6,066 matches
-
dați-mi voie - (...) precum la 21, dați-mi voie (...) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea și la 84 și la 94, și ețetera, întru cât ne privește... pentru ca să dăm exemplu chiar surorilor noastre de ginte latină însă! Dați-mi voie! Termin îndată! Mai am două vorbe de zis. Iată opinia mea. Din două una, dați mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ordinea limbajului". Explorări în lumea latină de odinioară sau în cea neolatină de azi au întreprins între alții D. Fernandez, Ph. Levillain, M.A. Ladero Quesada, F. Mauro, M. Rivosecchi, Ph. Rossillon, A. Houaiss, M. Kane, în textele din Civilisation latine, texte ce conțin nu doar constatări erudite, ci deopotrivă căutări anxioase, interogații. După atâtea studii de mare interes pe această temă (R. Abelio, John Bowlw, Altiero Spinelli, M. Richonnier etc.) noile eseuri strânse laolaltă de G. Duby invită stăruitor la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Milos era cel care ducea apă ocupanților mașinii 3, în film, Milos și Dila supraveghează felul în care locuitorii cimitirului, de data aceasta vizibili spectatorilor, isi beau cafeaua. Denumirea eau-de-vie100 își are originile în aqua vitae, construcție lingvistică provenind din latină alchimiștilor. Așadar, o băutură a vieții, sinteză a apei și a focului, simbol al energiei vitale izvorâte din cele două elemente opuse. Mai mult chiar, eau-de-vie conține în sine masculinul și femininul, primul element fiind simbolizat de foc, iar al
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
încă o premieră: Arrabal semnează, pentru prima dată, regia unui spectacol. Așadar, pentru Arrabal, perioada petrecută în Statele Unite ale Americii a fost una de descoperire a valențelor personale rămase până atunci în stare latentă. 97 Eau-de-vie (aqua vitae) provine din latină secolului al XIV-lea, latină alchimiei. "eau-de-vie [odvi] n.f. Liqueur alcoolique extraite par distillation du jus fermenté de fruits, de plantes ou de grains. L'armagnac, le cognac, le rhum, le whisky șont des eaux-de-vie. Lat. alchim. aqua vitae ; XIVe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
prezența lui Nicanor Parra, la sediul Facultății de Filosofie și Educație a Universității din Santiago de Chile, 1962, text consultat în Wikipedia. OLIVEIRA-CÉSAR,M., El exilio argentino en Francia, în "Leș Cahiers ALHIM", 2001, n. 1 (Groupe de recherche Amérique Latine Histoire et Mémoire (ALHIM ) de l'Université de Paris). PAZ, O., Traducción: literatura y literalidad. Barcelona: Tusquets Editores, 1971. PERALES CONTRERAS, J., Paz y Neruda: Historia de una amistad, Revista Américas (Organización de los Estados Americanos), iulie 2008. PIZARRO, A
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ed. Valdemar, Madrid, 2005. SÂN JUAN DE LA CRUZ, Poesía, Edición de Domingo Ynduráin, Ed. Cátedra, Letras Hispánicas, Madrid, 2006. SÁNCHEZ LÓPEZ, P.F., Historia de un Contacto Cultural: el Impulso Modernizador de la Literatura Latino-americană Sobre la Espanola en el Franquismo. América Latină: Giro Óptico, Puebla, México, Sec. Cultură, 2006. SĂLAȘ, H., Le tango, traduit de l'espagnol par Annie Morvan, preface d'Ernesto Sábato, Ed. Actes Sud, Arles, France, 1989. UNAMUNO, M. DE, Del sentimiento trágico de la vida, prólogo de Fernando Savater
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
115 (aluzie la Misterele Parsisului). 12 Sylvia Molloy, Historia de la Literatura hispanoamericana, Ed. El Siglo XX, 1972, vol. 2, p. 465. 13 María Oliveira-Cézar, El exilio argentino en Francia, în "Leș Cahiers ALHIM," 2001, n. 1 (Groupe de recherche Amérique Latine Histoire et Mémoire ALHIM de l'Université de Paris). 14 Darío Copi este pseudonimul pentru Raúl Taborda, autor de opere de teatru argentinian, care se instalează la Paris în 1962. 15 Autorul face referire la tangoul "Anclao en París" ("Ancorat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ziarist chilian. Referință este din ziarul "El Mundo", Madrid, 4 iulie 2001, din articolul José Donoso escritor. 28 Pablo Felipe Sánchez López, Historia de un Contacto Cultural: el Impulso Modernizador de la Literatura Latino-americană Sobre la Española en el Franquismo. América Latină: Giro Óptico. Puebla, México, Sec. Cultură, 2006, pp. 549-565. 29 La literatura latino-americană como proceso, coord. Ana Pizarro, Buenos Aires, Bibliotecas Universitarias, Centro Editor de América Latină, 1985, p. 36. 30 Paul Alexandru Georgescu, Valori hispanice în perspectiva românească, Ed. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Quasten, Patrologia, vol. II, I padri greci (secoli IV-V), (dal Concilio di Nicea a quello di Calcedonia), Traduzione italiana del Dr. Nello Beghin, Edizione 1980, Marietti, p. 434. footnote>. Vorbea greaca, dar avea dulcele accent din Antiohia. Nu vorbea latina, o limbă din ce în ce mai puțin utilizată și pe care o pierdeau din vedere cea mai mare parte din Sfinții Părinți ai Bisericii greci. Sfântul Ioan abordează predica în plinătatea vârstei: se apropia atunci de 40 de ani. Avea deja în spate
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
de viu pe oricine ar fi vrut să-i clintească stăpânei fie și un fir de păr. Doamna le-a dat gărzilor sale dragi și feroce nume fermecătoare. Se numeau Nif-nif, Naf-naf și Nuf-nuf, ca în poveste. Contesa cunoștea engleza, latina și greaca, așa că a hotărât să-și îmbogățească vasta cultură analizând atent porcul, victimă a atâtor prejudecăți. E lucru știut: porcul e murdar ("murdar ca un porc"), are un caracter urât ("a se purta ca un porc") și n-are
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
roșu, care mergea pe nisip, între niște blocuri de piatră), ne-am oprit, ne-am dat jos din mașină, iar el a privit-o câteva secunde, cu ochiul liber, și mi-a spus imediat denumirea ei în franceză și în latină. Era un Calao de pământ (bucorvus). Atunci am aflat că pasărea Calao comună, masculul, obișnuiește să-și țină femela prizonieră, cimentând trunchiul copacului în care aceasta alege să-și clocească ouăle. Nu pentru că ar fi o mamă rea; o închide
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a fi un grai, ci un fel de gângurit fără noimă. După Lévi-Strauss (Rasă și Istorie), cuvântul "barbar" trimite, din punct de vedere etimologic, la ciripitul nelămurit al păsărilor. Fie el egiptean sau hun, cel care nu vorbește greaca sau latina nu deține logosul (discursul limbaj și rațiune totodată) și nu aparține, deci, umanității. Dacă romanii îi considerau pe huni a fi "animale cu două picioare", aceasta se datora limbii lor "păsărești". Mai târziu, termenul barbar a fost înlocuit cu sălbatic
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
-o aproape întreaga viață. Roland Mousnier, afirma în lucrarea sa The Institutions of France under the Absolute Monarchy 1598 1789, că mulți dintre contemporanii regelui susțineau că Ludovic al XIV-lea nu era educat cum se cuvine. A învățat puțină Latină din gramatica Port-Royal Nouvelle méthode pour apprendre facilement et en peu de temps la langue latine. A scris compuneri în limba latină, iar una dintre aceste compoziții, corectată chair de mâna regelui, există astăzi înregistrată ca manuscrisul nr 3858 în
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Absolute Monarchy 1598 1789, că mulți dintre contemporanii regelui susțineau că Ludovic al XIV-lea nu era educat cum se cuvine. A învățat puțină Latină din gramatica Port-Royal Nouvelle méthode pour apprendre facilement et en peu de temps la langue latine. A scris compuneri în limba latină, iar una dintre aceste compoziții, corectată chair de mâna regelui, există astăzi înregistrată ca manuscrisul nr 3858 în Cabinetul Manuscriselor Bibliotecii Naționale din Paris. În acest manuscris regele nota:,,Meminero me esse ifra Deum
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Quasten, Patrologia, vol. II, I padri greci (secoli IV-V), (dal Concilio di Nicea a quello di Calcedonia), Traduzione italiana del Dr. Nello Beghin, Edizione 1980, Marietti, p. 434. footnote>. Vorbea greaca, dar avea dulcele accent din Antiohia. Nu vorbea latina, o limbă din ce în ce mai puțin utilizată și pe care o pierdeau din vedere cea mai mare parte din Sfinții Părinți ai Bisericii greci. Sfântul Ioan abordează predica în plinătatea vârstei: se apropia atunci de 40 de ani. Avea deja în spate
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
constitui punctul de pornire a unei politici voluntare spre construirea unui sistem integrat sau global, care sa facă apel la toate valorile și bunele practici umane. 3. Evoluții privind calitate, securitate, mediu Calitate. Termenul calitate, ce provine de la qualitas din latină, și înseamnă după unii autori (Petit Robert) ,,un mod de a fi. mai mult sau mai puțin caracteristic”. Pentru stabilirea caracteristicilor bunurilor materiale în vederea aprecierii calității acestora, este necesar ca mai întâi să se identifice subiecții pentru care produsul prezintă
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3159]
-
de un agent transcedental conștient". Lui Hermes i se atribuie, de fapt, trei scrieri: pe lîngă multamintitul Corpus herme-ticum, păstrat în grecește, filosofia sa mai apare într-o lucrare intitulată Discursul perfect, din care s-a păstrat o versiune în latină și cîteva lucrări în arabă, care îi sunt atribuite, cum ar fi Cartea lui Ostathas, care expune încă o dată unitatea microși macrocosmosului. Alții consideră că aceste lucrări sunt compuse, de fapt, de o pleiadă de autori, variantă pentru care pledează
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
secolul al XIII-lea. Toate raporturile fonetice limba clasică, vulgară și limba română, între slavă și română, sunt demonstrate și verificate științificește. În aceste demonstrații și verificări Ovid Densusianu se folosește de vastele lui cunoștințe de limbi clasice (greaca și latina), romanice și germanice: engleza, daneza, germana. Cunoaște și limbile slave și familiarizat cu maghiara, turca și graiurile iranice „este credem, savantul, cu cele mai întinse cunoștințe lingvistice din partea de răsărit a Europei” din vremea sa. Cu Histoire de la langue roumaine
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
publică, Ovid Densusianu a dat de fapt marea sinteză filologică a originii latine a limbii noastre. El este savantul curajos care apără adevărul de prejudecățile epocii sale, continuând opera latiniștilor, arătând în același timp și importanța elementului slav. Afirmă, că latina din nordul și, sudul Dunării, s-au susținut, reciproc și. grație acestui sprijin mutual, româna a putut să se formeze și să se păstreze, de-a lungul întregului ev. mediu."și conchide că latina, care se găsește la baza românei
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
și importanța elementului slav. Afirmă, că latina din nordul și, sudul Dunării, s-au susținut, reciproc și. grație acestui sprijin mutual, româna a putut să se formeze și să se păstreze, de-a lungul întregului ev. mediu."și conchide că latina, care se găsește la baza românei nu poate reprezenta limba unei singure epoci din istoria română și a unei singure țări din Europa Orientală. Chiar dacă unele păreri, ale lui Densusianu au fost corectate mai târziu rămâne rolul lor important de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Fiind strict grefată pe comunitatea etnică armenească, limba liturgică utilizată este exclusiv armeana. comunitatea romano-catolică aparține Patriarhiei latine a Ierusalimului, numără 86.000 credincioși (35.000 în Iordania, 28.000 în Teritoriile palestiniene și Israel) și folosește ca limbi liturgice latina și araba. comunitatea protestantă din lumea arabă numără cca. 80.000 credincioși din care jumătate trăiesc în Egipt și Liban și folosesc ca limbă de cult araba. comunitatea mozaică din spațiul arab a cunoscut după constituirea statului Israel o scădere
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
de frunte ai Gărzii, se nevoiește să țină un discurs în fața Statului Major. Ca părinte al făloasei cetăți, face un apel patetic și totodată autoritar, din care nu lipsește vituperarea debandadei, a dezmățului și nesupunerii și nici pilduitoarele citate în latina gloriei strămoșești, gen Ex malis eligere minima, întâmplător de o stringentă actualitate pentru România anului 2000. Lecții de ordine și morală în acord cu fizionomia sa grosier-ostentativă și pe măsura auditoriului, figuri dintr-un peren panopticum gogolian. Lichidarea pacifiștilor și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe deplin adevărată dacă ea este ascunsă în istorisire.“71 Tot Engelmann își amintește că Wittgenstein aprecia cu deosebire traducerea latină a Bibliei, Vulgata. Motivul: spre deosebire de traducerile ei grecești și germane, care exprimă în mod direct mesajul emoțional al textului, latina este o limbă în care primează rațiunea, astfel încât ceea ce ține de sensibilitate „se arată“ aici neexprimat. Wittgenstein era atras îndeosebi de acele texte religioase care nu conțin reflecții de natură teoretică. El își dorea religiosul pus la adăpost de orice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
melius veritas inquiritur (un număr mare aprofundează mai bine adevărul). Rezultatul cel mai important al activității glosatorilor, canoniștilor și legiștilor în privința problemei majorității a fost extinderea doctrinei corporative asupra tuturor deciziilor publice. Din reflecțiile lui Aristotel (Politica fusese tradusă în latină către anul 1260) rezultă că autoritatea părții celei mai numeroase depinde nu numai de cantitatea, ci și de calitatea sa: "de vreme ce majoritatea o formează poporul, iar suveran este ceea ce decide majoritatea, cu necesitate aceasta este democrație"133. Ca urmare începe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
comune în privința funcțiilor și structurii lor organizatorice. Fără îndoială însă, instituția principală a fost aceea a Dietelor provinciale, congresele regionale nefiind decât instituții paralele acestora. Originea acestor diete denumite în cehă snem obecny sau obecny, snem zemsky, snem královsky, în latină colloquium terrae și apoi concilium, dieta, conventum terrae, iar în germană Landtag, se regăsește în secolul al XIII-lea. Întărirea privilegiilor principilor din Boemia evidențiază o evoluție ce pornește de la privilegiile Bulei de Aur a împăratului Frederich al II-lea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]