4,107 matches
-
cântar crapul de colo! Pescarul, când văzu cu ce mușteriu are de-a face și mai ales ce crap alesese, se grăbi să-l servească și-ndată apucă frumos coșcogea crapul de urechi și-l aruncă în balanța ce se legăna prinsă de-o grindă. ― Trage cinci kilograme, boierule! spuse el. ― Bun, îl iau, e tocmai potrivit pentru masa pe care vreau s-o dau prietenilor mei... Și cât face? ― Păi, la 30 de lei kilul, taman 150 de lei, boierule
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prin toată materia predată până atunci. CAPITOLUL XI FABRICANTUL DE STIHURI " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare!" Așa am decretat într-o bună zi, nostalgică, de primăvară, amețit de parfumul puternic al liliacului bătut, ce-și legăna buchetele violete în fața ferestrei mele. Eram îndrăgostit, credeam eu, foarte serios de una din numeroasele mele verișoare, Viorica, elevă într-a III-a la Carmen-Sylva! Găseam că sîntem foarte potriviți, că eu eram într-a V-a, doar! Bineînțeles că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a ordinelor. Întoarcerea călare, prin Austria și Ungaria, sau Întoarcerea În primăvară, pe mare și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de toate acestea privind apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
martie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea o reamintire a zăpezilor proaspăt topite, care transformaseră nordul Moldovei Într-un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna oprise, parcă, orice freamăt, drumurile fuseseră Înecate de nămeți și biciuite de viscole. Nimeni nu se Încumetase să călătorească dinspre Suceava spre Țara de Jos. Călăreții măriei sale reușiseră doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu un aer de plictiseală, cu un gest nervos al mâinilor abia oprit și mușcîndu-și buza, Doru așteptă ca pintenoaga Eliză să scoboare cele trei trepte de asfalt ale terasei și, legănată pe tocurile albastre, înalte, ale pantofilor mici, să-i însoțească. Mini nu mai găsi nici un interes vestibulului. Era desfigurat. 99 O lumină mare și egală intra prin ușile scoase din rame și fringhii cu rufe la uscat erau întinse în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul Katal. Un vânt aspru dulceag îmi trece printre perii gâtului lung, prea lung parcă... Cad într-o letargie călduț-rozalie, legănat de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel și bine! Tot la umbră, niște saioloți acrișori crănțăne ca niște sâmburi mari. Deodată, dintr-un tunel empireumatic deschis în stânga pieziș apare o extensie mecanică quadridentică și simt cum cocoașa dorsală îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
mi reîncărca sufletul cu parfumul lor nostalgic. Revenirea acasă, adică la izvorul nesecat și emoționant al aducerilor aminte, este pentru mine prilej de bucurie, dar și de tristețe, în același timp. Sunt bucuros că revin în locurile care mi-au legănat și însoțit primii ani de viață, și mă întristez când îmi dau seama că oamenii, împreună cu care am crescut și de la care am primit primele lecții de viață, s-au transformat în spirit, umbre și amintiri. Nimic nu mai este
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de gânduri ce-mi inundă mintea. Sunt tot mai copleșit de singurătate, de orele de nesomn din lungile nopți ale sfârșitului de an calendaristic, de anotimpul friguros care mă așteaptă. Cu ochii obosiți de nesomn privesc crengile teilor ce se leagănă ca niște brațe scheletice, le împărtășesc tristețea și suferința goliciunii și aștept viitorul anotimp cald, când îmi vor umbri din nou fereastra camerei și-mi vor dărui florile cu parfumul lor inegalabil. În memoria-mi încărcată de nostalgii revin tot
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ca zăpada chiar, alb ca un pantof de tenis, alb ca un înger mic, într-un paradis al dracului de pufos. La naiba cu micul bastard! Harry duce în mâna stângă o rachetă de badminton, cu suport de lemn. O leagănă în mână, simțindu-i greutatea, apoi, fără a se gândi de două ori îl lovește pe băiat cu ea în cap, până ce acesta cade la pământ. Mai pocnește trupul căzut de câteva ori, cu toată ura pe care a acumulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dreptate. Articol cu articol, Sylvia este dezbrăcată de restul hainelor, rămânând într-o pereche de ciorapi negri. Când tânărul începe să se dezbrace și el, maiorul Privett-Clampe nu se mai abține și sare în picioare, șocat. Pentru un moment, se leagănă dezechilibrat, silueta lui mătăhăloasă acoperind mare parte din ecran. Semiconștient, în spatele sălii, De Souza sau cine o fi fost, mormăie nemulțumit și dă din mâini, indicându-i că trebuie să se așeze. — Cum Dumnezeu se poate... este dezgustător. Maiorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vânătoare. Urcatul pe elefanți decurge mai mult sau mai puțin fără probleme, în afara figurilor pe care le face dansatoarea suedeză, care dorește să fie ridicată pe spinarea animalului. În cele din urmă, animalele se pun în mișcare în șir indian, legănându-se în iarba înaltă până la coapse. Atmosfera de intrigă, secrete cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sprâncenele ei desenate cu creionul în sus, arcuite până la jumătatea frunții, sunt încordate de concentrare. Totuși, mormăie ceva cu buzele ei rujate și, ca și cum ar vrea să le arate că vrea cu tot dinandinsul să ia și ea parte, se leagănă ușurel pe muzică. Bobby are impresia c-a mai văzut-o undeva, pe stradă. Când acul gramofonului alunecă spre centru, doamna Pereira îl ridică și pune un alt disc greu, din șelac, pe suport. Ecoul unui instrument se trezește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este adevărat că scorpionii pot fi periculoși, dar dacă-ți scuturi pantofii dimineața, nu au cum să te muște. Un chelner le aduce ceai. Iar lui îi face cu ochiul, este sigur de asta. Bărbatul pleacă, iar turbanul său se leagănă în sus și-n jos, apoi dispare pe un hol. Probabil se duce la șeful lui, să-i spună despre această înșelătorie pe care o obervase în grădină. — De unde spuneai că este familia ta? Vorbise mătușa, cu ceașca de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Uite ce este, Bridgeman. Vino încoace. Ești un tip drăguț. Întotdeauna ești foarte drăguț. — Nu te apropia de mine. — Atât de drăguț. — Șterge-o, Fender Greene. Fender Greene mai face un pas, observând atent privirea lui Jonathan. Ezită un moment, legănându-se înainte și înapoi pe covorul din fața căminului. — Tot te fac, îi spune. O să fiu la Crist Church anul viitor. Apoi, iese clătinându-se. De ziua Fondatorilor, ultima zi a trimestrului, Jonathan calcă pe gazon, între ora două și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lumea liminală, pe care nu vrea s-o mai părăsească. Când, în cele din urmă se întoarce la club, Famous îl cheamă în curte, și-i vede pe antropologii care stau impacientați pe verandă. Vasul îi așteaptă gata de plecare, legănându-se dintr-o parte în alta a râului, acostat la câteva mile de coastă. Este un spectacol care nu te inspiră; hula pătrată, plată, cu un acoperiș subțire care fusese cândva vopsit alb, dar pe care anii de funcționare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să păzească caravana. La sfârșitul săptămânii, lăsându-i pe finlandezi pe camioanele lor, iar pe Short proptit în pat cu plosca la șold și câteva cutii de fasole, expediția poate porni pe ultimul tronson al călătoriei, iar profesorul Chapel se leagănă periculos pe spatele unei cămile în mijlocul cetei de bărbați. Pagină separată Zi de zi, ceata avansează pe un drum recent pietruit, ca o cicatrice albă pe pământul roșu. Oamenii trag frâiele cămilelor recalcitrante, în timp ce hamalii își echilibrează bagajele mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cerc marcat de torțe aprinse. Pe o parte stau cei care bat tobele, șase la număr și bat în ritmul țăcănit al mașinii de cusut, suprapunându-se peste ritmul regulat de whoop whoop al unei tobe enorme, cu două fețe. Legănându-se pe o parte și pe alta, înaltă de statura unui om așezat, această tobă pare a fi punctul central al adunării. În spațiul liber din fața ei dansează un grup de femei și bărbați, picioarele și brațele goale strălucindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și brațele goale strălucindu-le de sudoare. Brățări și amulete le sună la încheieturi, sunetul amintindu-i cu durere de Star. Femeile sunt așezate în rânduri cu fața la cei care bat tobele și se apropie apoi de toba mare în perechi, legănându-și brațele, stârnind praful. Jonathan și Gittens, care sunt ascunși în spatele unei stânci, sunt mai mult sau mai puțin imediat identificați de oamenii din apropiere. Treptat, sub forma unui val de neliniște, vestea despre prezența lor trece prin mulțime, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
desfăcându-i și fesele, ridicându-i scrotul, deschizându-i gura, suflându-i în nări și urechi, dându-i înapoi prepuțul, ridicându-i brațele și răvășindu-i părul. În acest timp, figura aceea care debordează de energie, cu șapca roșie, se leagănă în câmpul lui vizual apoi în afara acestuia, zornăitul oaselor se aude în urechea lui, incantațiile circulă în jur, apoi bătrânul face o pauză ca pentru a mai scoate ceva nou din interiorul său, reluând la nesfărșit ciclul. Mâinile îl acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai verzi pe pereți. — Eroina ta preferată? — Albă-ca-Zăpada, pentru că e inocentă și are încre dere în toți. Povestea ei mi-a legănat copilăria... se îndu ioșă Ioana. — Eu o aleg pe Cenușăreasa, pentru că îmi plac deghi zările și cred în minuni. Ia spune-mi care e eroul tău din viața reală? — Martin Luther King. Al tău? — Papa Ioan Paul II. Eroina ta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe margini de cărări când plouă, Pe unde rătăcești ca un zănatic visător în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe printre bambuși îmi atrage atenția. E An-te-hai. S-a întors cu o cupă în mână. Pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e aruncată în sus, norul e ridicat și actorul își face ieșirea de pe scenă. — Shang! Dă-i bacșiș! Shang! țipă și bate din palme împăratul Hsien Feng. Mulțimea îi urmează exemplul, strigând: — Shang! Shang! Shang! Capul lui Hsien Feng se leagănă precum toba unui comerciant. La fiecare bătaie a gongului, el lovește din picioare, râzând: — Excelent! țipă el, arătând înspre actori. Sunteți tari! Foarte tari! Marea Împărăteasă ordonă aducerea platourilor cu nuci și cu preparate din fructe de sezon. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O, nu aștepta până-i floarea ofilită Ca să rupi o rămurea. Audiența aplaudă și doamna Yun se ridică. Presupun că are nevoie să meargă în camera de toaletă. Însă ceva din felul în care se mișcă îmi atrage privirea. Își leagănă fundul, iar burta ei pare ușor umflată. E însărcinată! Nuharoo, Li, Mei, Hui și toate celelalte rostesc aceleași cuvinte. După o privire pătrunzătoare, Nuharoo își întoarce fața. Își ia evantaiul și scutură cu vigoare din încheietură. Restul soțiilor imperiale îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trăsături plăcute, nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii și se urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu cotul. Îmi cer scuze, însă nu mă pot controla. N-o să mai râzi când o să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]