problema dragostei, ca fiind singurul mijloc de a se realiza. Ea n-are o profesie, un rol social, vegetează și exprimă soarta tragică a fetei bătrâne într-o situație precară. Dacă n-ai noroc, degeaba. Poți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]