11,415 matches
-
păgân bulgar de la Marea Neagră păstra, la început, o alcătuire primitivă, pur militară și "gata de pradă" (Iorga). Bulgarii se așează acum, la începutul secolului al VIII-lea, în părțile de sud ale Dobrogei, din zona Cavarnei, iar organizarea este în lagăr, cea veche asiatică, strict turanică. S-a exagerat enorm, consideră Iorga, în privința hotarelor unui stat a cărui existență însăși n-a fost dovedită-chiar și istoricul englez Bury credea că statul bulgar a lui "Isperich și Krum", cel din secolele VII-IX
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământ de la Dunăre până la Marea Neagră. În locul așezării bulgarilor, el a construit "cetatea Plisca", după cum aflăm din cronica apocrifă bogomilică. La rândul ei, cronică bizantină consemnează: "Când împăratul Constantin IV Pogonatul află că un popor necurat (barbar) s-a așezat în lagăr (tabără) dincoace de Dunăre, în Onglos, și pradă regiunile dunărene, părțile stăpânite de creștini, el atacă lagărul cel întărit".7 Din textul cronicii rezultă că pe atunci-a doua jumătate a secolului al VII-lea-Dobrogea nu era locuită atât de slavi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apocrifă bogomilică. La rândul ei, cronică bizantină consemnează: "Când împăratul Constantin IV Pogonatul află că un popor necurat (barbar) s-a așezat în lagăr (tabără) dincoace de Dunăre, în Onglos, și pradă regiunile dunărene, părțile stăpânite de creștini, el atacă lagărul cel întărit".7 Din textul cronicii rezultă că pe atunci-a doua jumătate a secolului al VII-lea-Dobrogea nu era locuită atât de slavi (păgâni) cât de creștini, latini și greci, urmașii coloniștilor din Pont. După respingerea oștilor bizantine, Asparuch și-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
caracter popular. Dar aceasta nu s-a putut înfăptui în partea de sud a Dunării, veșnic tulburată și trecută oficial la supremația grecității bizantine, ci într-o lume închisă, de sine stătătoare, sub nominala suveranitate a triburilor barbare, trăind în lagăr (tabără) sau în hordă, ale noilor stăpâni-prin urmare pe malul stâng al fluviului. Numai malul stâng, nordul Dunării, pe care nu se putea face colonizări, provincia Dacia fiind oficial părăsită, putea îndeplini această funcție, începând din secolul al V-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la apărarea în instanță a unor comuniști, la însoțirea lui H. Barbusse în vizita sa „de documentare” și la participarea la un congres internațional al „muncitorilor din învățământ”, activitatea politică a lui C. nu prea justifica închiderea în 1940-1941 în lagărele de la Miercurea Ciuc, Caracal și Târgu Jiu. După august 1944, este numit inspector general în Ministerul Învățământului și în alte comitete și comisii. I se tipăresc un nou volum de versuri - Lauda vieții (1945) și două conferințe, apoi, în 1949, devine
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
zi în care, absolvind ca șef de promoție facultatea, este repartizat într-un sat din nordul Moldovei. Obținând viza C. pleacă, în iulie 1972, în Italia, unde, la încheierea bursei, va cere azil politic. Trecerea, vreme de opt luni, prin lagărul pentru refugiați de la Trieste și Latina (lângă Roma) îl va marca profund. Va încerca să se sinucidă în 1973, la starea de depresie contribuind și veștile proaste sosite din țară: fusese condamnat în contumacie la șase ani de închisoare pentru
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
discuția privind modul în care sunt tratați stakeholderii neprivilegiați, în special cei externi, a căpătat amploare și a devenit o mișcare cu caracter social în anii ’60. Ea s-a manifestat în SUA și apoi în celelalte țări democratice. Țările lagărului socialist, între care și România, aveau o viziune complet diferită asupra responsabilității în economie și, în consecință, discuția subiectului responsabilității era superfluă. Președintele american J.F. Kennedy proclamă la 15 martie 19621 (ziua de 15 martie a devenit ulterior Ziua Mondială
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
atrag numeroase procese. După campania furibundă împotriva Puterilor Centrale, C. se află în 1917 la Petrograd, ca redactor al foii „L’Entente”. Martor al revoluției bolșevice, convins de justețea ei, va reveni în țară, unde este reținut câteva luni în lagărul de la Negrești. După eliberare, scoate periodicele „Omul liber”, „Chemarea”, „Chemarea roșie”, „Clopotul”, iar din 1923, din nou, „Facla”. Fiind deputat din 1920, nu are de suferit în urma afilierii Partidului Comunist la Internaționala a III-a, dar în 1923 este condamnat
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
reportaje, critică, pamflete, la ziare și reviste de stânga: „Cuvântul liber”, „Azi”, „Reporter”, „Lumea românească” ș.a. După 1944 este redactor la „România liberă”, la Radio București (unde produce „reportaje dramatice”, evocări ale unor „momente de luptă” din anii ilegalității: Doftana, Lagărul de la Târgu Jiu etc.), redactor-șef (din 1949-1979) al revistei satirice „Urzica”, în fine, la Teatrul Național, secretar literar (1947-1953) și director artistic (1958-1961). Debutase ca poet de avangardă cu volumul Poeme cu orbi (1933) și va publica după 1944
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
1958, București), prozatoare. Este fiica Danei Lovinescu (n. Crivetz) și a actorului Radu Beligan. A absolvit secția de regie film (promoția 1981) a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În 1982 părăsește România și, după șapte luni de lagăr în Germania, emigrează în Australia. Lucrează ca regizor și scenarist la Melbourne, predă la Australian Film, Television and Radio din Sydney. A publicat în „Vatra”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Arc”. O relație oarecum paradoxală face ca abia cea de-a doua
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
de B., romanul Scrisori către Monalisa (1999), să atragă atenția asupra calităților autoarei de proze scurte din volumul Încă un minut cu Monica Vitti (1998). Dacă romanul, în montura, situațiile și chiar cazuistica lui, este ceva obișnuit, în linia literaturii lagărelor cu emigranți (aici, Asylbeweber-i la finele anilor ’80), în schimb prozele scurte compun o atmosferă încărcată de mister psihologic, cu fibre de halucinație și cu acel amestec „simbolist” de glacialitate și incandescență, de voyeurism și morbideță estetizantă. În Scrisori către
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
dar orientat spre dreapta - „Universul”. După război, în 1945, este exclus din rândul ziariștilor și i se interzice să mai publice. Între timp fusese radiat și din Societatea Scriitorilor Români, al cărei membru devenise din iulie 1921. A murit în lagărul de la Ghencea. Potrivit propriilor mărturisiri, B. ar fi început să publice în gazeta „Adevărul” din București, încă de pe când era elev de liceu în Bitolia, prin 1890 sau 1891, sub un pseudonim. Între 1901 și 1902 colaborează la revista „Frățilia
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
S. Mehedinți, ținându-și primul curs de etnologie la Universitatea din București. Între 1940 și 1944, este director-adjunct la Direcția Presei, apoi director în Ministerul de Externe (1944-1947). Între anii 1949 și 1954, cu unele intervale de libertate, trece prin lagărele și închisorile comuniste din Târgu Jiu, Brașov, Peninsulă, Poarta Albă, Capul Midia, după care are domiciliu forțat în Bărăgan. În 1954 este condamnat de Tribunalul Militar București la zece ani temniță grea, sub acuzația de a fi fost „filosof extremist
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
naționalitate rusă”... Și cele două ființe atât de diferite și atât de apropiate prin tinerețea lor mutilată s-au întâlnit. Și ne-am născut noi, sora mea și cu mine, iar viața a continuat, în ciuda războaielor, a satelor arse, a lagărelor. Da, dacă plângeam, o făceam în fața resemnării lor tăcute. Nu purtau pică nimănui, nu cereau despăgubiri. Trăiau și încercau să ne facă fericiți. Tatăl meu își petrecuse toată viața străbătând spațiile nemărginite dintre Volga și Ural, montând cu brigada lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ucigașă din primele zile de război. Mătușa știa cine era vinovat de începutul acela catastrofal și o spunea cui voia s-o asculte. Tatăl celor doi copii ai ei, cu care nu se căsătorise niciodată, petrecuse opt ani într-un lagăr. „Din cauza limbii lui prea ascuțite”, spunea ea. Nu, „stalinismul” ei consta mai ales în felul ei de a vorbi, de a se îmbrăca, de a privi în ochii celorlalți ca și cum ar fi fost tot în plin război, ca și cum radioul ar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se temeau de nimic. Vorbeau despre toate cu o libertate agresivă și disperată. Bărbatul bea mult, dar ochii îi rămâneau limpezi și strângea doar din fălci din ce în ce mai tare, parcă pentru a rosti din când în când vreo înjurătură urâtă din lagăr. El m-a făcut să beau primul meu pahar de votcă. Și, datorită lui, mi-am putut imagina Rusia nevăzută - continentul acesta încercuit cu sârmă ghimpată și cu miradoare. În țara aceasta interzisă, cuvintele cele mai simple căpătau o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căpătau o semnificație de temut, ardeau gâtul ca și „amăruia” pe care o beam dintr-un pahar gros cu fațete. Într-o zi, a vorbit despre un lac mic, în plină taiga, înghețat unsprezece luni din douăsprezece. Din ordinul comandantului lagărului fundul lui se transformase în cimitir: era mai simplu decât să sapi în pământul înghețat. Prizonierii mureau cu zecile... - Toamna, ne-am dus acolo într-o zi, aveam vreo zece sau cincisprezece cadavre de mătrășit în apă. Am găsit o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-un cabinet medical strâmt, sub o lumină albă, nemiloasă; unul dintre ei, dintr-o dată, se îndoaie, atinge dușumeaua, aproape la picioarele celuilalt și rămâne așa o clipă, așteptând parcă, încuviințarea lui. Ieșind în stradă, mi-au venit în minte lagărele în care, prin teste fizice asemănătoare, se triau prizonierii. Dar gândul acesta, mai mult decât exagerat, nu explica indispoziția mea. Ci, mai degrabă, zelul cu care îndeplinisem comanda. L-am regăsit, răsfoind paginile dosarului meu. Am văzut că peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Stalin, care ne răscoleau când eram tineri și a căror durere se tocise de atunci. Femeia aceea, fiica unui chiabur, cunoscuse încă de copil exilul în mlaștinile Siberiei occidentale. Apoi, după război, acuzată de „propagandă anti-colhoznică”, se pomenise într-un lagăr. Parcurgeam paginile acelea ca pe ale unei cărți știute pe de rost. Lagărul, cedrii pe care îi doborau prizonierii, cufundându-se în zăpadă până la brâu, cruzimea zilnică, banală a gardienilor, bolile, moartea. Și dragostea cu sila, sub amenințarea unei arme
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de atunci. Femeia aceea, fiica unui chiabur, cunoscuse încă de copil exilul în mlaștinile Siberiei occidentale. Apoi, după război, acuzată de „propagandă anti-colhoznică”, se pomenise într-un lagăr. Parcurgeam paginile acelea ca pe ale unei cărți știute pe de rost. Lagărul, cedrii pe care îi doborau prizonierii, cufundându-se în zăpadă până la brâu, cruzimea zilnică, banală a gardienilor, bolile, moartea. Și dragostea cu sila, sub amenințarea unei arme sau a unei norme de lucru inumane, și dragostea cumpărată cu o sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bolile, moartea. Și dragostea cu sila, sub amenințarea unei arme sau a unei norme de lucru inumane, și dragostea cumpărată cu o sticlă de alcool... Copilul adus pe lume de femeia aceea executa pedeapsa mamei, așa era legea. În acel „lagăr de femei”, exista o baracă aparte, prevăzută pentru nașterile acelea. Femeia murise, călcată de un tractor, cu câteva luni înainte de amistia dezghețului. Copilul urma să împlinească doi ani și jumătate... Ploaia m-a alungat de pe bancă. Am ascuns scrisoarea Charlottei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlottei. Îmi imaginasem, de-a lungul mai multor săptămâni, privirea ei ațintită asupra priveliștii aceleia... Seara, mai mult ca să am conștiința împăcată, m-am hotărât să citesc până la capăt paginile Charlottei. Iarăși am dat de femeia închisă, de atrocitățile din lagăr și de copilul care adusese în lumea aceea aspră și murdară câteva clipe senine... Charlotte scria că reușise să obțină aprobarea de a merge la spitalul în care agoniza femeia aceea... Deodată, pagina pe care o țineam în mână s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea să piară într-o iarnă siberiană care dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam cu mama pe teritoriul „lagărului de femei”... Era prima mea amintire din copilărie. Două zile mai târziu, am părăsit apartamentul acela. Proprietarul venise în ajun și căzusem la învoială: îi lăsasem toate mobilele și obiectele vechi pe care le adunasem de câteva luni... Am dormit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la fotografia femeii în pufoaică. De-acum înțelegeam ce dădea trăsăturilor ei o asemănare îndepărtată cu personajele din albumele familiei mele adoptive. Era un zâmbet ușor, ivit grație formulei magice a Charlottei - „petite pomme”! Da, femeia fotografiată lângă gardul unui lagăr rostise cu siguranță, în sinea ei, silabele acelea enigmatice... Mă opream o secundă, îi priveam ochii. „Va trebui să mă obișnuiesc cu ideea că femeia aceasta, mai tânără decât mine, este mama mea”, îmi spuneam eu atunci. Puneam fotografia la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însoțit de modificări somatice ireversibile. Cercetarea stresului s-a concentrat inițial în jurul studiilor asupra efectului situațiilor extreme de stres, care pun puternic la încercare capacitatea de adaptare a tuturor oamenilor. Putem exemplifica o astfel de situație extremă analizând închiderea în lagărele de concentrare sau ruperea prin separare definitivă a copiilor mici de mamele lor. Studiile pe loturi mari au arătat de asemenea că schimbările obiceiurilor de viață conduc în mod sigur la creșterea sensibilității la boală. O cercetare a evenimentelor vieții
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]