13,725 matches
-
rog, vino în stânga mea. Domnul Arbuthnot, la dreapta. Mabel va sta lângă Chandra. Apoi, domnul Shivpuri, da, este bine așa. Domnișoara Garnier între domnul Shivpuri și domnul Arbuthnot. Mabel, draga mea, vrei să stingi lumina? Fata se întoarce să stinge lampa de pe dulapul de alături, flacăra pâlpâie și moare în interiorul globului de sticlă, lăsând încăperea în întuneric. Cineva tușește. Domnișoara Garnier chicotește nervos. Pentru început, vă cer să vă împreunați mâinile. Vă rog să le întindeți pe masă, cu palmele desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a-l scăpa de Oxford. Dar este o problemă să le organizeze, așa că deleagă altcuiva această sarcină. Jonathan va face totul pentru aranjarea călătoriei, va procura echipamentul și proviziile. Profesorul îl trimite la Walters&Co pe Turl, unde negociază prețul lămpilor pentru situații climatice speciale cum ar fi uraganele, al coșurilor de pai și al chiuvetelor pliante, marca X. Cumpără paturi de campanie din pânză verde și lighene de alamă, topoare și scaune de voiaj, săpun, tacâmuri, cuțite cu teacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și în orice moment toatp fața i-ar putea aluneca în el. Gittens, care a făcut războiul la biroul său de la Oxford, capătă un aer camaraderesc. — Unde ați servit? îl întreabă. — În Franța. Artileria grea. Gregg pătrunde în dreptul flăcării de la lampa cu gaz și Jonathan îi vede ochii; sunt ai unui om calculat, care știe să bată la o anumită distanță, să stabilească raza de acțiune, obișnuit să calibreze cu precizie mâinile și gurile, în funcție de locul în care va cădea glonțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din strada Robert de Flers. Nu știi ce bucurie, ce efer vescență ne cuprinsese pe noi, fetițele, să aducem în locul unde ne întâlneam cărți, discuri cu cântecele romantice ale lui Charles Trenet! Mobilasem încăperea cu o măsuță șchioapă, cu o lampă fără abajur, cu niște fotolii zdren țuite, luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
privirea muri toare e mărginită, dar ți le poți imagina, dincolo de contur. Am pictat dorul de Dumnezeu. Jucării Se făcuse târziu. Auriul salonului în care ședeam de vorbă se ștergea pe încetul, înghițit de umbre. Cum Ioana nu aprinsese încă lămpile, camera își pierdea tot mai mult conturul, împingându-ne în vag. De la o clipă la alta, canapeaua pe care stăteam se transforma într-o plută, dis pă rând cu noi în largul înnoptării. — Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Lama zice că mo dul lui cel mai bun de a-și petrece timpul e să râdă. Ce bine de el! — Ar trebui să aprinzi lumina, i-am sugerat Ioanei, căci glasul ei în întunericul crescând suna din ce în ce mai departe. Razele lămpii, trezite din beznă, ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cină și-n gusturi avide palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi de hârtie, trunghiuri perfecte valsează atunci, acum și acolo, șiraguri de ciocolată și melci în costume de polo. Agude albastre inundă oglinzi născute să-nchege arome de scorțișoară în ceașca cu margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ceea ce-i privește pe bărbați ca ființe. Trebuie să ajungi să înțelegi de ce „trandafirii din grădina proprie nu miros la fel de frumos ca trandafirii din sălbăticie“. — Continuați, doamnă, vă rog, îi zic. — Ești o fată drăguță, da, însă atunci când se stinge lampa, o fată frumoasă sau o urâțenie de fată nu constituie nici o diferență pentru un bărbat. De-a lungul anilor am văzut foarte mulți bărbați lăsându-și nevestele frumoase pentru concubine urâte, iar apoi lăsându-și concubinele pentru prostituate și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pot imagina purtându-mă ca o proastă în mod intenționat. Îi spun: Nu-mi stă în fire. Fă în așa fel încât să-ți stea! Patroana mă fixează cu ochii larg deschiși. Pielea ei pare mult mai albă în lumina lămpii, apoi devine palidă, aproape vineție. — Vă mulțumesc, doamnă, îi spun. Scoțând acul de păr din buzunarul interior, îl șterge cu mâneca: — Vorbim despre supraviețuire. Cum ziceam, vreau să merit acul tău de păr. — A fost o lecție bună. La revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
perle pisate. Totuși, dacă cineva s-ar uita mai îndeaproape, ar mai putea zări încă umflăturile. În dreapta capului Majestății Sale se află o tavă cu un castron de ceramică aurită. El conține ultima ei masă pământească - orez. În stânga, e o lampă mare cu ulei care arde „lumina veșnică“. Mă duc cu Nuharoo și celelalte soții ale împăratului Hsien Feng să ne luăm rămas-bun de la trupul Marii Împărătese. Toate suntem îmbrăcate în rochii din mătase albă. Nuharoo este machiată, dar fără punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
v-o ofere dumneavoastră. A fost, desigur, sugestia mea. Îi spun lui An-te-hai că trebuie să vorbesc cu Chow Tee. A doua zi, în urma sforilor trase de An-te-hai, Chow Tee vine să mă vadă, sub pretextul de a împrumuta o lampă. Are în jur de douăzeci de ani și pare simplu și umil. Roba sa din bumbac e albă. N-am mai văzut niciodată o față tânără cu atât de multe riduri. Originea și trecutul lui sunt similare cu ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
n-a fost nevoie să se bată pentru cele două posturi: i-au fost oferite. Ca director de cămin, avea în custodie fonduri incontrolabile, acelea din care, cum am zis, se cumpărau mături și cîrpe de praf, gaz, sticle de lampă și chiar cărți pentru bibliotecă, capitol pe care Fărocoastă îl menționa pe listă mai în coadă. La vremea potrivită, în școală Costică s-a dat drept „clasa muncitoare”. Deveni astfel secretar O.B., așa că, în fața sa, nici chiar directoarea nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Păream o turmă mînată de-un văcar. Cel dintîi consiliu s-a desfășurat în obscuritatea abia deslușită în seara timpurie a unei săli de clasă. Asfințitul intra prin ferestre, profilînd siluetele din bănci. Pe un teanc de manuale, la catedră, lampa zugrăvea pe perete, uriașe, două umbre: cea spătoasă a directoarei și cea costelivă a lui Costică. Cu toată reciproca dușmănie, în prezidiu cei doi constituiau o alianță de temut. Obișnuit, după ce ajunsesem la propriile mele convingeri, să fiu sincer, dădeam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind isteric. M-am dus să mă culc. În lampă gazul se terminase, așa că am aprins lumînarea; mă lungii cu mîinile sub cap pe pat. Gras, un șoricel apăru de sub dulap. Ridicîndu-se în două lăbuțe, cu ochișori ca de neghină cercetă atent odaia. „Iată un ins fără probleme” mi-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nivel Înalt, statul comunist Începuse, la vreo zece ani după ce anunțase cu mândrie electrificarea țării, să facă economie de energie, că prea se Învățase poporeanul cu binele. Tatapopii a prins mișcarea și a făcut avere din comerțul cu sticle de lampă, fitil, gaz, felinare, lumânări. Nu s-a mulțumit cu atât. Toamna, mai ales, după ce fierbea mustul, oamenii se apucau de făcut nunți. Corturile, farfuriile, tacâmurile, paharele, mesele, băncuțele lungi și Înguste, betelile de hârtie colorată și câte mai erau trebuincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dracu’ mai știe pe ce porcărie dulceagă. Afacerea cu ouăle era găinărie, dar aducea profit: tot ce Însemna mâncare, pe vremurile alea, era sfânt pentru orășeni. Specula se impunea de la sine: nu mai vindea pe bani detergenți ori gaz de lampă, ci pe ouă, pe care le socotea la un leu bucata. Când strângea destule, Își lua cu el câteva rubedenii și se pornea la Piața Mare din oraș. În vreme ce el vindea ouăle de țară cu cinci lei bucata la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-al ei pe care urma să-l moștenească și pe care Îl Îngrijea mai mult de gura lumii. Dordonea ar fi dormit și-ntr-un cavou, la cât era de obosit și oarecum beat. Mătrăguna, Înainte să sufle-n lampă, a avut grijă să-i dea de lucru: „Dacă-l vezi că moare” - și arătase spre bătrân - „aprinde-i și mata lumânarea asta. Ai chibritul colea”. Hristu, pe vremea aia neînsurat, dar și după, era asuprit de maică-sa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
praful până pe frunzele pomilor. Alde Căloi nu aveau difuzoare pe vremea aia; chiar dacă le-ar fi avut, nu le-ar fi putut folosi: În satul nostru Încă nu fusese adusă electricitatea. Când s-a lăsat noaptea, au aprins felinare și lămpi. Ginerică era din ce În ce mai emoționat, iar boala de care suferea Îl Îmboldea cu necruțare și mișelie. Nu l-a văzut nimeni când a băut primul pahar. După care nici el n-a văzut ori nu și-a amintit mare lucru. Poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înălțarea cortului și așezarea taberei În larga curte ce și azi există - a fost făcut țăndări de roțile cele negre și fără milă. În crunta lor rostogolire au băgat În țărână sarea și gazul, piperul, dafinul, legătura de pelin amar, lampa, oglinda, săpunul de casă pus În pod la uscat, nucile și grâul pentru colivă, neprețuitele mele cărți, căpisterea-n care mama plămădește pâinea și colacii, briciul ce sta cuminte Într-un cui În grindă, castronașul pentru bărbierit, clanțele, broaștele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
incredibil de gingașe și catifelate, chiar și atunci când se Întăreau. Pe o noptieră zăcea un ecuson de plastic pe care scria că era subingineră Într-o secție de (ha!) strungărie a unei fabrici de avioane. Pe cealaltă noptieră, lângă o lampă cu globul de sticlă crăpat și cam prăfuit, odihnea un rățoi-marinar din cauciuc. Pe târtiță, o mână poetică a unui fost amorez Înșirase cu pixul câteva versuri tâmpite, dar care cumva te mișcau, dacă ai fi fost pe deplin convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe acel chip, borcănașele și tuburile cu pomezi alinătoare, pântecul moale, viu, cald, aspirina cu miros acru și de farmacie, așteptarea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țara se afla încă în stare de război civil, puteau fi văzuți oameni admirând prunii înfloriți, iar, printre petalele care se scuturau, răsunau cântecele privighetorilor. Primăvara aceea se arăta plăcută, dar abia începuse Luna a Doua. La căderea serii, când lămpile începeau să licărească rece, pe Hanbei îl apuca, din nou, tusea. În timpul nopții, Oyu trebuia să se ridice de mai multe ori pentru a-i masa spatele. În apropiere erau și alți vasali, dar Hanbei nu voia să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acum era un samurai tânăr și frumos. După ce Kumataro scoase găleata și turnă apa în cea pe care o luase de la Oyu, ceilalți doi își spălară noroiul de pe mâini și picioare și sângele de pe mâneci. Hanbei îi spuse să aprindă lampa în mica odaie de oaspeți, puse niște cărbuni aprinși în arzător și așternu perne pentru musafiri, deși era noaptea târziu. Când Hanbei îi spuse că unul dintre însoțitorii lui Kumataro era, probabil, Kuroda Kanbei, Oyu nu-și putu ascunde surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l vadă pe tatăl meu, spuse cu eleganță Shojumaru și, luând o lance care părea mult prea mare pentru el, se repezi spre poalele colinelor. Hideyoshi porni în direcția opusă, mărind, treptat, pasul. Dintr-o colibă, se revărsa lumina unei lămpi. Era cea în care locuia Takenaka Hanbei și, chiar în acel moment, acoperișul începu să strălucească palid, în lumina lunii. Medicul pe care-l trimisese Hideyoshi era lângă pat, împreună cu vasalii lui Hanbei. Coliba era abia înjghebată dintr-un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]