3,597 matches
-
unde străinul din Egina, Cleandros, aruncase coșul cu trupul neînsuflețit al oaspetelui sau acolo unde cerbul Își leapădă coarnele. Tiranul Înțelese că Zeul Îi poruncea să se arunce În mare sau să se Îngroape de viu, căci cerbii, atunci când Își leapădă coarnele, le Îngroapă și le ascund adânc sub pământ 3. Câtva timp rezistă, dar treburile nu-i mai mergeau deloc. Și atunci plecă În exil. Dar iată-l ajuns pe mâinile prietenilor lui Timarchos, (E) care l-au ucis și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-o de sămânță/ Am dus-o la baltă,/ Am tochit-o,/ Am adus-o acasă,/ Am melițat- o,/ Am răghilat-o,/ Am depănat-o,/ Am periat-o,/ Am făcut-o caiere,/ Am tors-o,/ Am făcuto cămașă,/ Am purtat-o/ Și-am lepădat-o./ Așa să lepede Ion giunghiul/ Din creștetul capului,/ Din fața obrazului,/ Din viderile ochilor,/ Din auzul urechilor./ Ion să rămână curat și luminat/ Ca argintul strecurat/ Cum Maica Domnului l-a lăsat/. Descântecul de la Elena Bertea,/ Leacul de la Dumnezeu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dus-o la baltă,/ Am tochit-o,/ Am adus-o acasă,/ Am melițat- o,/ Am răghilat-o,/ Am depănat-o,/ Am periat-o,/ Am făcut-o caiere,/ Am tors-o,/ Am făcuto cămașă,/ Am purtat-o/ Și-am lepădat-o./ Așa să lepede Ion giunghiul/ Din creștetul capului,/ Din fața obrazului,/ Din viderile ochilor,/ Din auzul urechilor./ Ion să rămână curat și luminat/ Ca argintul strecurat/ Cum Maica Domnului l-a lăsat/. Descântecul de la Elena Bertea,/ Leacul de la Dumnezeu’’. Cu apa din mosoaică
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o familie nobilă, barierele sociale fiind dărâmate, astfel sentimentele își pot urma cursul firesc, în toată intensitatea lor. Giannotto își asumă vina: „am săvârșit păcatul pe care tinerețea îl poartă în firea ei, și care, dac-ai dori să-l lepezi, ar însemna să-ți lepezi însăși tinerețea”929. Fiica morarului din Povestirea logofătului acceptă violul, deși neprevăzutul situației poate fi o scuză pentru reacția benevolă a tinerei. Povestirea apărea și la Boccaccio (IX. 6), de unde se pare că Chaucer a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fiind dărâmate, astfel sentimentele își pot urma cursul firesc, în toată intensitatea lor. Giannotto își asumă vina: „am săvârșit păcatul pe care tinerețea îl poartă în firea ei, și care, dac-ai dori să-l lepezi, ar însemna să-ți lepezi însăși tinerețea”929. Fiica morarului din Povestirea logofătului acceptă violul, deși neprevăzutul situației poate fi o scuză pentru reacția benevolă a tinerei. Povestirea apărea și la Boccaccio (IX. 6), de unde se pare că Chaucer a preluat-o și a îmbogățit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
felul de boli și evocând decese. Bătrânele o suspectează de apendicită și cred în cuțit precum în sfânta cruce. Altfel “îți găurește puroiul mățișoarele și mori în 24 de ore”! Doctorul curant face și el o previziune sinistră: dacă nu leapădă copilul, va muri la facere din cauza cordului slab. Frații Margaretei se grăbesc să îi comunice acest pronostic. Sunt în literatură și doctori drăguți precum cei din La Medeleni. Doctorul Prahu, un bătrân bețiv, utilizează ca medicamente soarele și vinul. Unei
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
o problemă de care trebuia „să se scape” urgent. Nu știu cum se manifesta poetul național când era „foarte rău”, dar am experiența contemporanilor mei. Ei, cu siguranța impunității, înjură pe oricine, scriu fără a se documenta, lansează acuzații fără acoperire, se leapădă de holera comunistă pentru a căuta bacilul ciumei fasciste, văd în orice acțiune, oricât de generoasă, o simplă manevră prin care ei sunt excluși etc. Cei mai mulți din categoria asta sunt niște perdanți de profesie. Când li s-a dat ceva
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
bea oțet că se va trezi. Alt leac: să roadă cocean (cotor) de varză sau migdale amare, că nu se va Îmbăta. Să nu i se facă omului sete: albuș de ou cu apă rece să bea. Să nu-și lepede pomul roadele: rădăcină de crin să spânzure pe stâlpari sau crengi și poamele nu vor cădea. Să nu ți se facă foame: 6 smochine să mesteci și să mănânci. De boala gâtului: făină de orez cu unt de vacă proaspăt
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
nici vindeca: coajă de stridie să ardă bine și să o piseze și piatră acră arsă, să le amestece cu cretă și să ungă la bube. Pentru răceală multă: să jupoaie cea după deasupra de la lemnul de soc, să o lepede să rămână verdeața și pe aceea să răzuie cu cuțitul și cu mălai de mai, să o puie Într-o tigaie la foc și să facă 2 perioare de pânză și fierbinte să o pună În perioară și să puie
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
tigaie) nouă, nespoită și să pună În ea, apoi să șază 6 zile și să pice seara și dimineața, o picătură În ochi. Pentru ochi: să caute 2 ouă proaspete, să le răscoacă, să le taie peste mijloc și să lepede gălbinarea (gălbenușul), să puie piatră vânătă, cât o fasolă, să o ardă bine, să ia zahăr candel și să-l piseze și să-l pună cu ou și să toarne Într-un pahar și să se ungă la ochi. Pentru
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
cetățean român a domnului Solomon Halița, român din Transilvania, de religie greco-catolică, de profesie profesor, domiciliat în orașul Bârlad. Examinând actele aflate la dosar reieșea: că este născut în comuna Sângeorgiu la 17 aprilie 1859, din părinți români, că era lepădat de protecția austro-ungară, că la Bârlad se bucura de o bună conduită în societate; că din 8 februarie 1886 era numit profesor de pedagogie, drept constituțional și administrativ la Școala normală din Bârlad, fapt pentru care legea este primită și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
legea este primită și de Senat cu 38 de voturi, contra 13. * George Ghimbășanu era născut din părinți români în comuna Zernesci, Comitatul Făgărașului, Ținutul Transilvaniei, la 20 decembrie 1840, botezat la 25 decembrie în religia greco-catolică; era emigrant și lepădat de protecția austro-ungară, la Bârlad, unde se căsătorise în 1873 cu Maria Vintilescu și avea doi copii, se bucura de o bună conduită în societate, profesor în urbea Bârlad; la 18 decembrie 1888, în Adunarea deputaților, cu 67 voturi, contra
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mai prietenos, mai deschis la tot felul de influențe. Experiența sa va fi mai bogată.” Cât de bogată este experiența de viață a copiilor din orfelinate, a celor care au trecut prin instituția „copiilor de 416 trupă” ori a celor lepădați în internate se cun oaște. Nu se spune nimic în cartea la care m‐am referit, cui vor aparține bătrânii, neputincioșii”... Cât de motivată îmi este alegerea o argumentez cu spusele unui mare istoric - că și familia ca și căsătoria
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fost următorii cei mai fideli și mai devotați ai Mântuitorului Iisus Hristos, care mai înainte de alții și-au pus sufletele lor pentru dragostea Lui și L-au mărturisit cu mare și înflăcărată credință în fața celor ce le cereau să se lepede într-un fel sau altul de credința în El și ajutorul Lui. „Nici unul dintre oameni nu L-a iubit pe Hristos atât cât mucenicii”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la toți Sfinții din toată lumea care au
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Dintru început stă ca mărturie exemplul Sfântului Apostol Petru, bătut și închis pentru Hristos, dar și pe cel al Sfântului Arhidiacon Ștefan - primul mucenic - ucis cu pietre. În timpul împăraților romani, creștinii au fost persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Creștinii
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
II-a, cap. XVII, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 9, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1984, p. 116. footnote>. Nu au șovăit în vreun fel când au fost împinși a alege între a-și lepăda credința și a muri mărturisindu-și convingerile de care erau total pătrunși. Mărturia dată despre Adevăr a făcut din bunii și biruitorii mucenici eroi ai credinței, căci ei sunt triumfătorii creștini împotriva necredincioșilor, înșelați de zeii ce erau de fapt
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
lasă batjocorit! (Gal. 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar voi pierde toată veșnicia! Ca să fug de
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, pentru ca să puteți rezista împotriva uneltirilor diavolului (Efes 6, 11). Pentru Apostol aceste arme erau necesare distrugerii faptelor întunericului și pentru a face să strălucească bunătatea virtuților creștine și a luminii lui Dumnezeu: Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii (lui Dumnezeu) (Rom 13, 12); le atribuie simbolul virtuților teologale: Iar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoșa credinței și a dragostei și punând coiful nădejdii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luptă, în interiorul căruia nu se puteau stabili cei fricoși, fără ideal ori lipsiți de curaj, cei care nu erau în stare să sufere pentru El: Atunci Isus a zis ucenicilor săi: Dacă vrea cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze mie. Că cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru mine îl va afla (Mt 16, 24-25). Fundalul și tabloul câmpului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împotriva acestora, atunci îi va fi ușor să-i readucă dintr-odată și pe ceilalți sub ascultarea sa. De aceea s-a putut vedea că dintr-odată o mulțime de militari îmbrățișau viața civilă pentru ca să nu fie nevoiți să se lepede de credința în Creatorul lumii. Căci când căpetenia supremă a armatei (până în 305 a fost Dioclețian, apoi a rămas Galerius n.n), oricare ar fi fost el, a pornit persecuția împotriva trupelor prin verificarea și epurarea lor, le-a lăsat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de lapte. Îți măsor cu asta!. Și a scos de sub tejghea altă oca. Păi, ocaua asta-i mai mică, a zis «țăranul». Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i Oca și gata! Atunci, «țăranul» a scos căciula din cap, a lepădat sumanul și s-a arătat în tunica albastră, cu epoleți auriți, ca un domnitor, Neguțătorul a înlemnit. De multă uimire a scăpat ocaua din mână. Ei, negustorule, mai zici și-acum că nu te-am prins cu ocaua mică? Nu
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
țarina. Ce-am ajuns! Așa să fie. Am o altă față, Ce-i, sigur, blîndă, mîngîioasa. Cînd Va ști de tine-acestea,-n unghii-ți va Sfîșia lupeasca față. Vei vedea Că-mi reiau chipul pe care-ai crezut C-am lepădat pe veci. Vedea-vei, spun. (Ies Lear, Kent și suita) GONERIL: Ai auzit, milord? ALBANY: Nu pot să fiu așa părtinitor, Oricîtă-iubire-ți port eu, Goneril... GONERIL: Te rog, fii liniștit. Hei, Oswald, hei! (Către Bufon) Tu, mai mult rău decît
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ar fi cedat se lăsă în genunchi pe mozaicul rece și își lipi obrazul de mâna galbenă care ieșise iar de sub învelitoare și spânzura în jos. Nu plângea, începu să vorbească greu, fiecare cuvânt parcă venea din străfunduri și-l lepăda așa de la sine, într-o doară, de parcă nu ar fi avut ce face cu el, fiind prea mult frământat pe toate fețele și cu timpul ajunsese să fie golit de sens, înțelesul fiind poate pierdut undeva în lungi ore
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]